Interviu cu istoricul de artă acad. Marius Porumb: Avem un patrimoniu cultural deosebit însă nu îl cunoaștem suficient de bine

Academia Română, prin Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca va lansa, astăzi, 25 iulie, ora 12, la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, tratatul „Arta din România, din preistorie în contemporaneitate“, publicat de Editura Academiei Române și Editura Mega din Cluj-Napoca. Pentru a afla despre importanța acestui demers istoriografic am stat de vorbă cu academicianul Marius Porumb, coordonator al acestei lucrări alături de academicianul Răzvan Teodorescu.

Rep: Domnule academician, de ce a fost nevoie de o astfel de lucrare în istoriografia românească?

Acad. Marius Porumb: Deși s-au scris foarte multe lucrări, iar cercetările au continuat după anii 90 și chiar s-au dezvoltat, istoriografia românească de artă nu a avut o sinteză de istoria artei. Nu a existat o sinteză care să trateze evoluția artei până în zilele noastre, ultima sinteză fiind de acum 50 de ani. Orice țară care se respectă are permanent o sinteză scurtă și o alta largă-științifică. Or, asta lipsea la noi. Gândiți-vă că România nu-i o țară oarecare în Europa, este o țară de mărime mijlocie cu un potențial extraordinar. Noi avem un patrimoniu cultural deosebit însă nu ni-l cunoaștem suficient de bine.

Există o slabă cunoaștere la nivelul populației de rând. Vă dau un exemplu: când e făcută Putna, de cine? Din păcate nu știe lumea de rând, dar nici oamenii de cultură medie nu cunosc date de istorie sau de cultură veche românească. Revenind la istoriografia de artă, vreau să vă spun că acest domeniu s-a dezvoltat la Cluj în special pentru că aici a apărut prima revistă de artă medievală din România, iar Institutul de Arheologie și Istoria Artei a promovat o serie de publicații. Lucrarea de față a fost prilejuită oarecum și de evenimentul important care a fost anul trecut, Centenarul Marii Uniri. Nouă ni s-a părut că este firesc să facem un astfel de demers istoriografic. Academia Română a scos aproape în toate domeniile volume dedicate Centenarului, mai exact sinteze privind evoluția științei în domeniile respective. Face excepție această lucrare de istorie a artei, care a luat o altă dimensiune decât toate celelalte lucrări prin faptul că istoria artei nu poate fi prezentată oricum. Mai precis, un text fără ilustrație este imposibil. Dimensiunile acestei lucrări pe care o lansăm acum la Cluj-Napoca sunt remarcabile prin faptul că sunt 1500 de pagini de text, 2200 de fotografii color, planuri, desene, planuri de monumente, relevee, fotografii de epocă. Istoria de artă din România a evoluat în bine în sensul că cercetările au scos la iveală foarte multe lucruri noi, pentru toate epocile. Gândiți-vă că România se situează într-un spațiu care este, dacă vreți, la încrucișare de drumuri, între est și vest, între nord și sud. Toate aceste lucruri fac să fie vehiculate pe teritoriul României o serie de elemente care vin și înfluențează. Românul a avut o mare calitate: nu a copiat. A integrat aceste elemente și a făcut de multe ori să răsară un stil propriu, care poți spune că este un stil românesc. Vă dau un exemplu: stilul brâncovenesc. Acesta este primul stil național. E un stil care combină elemente de renaștere și baroc italian, elemente din artă islamică. Toate aceste elemente au fost văzute printr-o concepție proprie. Centrul cel mai important al artei brâncovenești a fost Horezu, unde a existat o școală de pictură, apoi avem Mănăstirea Horezu cu schiturile ei construite în epoca lui Brâncoveanu. Acest stil a ajuns în Basarabia și în Transilvania, unde avem Mănstirea de la Sâmbăta de Sus și Biserica Sf. Nicolae din Făgăraș, care are cea mai mare tâmplă în stil brâncovenesc. De multe ori pictorii brâncoveni au venit în Transilvania să facă monumente, să facă icoane.

Rep: Ce propune această lucrare?

