Horia, Cloşca şi Crişan, omagiaţi la Cluj-Napoca

Numeroşi clujeni au ţinut sîmbătă să le aducă un omagiu eroilor Horea, Cloşca şi Crişan la împlinirea a 231 de ani de la supliciul la care au fost supuşi. Aceştia au asistat la o slujbă religioasă şi au depus coroane de flori în cadrul unui ceremonial organizat la Obeliscul Horea, Cloşca şi Crişan din iniţiativa Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu” Cluj-Napoca şi a Fundaţiei Protecţiei Sociale. La manifestare au luat parte, printre alţii, reprezentanţi ai Instituţiei Prefectului – Judeţul Cluj, Primăriei municipiului Cluj-Napoca, Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, ai Casei de Cultură a Studenţilor, Mitropoliei Ortodoxe a Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi ai unor asociaţii cultural-patriotice.

În cadrul ceremoniei au fost ţinute discursuri în care s-a subliniat sacrificiul pe care Horea, Cloşca şi Crişan l-au făcut pentru ca românii din Transilvania să aibă o viaţă mai bună.

Horea şi Cloşca au fost prinşi în pădurea Scoruşetului în 27 decembrie 1784 iar Crişan a fost capturat în 30 ianuarie 1785. Acesta din urmă s-a spînzurat în închisoare iar Horea şi Cloşca au fost pedepsiţi şi executaţi cu cruzime, prin tragerea pe roată, la Alba Iulia, pentru acţiunile lor, prin care au încercat să îi scape pe ţărani de situaţia extrem de grea în care trăiau.

Pe 28 februarie, s-au împlinit 231 de ani de la supliciul la care au fost supuşi liderii răscoalei.

Pentru jertfa lor extraordinară, Horea, Cloşca şi Crişan au fost numiţi de marele istoric Nicolae Iorga „trei mucenici ţărani ai secularelor suferinţi româneşti în Ardealul oblăduit şi strivit de străini”. Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan a avut mare ecou atît în presa vremii, cît şi la nivelul diplomaţiei europene. Răsunetul răscoalei lui Horea în străinătate s-a propagat cu repeziciune pe arii geografice şi social-politice întinse.

Pintre publicaţiile europene care au manifestat interes faţă de mişcarea românilor din Transilvania s-a numărat ziarul londonez The Times. Într-un articol publicat în ediţia din 31 ianuarie 1785 se explicau cauzele răscoalei, manifestîndu-se o clară simpatie faţă de români. Articolul a fost inserat în secţiunea „ştiri”, pe prima coloană din a pagina a treia a ziarului. The Times avea patru pagini şi fusese lansat în ianuarie 1785.

Făclia vă prezintă o traducere făcută de portalul septemcastra a articolului cu titlul „O relatare despre insurgenţii din Transilvania”, publicat de The Times:

„Aceşti oameni sînt valahi (Wallachians), coborîtori la origine din coloniştii romani care au fost aşezaţi în Dacia. Cei mai mulţi ţin de Biserica Grecească, iar populaţia ţării pe care o locuiesc este crezută să fie de 670.000 de suflete. Sînt de constituţie puternică, înalţi şi bine făcuţi; deşi sînt supuşi celui mai împovărător jug al guvernării feudale, ei nu îşi dezmint originea romană. Reduşi la cel mai abject statut de sclavi, nu li se îngăduia să se bucure de niciun fel de drept de proprietate, fiind la mila stăpînilor lor, care nu puteau accepta că aceşti chinuiţi vasali ai lor ar putea gîndi că ar avea nişte drepturi de revendicat.

Deposedaţi şi oprimaţi de sălbaticii lor stăpîni, ei erau obligaţi să îşi pună pînă şi soţiile la muncă în cîmp, să cultive pămîntul, ca să poată fi capabili să satisfacă birurile absurde puse de stăpînii lor. Această stare de servitute nu mai putea fi tolerată, iar ei urmăreau cu consecvenţă un moment favorabil să se elibereze de ea. De ceva timp era uşor de observat că inimile clocotesc în piepturile acestor oameni; după ceva vreme au izbucnit şi au refuzat să îndeplinească îndatoririle feudale care le erau cerute; au transmis o listă cu plîngerile lor Împăratului (austriac – n.r.); dar deşi doleanţele erau îndreptăţite, şi susţinute de cele mai clare principii ale dreptului natural, acestea au fost nesocotite: nu era în interesul unor persoane puternice ca Împăratul să vadă aceste plîngeri în adevărata lor lumină; ei au reuşit să se impună în faţa domnului lor şi nicio reparaţie nu a fost acordată acestei naţiuni oprimate.

Au văzut că nu au nimic la ce să se aştepte de la conducătorii lor; au simţit că trebuie să îşi ia soarta mîini; au aşteptat aşadar doar un moment propice pentru a scutura jugul împovărător al sclaviei. […]

Cosmin PURIŞ