Imagini comentate: Mai are trecutul arheologic al Clujului vreun viitor?

Vestigiile romane din Piaţa Unirii, într-o zi de iarnă

Piaţa Unirii din Cluj-Napoca, o zi obişnuită de iarnă. Zăpadă pe stradă, zăpadă pe trotuare, zăpadă pe acoperişuri, zăpadă pe… zăpadă. Şi sub zăpada de pe zăpadă, „amenajarea turistico-istorico-muzeală“ a vestigiilor romane, marea noastră victorie împotriva celor care au dorit ca Piaţa Unirii să fie „mai puţin românească“.

Imaginea de alături am trimis-o prof. dr. Ioan Piso, dar şi altora, cu rugămintea de a o comenta.

Deocamdată ne-a răspuns doar prof. Piso.

M. T. 

Prof. dr. Ioan PISO: O restaurare costisitoare şi inutilă

Dacă ar fi să comentez numai imaginea alăturată, aş zice că arată bine. Datorită zăpezii nu se vede dezastrul de dedesupt. Nu ajunge să acuzăm autorităţile. Epopeea Pieţii Unirii dovedeşte neputinţa actualilor clujeni de a da un răspuns raţional unor întrebări legate de istoria şi de viitorul oraşului lor.

Trecutul roman strălucit al Clujului ar fi trebuit să trezească măcar un interes ştiinţific într-o societate cultivată, aşa cum mi se părea că este a noastră, sau să inspire proiecte de punere în valoare a unor monumente romane în vederea unui turism intelectual, de pe urma căruia am cîştiga cu toţii. În loc de asta clujenii s-au războit ani de zile între ei şi pînă la urmă au fost cu toţii învinşi. Arătau ca două echipe de fotbal care luptau cu înverşunare, fără a-şi da seama că între timp cineva le-a luat mingea. Care poate fi astăzi imaginea înfrîngerii lor, dacă nu aspectul actual al pieţii?

Cei nu foarte tineri îşi mai amintesc două minunate rondouri de flori cu cîte un palmier în mijloc şi băncile de pe care vizitatorii, ca şi clujenii, admirau minunata piaţă. A fost o greşală imitarea Pieţei Mari din Sibiu, care a păstrat în mai mare măsură decît Clujul un aspect medieval. Clădirile baroce şi cele clasiciste din Piaţa Unirii se potrivesc mai degrabă cu o ambianţă proprie secolului trecut, cu arbori decorativi şi cu flori. Nu mi-am închipuit niciodată că nu se va reveni la acest aspect al pieţii, chiar dacă ici-colo ar fi fost restaurate nişte ruine romane.

Oraşul roman s-a păstrat bine numai în pieţe şi de-a lungul principalelor artere din centru, fiindcă în rest a fost distrus de pivniţele medievale şi moderne. Dacă, atunci cînd a fost înălţat Monumentul Memorandiştilor, s-ar fi făcut o secţiune magistrală de-a lungul axului Bulevardului Eroilor, s-ar fi aflat multe despre oraşul roman. De pildă, ar fi fost identificat zidul estic de incintă. Nu s-a vrut nici atunci şi nici cînd a fost pavată latura de sud a bulevardului. Cercetările arheologice preventive au fost făcute sub presiunea timpului sau a primăriei sau au fost cu totul şi ilegal eludate.

(…) Înainte de a prelua muzeul, am văzut dezvelită podeaua de bîrne care acoperea piaţa în secolul XV, ca şi fundaţiile perfect păstrate a două case contemporane cu construirea bisericii Sf. Mihail. Aceste elemente au rămas nedocumentate, fiindcă s-a lucrat de mîntuială. Tot atunci am văzut în partea de nord-est a pieţii, într-una dintre secţiuni, un val de pămînt şi un şanţ care tăia toată stratigrafia romană. Ar fi trebuit făcut un sondaj şi în partea de nord-vest a pieţii, pentru a avea certitudinea că avem de-a face cu o fortificaţie în jurul a ceea ce va fi mai tîrziu biserica Sf. Mihail. Se ştie că în timpul celui de-al doilea război mondial au fost făcute nişte săpături la nord de biserica Sf. Mihail şi că au fost găsite lespezile forului, iar pe ele înmormîntări, se pare ungureşti, din secolele X-XI. În mod normal concetăţenii mei unguri ar fi trebuit să fie interesaţi de o eventuală primă fortificaţie ungurească peste forul roman. A fost pierdut şi acest element. Locuinţele romane sînt pe alocuri foarte bine păstrate. Au fost găsite primele structuri de lemn ale primilor colonişti, urmate de  două faze de clădiri din piatră, care conţineau toate elementele civilizaţiei romane. A fost, de pildă, descoperit un perete de cărămidă cu toate deschiderile şi detaliile, prăbuşit la pămînt. Putea fi restaurat, dar şi aici s-a lucrat prost (…).

Planul meu era de a astupa ceea ce nu merita a fi păstrat şi de a găsi monumente semnificative, spre a le restaura. Am dibuit o curte interioară pavată cu lespezi şi înconjurată de coloane de calcar. Aceasta urma a fi dezvelită în întregime, iar coloanele ridicate în picioare. Ar fi fost un monument frumos şi care nu ar fi ocupat mult loc. Aş mai fi dorit ca în fiecare an să se deschidă o suprafaţă şi, în funcţie de rezultate, să fie astupată sau menţinută. Înţeleg foarte bine că Piaţa Unirii nu poate fi numai a arheologilor. Aici, cu mai multă cultură şi înţelepciune, coloanele romane, băncile şi rondourile de flori ar fi făcut casă bună.

În 2004 s-a produs schimbarea de regim, iar noii veniţi au dorit să încheie definitiv capitolul săpăturilor. S-au consultat cu nişte arhitecţi interesaţi şi cu nişte arheologi superficiali. Cînd a fost aproape totul astupat, nu s-a înălţat nici un protest. Lumea era dezorientată şi obosită. Aceia dintre colegii mei care mă acuzau că nu sînt destul de patriot, au dispărut ca prin minune.

Curtea cu lespezi nu a fost dezvelită în întregime. O parte a ei fost pusă, în modul cel mai stupid, sub sticlă. Coloanele sînt cele care ar fi dat tot farmecul, dar nu s-a mai gîndit nimeni la ele.

Ne aflăm în faţa unei restaurări costisitoare şi inutile, din care nimeni, nici chiar proiectantul, nu poate pricepe ceva. A fost apoi aşternut un pavaj de granit în care doamnele îşi rup tocurile, au fost înălţati stîlpi cu nişte felinare care s-ar fi potrivit mai degrabă în curtea CUG-ului, iar pe latura de sud au fost amenajate adăpători, fiindcă numai fîntîni nu pot fi numite. Aşa ne trebuie!

Mai are trecutul arheologic al Clujului vreun viitor? Mai are, dar nici unul dintre noi nu-l va apuca. Şi la noi va veni cîndva o vreme cînd cultura se va fi despărţit de o politică primitivă şi cînd mii de clujeni vor cutreiera Europa nu în căutare de lucru, ci pentru a se pătrunde de cultură şi a admira monumentele civilizaţiilor apuse. Poate că se vor întreba atunci de ce nu avem şi noi aşa ceva. Numai de atunci încolo vor avea conducători competenţi.