În folosul cui “lucrează” Băsescu?

Ilie CĂLIAN

Creşterea nivelului de protecţie  socială este un factor favorizant al creşterii economice, spunea, într-o sinteză a concluziilor summitului G-20, Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei. Cum asa? – m-am întrebat. E adevărat, Sarkozy nu are o părere prea bună despre Traian Băsescu – dar să afirme aşa ceva tocmai pe dos faţă de afirmaţia lui Băsescu, conform căruia statul social a murit, iar protecţia socială este vinovată pentru asta?! Poate, îmi ziceam, Sarkozy, ca proaspăt tătic, se gîndeşte cu îngrijorare la viitorul fetiţei sale, care va avea nevoie de programe de ajutor social, pentru a-i suplini posibilităţile sale financiare limitate.

Mi-l şi imaginam pe Sarko întrebîndu-se, neliniştit, dacă guvernul francez o să-i asigure micuţei sale primul ghiozdan, laptele şi cornul, ajutorul de şomaj la terminarea liceului, medicamentele compensate… Bietul Sarkozy, ajuns la discreţia protecţiei sociale!…

Dar, nu! Sarkozy nu vorbea despre îngrijorările personale care-l bîntuie. El vorbea despre concluziile summitului G-20, întîlnirea celor mai dezvoltate state ale lumii. Să nu priceapă preşedinţii şi prim-miniştrii acestora cum merge lumea?! Să ignore cu obrăznicie opiniile “pertinente” ale marelui filosof politic, social şi economic Traian Băsescu?!  Oare pe ce lume trăim?! Nu ştiu aceştia că izvorul de înţelepciune de la Cotroceni a rezolvat problemele Statului modern?! Că, graţie aceluia, pe Dîmboviţa va curge de-acu-ncolo numai lapte şi miere?!

Şi încă ceva: deja summitul UE preconiza ca, pentru ieşirea din criza globală, să se întărească ajutorul pe care-l pot acorda China şi Rusia. Cum, adică?! Tocmai cei doi Ucigă-i toaca!, de care Băsescu nici nu vrea să audă?! Nu mai vorbesc de Rusia, ci mă gîndesc doar la refuzul explicit al lui Băsescu de a accepta colaborarea cu China la realizarea unor programe ample de investiţii în infrastructură. Dar pe care, pînă la urmă, s-ar putea să le dorim – pînă nu e prea tîrziu şi cu riscul, pentru Băsescu, de a pune în umbră minunatul program Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii, încredinţat cu generozitate protejatei sale, Elena Udrea.

Acum, Guvernul pritoceşte noul buget – pe anul 2012. E un fel de a  spune că Guvernul face acest lucru, sub conducerea lui Emil Boc. Veţi fi observat că, de aproape trei ani, de cînd l-a instalat la cîrma Guvernului, Băsescu nu i-a permis niciodată lui Boc să participe la întîlnirile şefilor de guverne din Uniunea Europeană; că angajamentele României faţă de FMI le face Băsescu; că toate aranjamentele interne şi externe sînt în mîna lui Băsescu. Care nu are nici un drept, conform Constituţiei, să-şi adjudece atribuţii executive. Cum va arăta Bugetul? Dacă totul merge aşa cum se încăpăţînează Băsescu şi execută orbeşte Boc, nu se va face nimic pentru a se revigora economia. Mai mult, continuînd aberanta practică de a face investiţii aiurea, doar în scopul întăririi clientelei politice, anul viitor o vom duce şi mai greu.

Vă mai amintiţi cuvintele lui Băsescu – nu acelea din prima sa campanie electorală (“Să trăiţi bine!”), ci acelea din a doua, cînd ne asigura că România nu va intra în criză – pentru că România (adică el, personal) nu vrea? Vă mai amintiţi cum, apoi, zicea că avem nevoie de un acord cu FMI doar aşa, ca un fel de centură de siguranţă? Iată că “centura de siguranţă” s-a transformat într-un împrumut înrobitor, iar aşa-zisele investiţii ale Guvernului Boc şi ministresei Udrea riscă să se transforme într-o povară şi mai mare – pentru bugetele următoare. Toate astea – de ce? Din cauza sugurmării economiei cu măsuri aberante, dictate de un nepriceput încăpăţînat.

Se impune tot mai mult o întrebare, văzînd dezastrul în care ne-a adus cîrmuirea lui Băsescu: în folosul cui “lucrează” acesta? Că îi foloseşte lui şi familiei sale – e clar. Dar să fie doar atît?

Articole din aceeasi categorie