Acad. Marius Porumb: În primul rând lucrarea încearcă să definească mai bine epocile artistice, performanțele artei din Țările Române. Când spunem Țările Române, acest lucru înseamnă Țara Românească, Moldova și Transilvania. Aceasta este Sfânta Treime a românilor. Transilvania este o țară în care majoritatea este românească și, evident, trăiesc și alte neamuri. Unele ne-au influențat pozitiv, atât ungurii cât și sașii. Ca exemplu, sașii au făcut argintărie, iar mulți domni români au comandat astfel de valori. Avem povestea cu tipăriturile. Știți că la Sibiu a activat Filip Moldoveanu, gravor și tipograf, care a tipărit una dintre primele lucrări în limba română. Este absolut normal ca o populație care trăiește alături de alte neamuri să aibă o relație de colaborare. Uneori întâlnim la monumente neromânești din Transilvania, de pildă, steme ale Moldovei. Avem exemplu în acest sens biserica fortificată săsească de la Boian pentru că era pe domeniul Cetății de Baltă. Cred că exista o altă mentalitate decât o avem noi astăzi.

Rep: În ce măsură arta românească a reușit să țină pasul cu marile curente europene și cum a fost influențată de fenomenele artistice apărute în spațiul european?

Acad. Marius Porumb: Încă din secolul XVIII și în special în secolul XIX avem primii studenți la academiile de arte frumoase de la Viena, iar pictorii români încep să meargă în Italia și la Paris. Toate aceste lucruri au influențat arta românească. Gândiți-vă că la sfârșitul secolului XIX apar curente chiar de avangardă în România și care sunt recunoscute pe plan mondial. Ca să nu mai vorbim de vârful culturii și artei românești care este Brâncuși, recunoscut ca părintele sculpturii moderne.

Rep: Cum a evoluat arta românească din Transilvania și cum a fost influențată de arta din spațiul extracarpatic?

Acad. Marius Porumb: A existat o permanentă legătură între Moldova și Țara Românească pe de o parte, și Transilvania. La Feleac a existat o mitropolie ca instituție încă din timpul lui Ștefan cel Mare, iar ultimele cercetări au scos la iveală un sigiliu al unui mitropolit de la Cluj care coresponda în slavonă cu judele Brașovului. Mitropolia de la Feleac, chiar dacă a fost sub influența Moldovei, era oarecum independentă. Iorga a publicat în 1934 o copertă de argint pentru evanghelia, care din păcate a dispărut, pe care scria foarte clar că e donată Mitropoliei din Feleac de Isac Vistiernicul, unul din marii boieri ai lui Ștefan cel Mare. Sunt lucruri certe despre Feleac dar nu sunt exploatate destul. Vreau să spun că istoriografia privind biserica românească este la un nivel scăzut, adică nu a depășit faza Nicolae Iorga. Normal ar fi ca biserica să aibă un institut de arheologie creștină.

Rep: Care a fost rolul artei populare în marea artă românească?

Acad. Marius Porumb: Arta populară are un farmec deosebit. Arta românească e foarte unitară și aș spune că biserica de lemn este una dintre elementele importante. Tot spațiul românesc este plin de monumente care au același plan impus de religia noastră ortodoxă, iar lemnul este materialul care îți impune anumite reguli. Arta românească este foarte bogată însă din păcate, la ora actuală, nu o supraveghem, nu manifestăm o mare grijă față de ea. Noi am avut un impresionant fond de biserici de lemn, iar dacă mergi astăzi în Maramureș aproape că nu mai vezi monumentele vechi, deși ele sunt.

Rep: Ați amintit de Patrimoniul Mondial UNESCO. Cum e reprezentată arta românească la acest nivel?

Acad. Marius Porumb: Sunt 30 de monumente din România pe lista Patrimoniului Mondial și sunt și altele propuse. Din păcate este o chestiune onorifică. UNESCO nu dă fonduri, dar obligă guvernele statelor în care se află monumentele să dea bani pentru a fi conservate. La noi există și o greșeală fundamentală în sensul că Ministerul Culturii este unul din ministerele cele mai vitregite. Nu se dau suficienți bani pentru monumentele istorice, iar când să dau se distribuie adesea părtinitor. Or, acest lucru trebuie reglat. De asemenea, și biserica ar trebui să se implice în conservarea patrimoniului propriu pentru că avem o serie de biserici de lemn într-o stare de conservare inacceptabilă.

