In memoriam Aurel SASU (1943-2018): Lumea în dangătul de clopot

Un Episcop recent instalat se întoarce, probabil sub puterea exemplului străin, la simplitate și decență. A renunțat la cele două mașini extrem de costisitoare (una, de peste o sută de mii de euro), ajungând la concluzia, bine venită și mai târziu, decât niciodată, că excesul de confort nu face parte din predica mărinimiei și a smereniei.

Omul pare sincer și n-ar fi exclus alții să-i calce pe urmă. N-am înțeles însă de ce a renunțat la ridicarea clopotniței cu 12 clopote, scoase, în acest neașteptat avânt al echității, la vânzare. Poluare fonică, decide înaltul ierarh! Ei bine, când este vorba de trăiri monumentale și de efortul ieșirii din mediocritate, din locul comun și din umilința gestului de anonimitate asumată, civilizația nu se mai poate face prin apologia cojii de pâine. Ci a efortului peste puterile unei generații și a utopiei, lăsând în urmă eventualele inadaptabilități comunitare!

Există biserici cu 12 clopote (sau mai multe) în Anglia, Germania, Australia sau Rusia. Ele sunt vocea lui Dumnezeu. De ce să renunțăm la ele? Acolo se organizează festivaluri internaționale, se dau lecții de îndemânare și se face școală în pridvorul muzical al cerului deschis. Văd în gestul Episcopului un pericol discret ascuns în discursul teologic recent, împins, din rațiuni îngust-didactice, spre argumentele căderii (nimicnicia, neputința, păcatul, trândăvia sufletului, dobitocirea gândului etc.) și nu spre cele ale înălțării (extazul, bucuria necenzurată, emoția înlăcrimată etc.).

Parcă nu mai știm vorbi omului în cuvintele simple ale incertitudinilor sale, ale iluziilor și ale dialogului său empatic cu Dumnezeu. Coborâm prea des la cearta măruntă, la morala de catedră și la falsa erudiție pentru a exprima lucruri simple, cu subiect și predicat. Cu bricolaje de texte, inteligente sau nu, într-un secol al comunicării fracturate și utilitare, riscăm să ieșim din contextul unei generații huliganice (Mircea Eliade), prin excesul de încredere în adevărul propriu.

Să lăsăm, prin urmare clopotelor să ne vorbească în graiul lor despre acest greu încercat secol al tăcerilor culpabile.

Articole din aceeasi categorie