Între bigamie şi cuvioşie politică

ILIE CĂLIAN

Odată cu constituirea Alianţei Creştin-Liberale, fostul PNL se află într-un fel de bigamie politică. În sensul că el continuă să facă parte din USL, care nu a fost desfiinţată printr-un act juridic. Motivul – cel puţin din partea celorlalte trei partide din USL (PSD, UNPR şi PC) – este că USL care are încă anumite datorii comune, care ar trebui plătite într-o anumită proporţie de toate fostele membre ale acestei uniuni. Or, PNL are, în plus, şi propriile datorii de la europarlamentarele din primăvară, pe care încă nu le-a plătit. Tot într-un soi de bigamie politică se află şi unii dintre membrii PDL, care nu şi-au părăsit partidul (pentru a trece la partidul lui Băsescu), în schimb au intrat în fundaţia cu acelaşi nume şi chiar au declarat public că o vor sprijini la prezidenţiale pe Elena Udrea. Aşa este cazul dragului nostru primar Emil Boc, care a rămas în PDL, dar s-a înscris în Fundaţia Mişcarea Populară, ca un înfocat sprijinitor al lui Băsescu şi al pupilei politice a acestuia. În fine, ca să nu continui şi cu alte exemple, există liberali care ar abandona PNL pentru a trece la Partidul Liberal Reformator al lui Tăriceanu, dar nu-şi părăsesc partidul, pentru a nu-şi pierde posturile de primari.

În această destul de complicată situaţie – şi care poate fi exploatată juridic, – PSD a făcut o propunere care ar putea înlătura ambiguităţile: anume, suspendarea, printr- o ordonanţă de urgenţă, a prevederilor legii care îi fixează pe primari în partidele cu care au cîştigat alegerile. Altfel spus, s-ar putea da un răspuns vechii dileme a Cetăţeanului turmentat (“Eu cu cine votez?!”), în sensul că electoratul va şti dacă primarii susţin partidele sau alianţele care i-au promovat în funcţii, ori noile alianţe sau partide. Desigur, principala acuză adusă acestei iniţiative este aceea că, după zece ani, încurajează traseismul politic. Aparent, chiar aşa este. Numai că în fapt, traseismul “aleşilor” s-a realizat deja, numai că este mascat – atît de mascat, încît electoratul chiar nu mai înţelege nimic. Astfel că, în realitate, jocurile care se fac şi se vor face sînt)vor fi mult mai murdare decît pînă acum, în sensul că o foarte bună parte a politicienilor va susţine, în realitate, alţi candidaţi decît ai partidului sau alianţei din care fac parte. De altfel, cîtă vreme parlamentarii şi consilierii locali şi judeţeni îşi pot schimba cămăşile de partid cum vor, traseismul politic nu a fost desfiinţat. Nu ştiu care este soluţia eficientă pentru a stăvili traseismul politic, atîta vreme cît, din punctul de vedere al moralităţii, nu se schimbă nimic. Nu că politicienii ar fi mai imorali din punct de vedere civic şi politic decît restul populaţiei, ci parcă am aştepta de la ei altceva. Însă, de vreme ce electoratul îi acceptă aşa cum sînt, chiar acesta, electoratul, este vinovat.

Un lucru mi se pare cert: dacă această iniţiativă a PSD se va aplica, atunci două vor fi taberele în real cîştig (pe lîngă electoratul care se va lămuri cu cine are a face): de o parte, PSD+UNPR+PC; pe de alta, PMP; dar şi, într-o anume măsură, noul partid liberal, al lui Tăriceanu. Aşa se şi explică vehemenţa protestelor din partea creştin-liberalilor (adică PDL şi PNL, plus fostul PPC), care îşi văd pierduţi cîţiva primari – cu organizaţiile, fondurile, structurile etc. -, în folosul grupării partidelor guvernamentale, dar şi al partidului lui Băsescu şi Elena Udrea.