Îmbătrînirea, bat-o vina

Procesul de îmbătrînire începe de la naştere, dar propriu-zis e manifest deja pe la 20 de ani şi este un proces biologic continuu. După aceea are loc o reducere cantitativă şi calitativă a sintezei de colagen şi de fibre elastice din piele, proces accelerat de factori precum: stresul cronic, radicalii liberi, fumat, toxine, razele UV, dieta bogată în grăsimi şi zahăr, sedentarismul şi absenţa unui program consecvent de îngrijire zilnică a pielii.

Procesul de îmbătrînire reprezintă şi o acumulare de deşeuri acide în organism. Fenomenele oxidative şi cele reducătoare au fost şi ele incriminate că fiind cauza îmbătrînirii. Mecanismele şi consecinţele îmbătrînirii biologice rămîn, totuşi, în cea mai mare parte misterioase Aşadar, nu vîrsta cronologică, cea din buletin cere utilizarea de produse regeneratoare în această fază, ci doar vîrsta biologică.

Ce se întîmplă cu noi cînd îmbătrînim? Metabolismul încetineşte treptat şi e nevoie de mai puţine calorii. Oasele pierd treptat o parte din minerale. Începînd cu decada a treia de viaţă încep să scadă: greutatea creierului, lungimea reţelei nervoase, fluxul sangvin cerebral, numărul de fibre musculare. Inima devine mai puţin eficientă, iar rinichii involuează ca mărime şi funcţie. Începînd cu decada a 5-a, atît femeile cît şi bărbaţii produc nivele mai scăzute de hormoni şi răspunsul lor la stimulii sexuali se încetineşte. Apare de asemenea scăderea vederii şi a auzului şi părul se albeşte. Aceaste modificări, fac ca exerciţiile fizice, aportul de apă şi dieta echilibrată să fie importante.

Nu se ştie clar ce provoacă îmbătrînirea, dar există cîteva teorii explicative ca: teoria acumulărilor, teoria suprasolicitării sau a uzurii ţesutului conjunctiv, teoria radicalilor liberi, teoria mutaţiei genetice, teoria mecanismelor autoimune, teoria încrucişărilor proteice. Dintre toate, teoria radicalilor liberi este cea mai răspîndită. Aceasta spune că îmbătrînirea ar fi cauzată de efectele nocive ale radicalilor liberi, substanţe toxice elaborate prin metabolismul celular normal. Intervenţia radicalilor liberi în metabolismul celular poate să dea mutaţii celulare. Ei atacă fibrele de colagen şi elastină, care asigură aspectul catifelat, flexibil şi elastic al pielii. Aceste ţesuturi vitale se uzează şi se rup sub asaltul radicalilor liberi, proces vizibil mai ales la nivelul fetei, care se ridează şi se pătează. Putem administra substanţe ce previn şi combat activitatea redicalilor liberi, numite antioxidanţi (Vitamina E, Vitamina C, coenzima Q10), uneori chiar cu succes.

Procesul fizic al îmbătrînirii este determinat de facto de factorii genetici şi este influenţat de factorii exteriori prezentaţi deja. Ea este şi rezultatul acumulării de molecule de ADN. Eventualele afecţiuni ale proteinelor ELLP – Extremely Long-Lived Proteins – slăbesc capacitatea de transport şi de apărare a nucleului neuronal de toxine, care astfel pot ataca ADN-ul celulelor şi implicit activitatea genelor, ducînd la îmbătrînirea celulară. Faptul că în organismul nostru se acumulează tot mai multe erori de ADN ne afectează corpul mai mult decît cîteva riduri şi fire albe de păr. Identificarea markerilor moleculari care declanşează îmbătrînirea ar putea fi soluţia, pe viitor, pentru o viaţă lungă şi sănătoasă. În prezent, se cunosc cîteva cauze ce antrenează acest proces: scurtarea progresivă a talomerilor (capătul protectiv al cromozomilor), defectele pe care le acumulează genele cu trecerea timpului, ce ţin sau nu de individ, dar şi de expunerea la mediul extern şi anumite proteine din organism care, în ciuda defectelor pe care le prezintă, nu se elimină, ci se acumulează. Recent au fost identificate două gene ale longevităţii la om, dar profilul genetic este încă departe de a fi definit.

Este sigur că toţi sîntem sortiţi necruţătorului proces de îmbătrînire, pe care nu îl putem stopa, pentru că nu ne putem sustrage naturii umane. În acest context, nici antioxidanţii, estetizările şi nici dietele restrictive nu pot deocamdată face prea multe, pentru a ne abate de la mersul firesc al vieţii, căci speranţa noastră, după cum susţin specialiştii geriatri, stă numai în tratamentele genetice.

Dr. Liana Monica DEAC