Rep: Care ar fi perioadele de vârf ale artei românești?

Acad. Marius Porumb: Dacă o luăm așa, aprope tot timpul am avut perioade de vârf. Avem în preistorie Gânditorul de la Hamangia, Cultura Cucuteni, iar pe parcursul timpului găsești mereu lucruri de excepție pe care nu le vezi în altă parte. Dacă mergi în Europa nu o să vezi nicăieri ce vezi în nordul Moldovei, în Bucovina. Nu o să vezi bisericile de lemn pe care le avem în Maramureș. Nu o să vezi lucruri pe care le avem în Țara Românească. La Curtea de Argeș avem două monumente excepționale și nu sunt pe Lista UNESCO. O dată avem Biserica Domnească Sf. Nicolae cu pictură bizantină făcută de meșteri constantinopolitani în secolul XIV și Biserica lui Neagoe Basarab, care este iarăși o bijuterie.

Rep: Ce ne puteți spune despre arta contemporană românească?

Acad. Marius Porumb: Secolul XX este foarte special pentru că se naște România Mare, iar perspectivele sunt altele, o altă ambianță. Dau un singur exemplu: așa numitul Centru artistic de la Baia Mare, fondat în 1896 de Hollosy Simon, un armean cu origini din Sighetu Marmației. Acesta vine într-o vară de la Munchen cu studenți de ai săi și face o tabără de pictură la care iau parte încă de la prima ediție artiști din 20 de țări printre care și trei români. Acest centru artistic de la Baia Mare se dezvoltă foarte bine după 1920 deoarece toate institutele de artă din țară merg cu studenții în vacanță la Baia Mare. Probabil că li s-a părut că din punct de vedere cromatic e ceva deosebit. De altfel, Baia Mare este și astăzi un important centru artistic cu numeroși artiști, cu un muzeu excepțional în care sunt reprezentați toți marii pictori din secolul XX. După Primul Război Mondial s-au făcut monumente, începând cu Mărășești. S-a format un stil neoromânesc. Totodată, în Transilvania, în fiecare oraș important s-a ridicat câte o biserică în stil românesc pentru că românii nu au avut acces până atunci în orașe. Avem exemplul Clujului, unde nu a existat o biserică românească în interiorul orașului decât foarte târziu. În momentul în care Clujul a făcut parte din România Mare s-a construit una dintre cele mai frumoase catedrale românești. Toată această arhitectură se inspiră din vechile arhitecturi românești, mult din arta brâncovenească, dar și din arta moldovenească, cum ar fi exemplul catedralei din Timișoara. De asemenea, avem foarte multe monumente ridicate în cinstea eroilor.

Ultimul capitol din tratatul „Arta din România, din preistorie în contemporaneitate“ este dedicat monumentelor Centenarului, un final sărbătoresc, ca și întreaga lucrare, ea fiind o ofrandă pe care noi, istoricii și criticii de artă din România, o aducem Marii Uniri. Cei peste 40 de autori care au contribuit la această amplă lucrare fac parte din elita istoricilor și criticilor de artă din România și au răspuns cu entuziasm chemării noastre.

Academicianul Marius Porumb s-a născut la 9 octombrie 1943, la Grozeşti-Lăpuşna.

A absolvit studiile liceale la Baia Mare. E absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii din Cluj-Napoca, specializare în istoria artei. Teza de doctorat are tema ‘’Icoane româneşti din Transilvania (sec. XV-XVIII)’’ în 1973, potrivit dicţionarului ‘’Membrii Academiei Române 1866-2003’’ (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Şi-a desăvârşit pregătirea în Italia, la Ravenna şi Bari (cursuri de civilizaţie şi cultură bizantină), precum şi în Iugoslavia, şi a efectuat călătorii de studii în Franţa, Italia, Germania, Grecia, Ungaria.

Este fondator şi redactor responsabil al primei reviste de artă medievală din România, ‘’Ars Transsilvaniae’’. Desfăşoară o bogată activitate ştiinţifică, concretizată în numeroase lucrări, studii şi articole. A fost ales membru corespondent (12 noiembrie 1993), iar ulterior a devenit membru titular (30 aprilie 2009) al Academiei Române.

Interviu realizat de Cosmin PURIŞ