IICCMER: O nouă acţiune de căutare a mormântului a două victime ale Securităţii din Cluj

O nouă acţiune de căutare a osemintelor a două victime ale Securităţii din Cluj – Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus -, a fost desfăşurată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în oraşul Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud. Demersurile pentru descoperirea mormântului comun unde au fost înhumaţi cei doi bărbaţi, ucişi prin împuşcare, în 1956, în urma unei confruntări armate în zona satului Bichigiu, au început în 2014, fiind continuate în 2015-2016. Din păcate, nici acţiunea de anul acesta, din 2 mai, nu a dus la descoperirea mormântului.

Potrivit unui comunicat al IICCMER, remis, marţi, presei, Gheorghe Paşca, născut la 13 aprilie 1901 în localitatea Săliştea de Sus, jud. Maramureş, era un bun gospodar, având ca principale preocupări dogăritul, albinăritul şi, mai ales, vânătoarea. În vara anului 1946 a intrat în conflict cu autorităţile ca urmare a refuzului de a-şi preda puşca de vânătoare cu lunetă, aşa cum erau dispoziţiile legale de atunci. Căutat fiind de Poliţie şi Siguranţă, şi-a părăsit gospodăria şi s-a refugiat în munţi. Presiunile asupra membrilor familiei sale fiind tot mai puternice, în 1949 şi fratele său, Dumitru, şi-a părăsit locuinţa, alăturându-i-se. Concomitent, în comuna învecinată, Dragomireşti, au fost depistate persoane implicate în organizaţia „Lupta împotriva comunismului”, acestea fiind nevoite să se refugieze în munţi. Pentru o scurtă perioadă de timp, fraţii Paşca s-au integrat în acest grup, însă după uciderea lui Dumitru de către securişti, în februarie 1950, Gheorghe Paşca a preferat să reziste mai mult izolat, păstrând însă legătura cu membrii organizaţiei şi furnizându-le informaţii, arme şi muniţii, până la anihilarea lor treptată.

„Au existat mai multe tentative ale Securităţii de a-l captura pe Paşca, însă acesta a reuşit întotdeauna să le dejoace. În decembrie 1950, Securitatea a trimis-o în munţi pe Ioana Vlad, o tânără din Săliştea de Sus, pentru a-l găsi şi a le comunica locul în care se află. Ioana se cunoştea de mai mult timp cu Paşca, pe care l-a sprijinit clandestin în mai multe rânduri, iar acesta a lămurit-o să nu se mai întoarcă în sat şi să rămână alături de el. Cei doi au trăit împreună până în iunie 1953, în acest timp născându-li-se o fetiţă, Ioana, şi se aştepta un al doilea copil. Au locuit mai mult timp într-un bordei săpat în Măgura Telciului. Pe baza unor informaţii obţinute de la un localnic, în iunie 1953 trupele de securitate i-au împresurat în timp ce se aflau în acel bordei. Ioana Vlad a fost prinsă, însă Gheorghe Paşca a reuşit să scape. Ioana a trecut prin interogatoriile Securităţii şi a fost închisă la penitenciarul din Satu Mare, unde, la 23 august 1953, a născut al doilea copil, pe Gheorghe, care a decedat în 2016. După patru luni de detenţie a fost eliberată şi s-a reîntors acasă, fiind ţinută însă permanent sub observaţie. (…) La începutul anului 1955, Gheorghe Paşca s-a stabilit într-un adăpost amenajat într-o pădure din apropierea satului Bichigiu. Lui i se alăturase, în primăvara acelui an, un tânăr din Bichigiu, Gavrilă Rus, născut la 24 mai 1934, ce dezertase din armată în timpul efectuării stagiului militar, şi care era fiul lui Mihăilă Rus, un cunoscut gospodar din localitate, considerat de autorităţi drept chiabur. Mihăilă Rus i-a sprijinit constant pe cei doi fugari, aprovizionându-i permanent cu alimente şi cu cele necesare traiului în pădure. Pentru acest lucru a fost arestat şi torturat la Securitatea din Năsăud, fiind forţat să mărturisească locul unde aceştia se aflau ascunşi. Pe baza informaţiilor astfel obţinute, Securitatea a organizat o amplă acţiune pentru prinderea şi lichidarea fugarilor, care se adăposteau într-un bordei amenajat pe Valea Arşiţei. În 5 februarie 1956, mai multe cadre operative, însoţite de trupe de la Batalionul de Securitate nr. 7 din Floreşti-Cluj, au fost deplasate şi desfăşurate pentru blocarea şi cercetarea zonei. Documentele consemnează participarea a 34 de ofiţeri şi subofiţeri, precum şi a circa 30 de soldaţi. Partizanii au fost luaţi prin surprindere, iar în urma confruntării armate, Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus au fost ucişi prin împuşcare” – arată IICCMER.

Cadavrele celor două victime au fost transportate în aceeaşi zi la sediul Securităţii din Năsăud, iar în ziua următoare au fost autopsiate de un medic legist adus de la Cluj. Trupurile au fost apoi expuse într-o toaletă publică din oraş, pentru a fi văzute de localnici, şi unde „au fost aduse în mod organizat grupuri de elevi din satele zonei, acest lucru fiind făcut pentru inducerea intenţionată a fricii în rândurile populaţiei şi mai ales a tinerilor” – după cum se precizează în comunicatul IICCMER. În cele din urmă cadavrele au fost înhumate într-o groapă comună, săpată undeva în Cimitirul central al oraşului, pe o pantă de deal.

Prima acţiune de căutare a mormântului a avut loc în 28-29 aprilie 2014, însă săpăturile efectuate nu au reuşit să identifice urmele gropii comune. La sesizarea IICCMER, Parchetul Militar a deschis atunci un dosar de cercetare penală pentru infracţiunea de omor calificat. După efectuarea unor investigaţii de arhivă şi audieri de martori, în octombrie 2015 s-a dispus prin ordonanţă clasarea cauzei, pentru că, între timp, a intervenit prescripţia răspunderii penale. În 2014-2016, IICCMER a continuat să efectueze cercetări de teren în zona Năsăudului, iar informaţiile obţinute au ajutat acum la iniţierea şi realizarea unui nou sondaj arheologic de verificare, în imediata apropiere a locului unde s-au efectuat cercetările din 2014. „Din păcate, nici de această dată nu s-au descoperit elemente care să presupună sau să indice prezenţa mormântului comun pe locul verificat. În eventualitatea depistării mormântului, IICCMER ar fi solicitat imediat Parchetului Militar redeschiderea cazului” – se mai precizează în comunicatul IICCMER.

Cercetările arheologice din ambele campanii de căutare au fost efectuate de echipa specializată de arheologi ai IICCMER, alcătuită din Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza.

M. TRIPON