Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 199. ÎNVĂȚĂMÂNT MEDICAL DE ELITĂ APROAPE DE VÂRSTA CENTENARĂ

Reuniune de colecție în anul Centenarului, care a reafirmat vocația culturală și deschiderea spre valorile naționale, în context european, a Galelor moderate, de peste două decenii, lună de lună (cu excepția vacanțelor, desigur) de același veșnic,,tânăr și neliniștit” Prof.dr. Nicolae HÂNCU. Și nu putea fi altfel, pentru că Galele vor sărbători, peste doar câteva zile, 200 de ediții!
Despre Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca drept promotor al învățământului medical de elită a conferențiat Prof. dr. Anca Dana Buzoianu, Decanul Facultății de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie,,Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Așezându-și prelegerea sub genericul: 1919-2018 – 99 ani de învăţământ medical clujean, vorbitoarea a subliniat, dintru început, că învățământul medical românesc de la Cluj sărbătorește în anul centenarului Marii Uniri 99 de ani de existență a învăţământului superior de medicină în limba română din Cluj. Acest eveniment reprezintă o ocazie deosebită pentru a prezenta numeroasele realizări din trecutul său, aspectele majore ale prezentului şi de a puncta direcţiile de evoluţie în viitorul apropiat. S-a vorbit despre Istoricul Facultății de Medicină, cu începuturile materializate prin întemeierea în 1775 a „Şcolii medico-chirurgicale”, transformate, în 1816, în „Liceul medico-chirurgical”, iar în anul 1872 în,,Liceul medico-chirurgical, ridicat la gradul de Facultate de Medicină, în cadrul Universităţii Regale Maghiare „Ferencz Josef”, înfiinţată în acelaşi an. Facultatea maghiară de Medicină a avut importanţi profesori precum: Zsigmond Purjesz (1846-1919) – la Medicină internă, József Brandt (1838-1912) – la Chirurgie, Iános Maizner (1828-1902) – la Obstetrică, Schulek Vilmos (1843-1905) – la Oftalmologie, Karoly Lechner (1850-1922) – la Neuro-psihiatrie, Tamás Marschalko (1862-1915) – la Dermato-venerologie etc. Zsigmond Purjesz a scris un valoros tratat de medicină internă, bazat pe o concepţie clinică funcţională. József Brandt a efectuat, în 1869, prima ovariotomie, apoi, în 1871, cea dintâi nefrectomie din Transilvania. La sfârșitul Primului Război Mondial, după unirea Transilvaniei cu România și crearea României Mari, prin decretul nr. 4090 din 12 septembrie 1919, semnat de regele Ferdinand I, s-a consfinţit  „transformarea Universității Regale Maghiare Francisc Iosif, din 1 octombrie 1919, în universitate românească”. Este util de precizat faptul că în 1919 Clujul avea deja o tradiţie de învăţământ medical. Noua instituţie academică avea în componenţă următoarele facultăţi: Drept, Medicină, Ştiinţe, Litere şi Filozofie. Universitatea a avut iniţial denumirea simbolică,,Dacia Superioară”. (…) Au fost punctate caracteristicile Facultății de Medicină clujene din 1919, cu orientarea practică, respectiv spre pacient și cu îmbinarea influenței școlii medicale franceze (care punea accentul pe fiziopatologie și medicina experimentală) și a școlii medicale germane de la Viena, Budapesta și Berlin (care a dat prioritate concepției anatomo-clinice)… La început, activitatea Facultăţii a avut unele dificultăţi, pentru că baza materială era destul de modestă, iar sprijinul bugetar nu era suficient. Treptat situaţia s-a ameliorat, mai ales prin construirea în intervalul 1886-1901 a complexului de clinici şi institute de pe strada Mikó (în prezent numită Clinicilor). Cea dintâi clădire a fost Pavilionul de Anatomie. În perioada interbelică a început publicarea revistei „Clujul Medical” şi s-a constituit Societatea Ştiinţelor Medicale din Cluj. Decizia de înfiinţare a acestora a fost luată în aceeaşi zi, 31 ianuarie 1920, de către Consiliul Profesoral al Facultăţii de Medicină din Cluj. Această societate medicală a avut o amplă activitate, care s-a derulat neîntrerupt până în 1947. Deşi în 1949 „Clujul Medical” şi-a sistat existenţa, totuşi a reapărut în 1957, continuându-şi existenţa până în prezent. Baza materială a Facultății s-a dezvoltat prin construirea „Palatului Clinicilor Universitare”, finalizat în 1938. Aici au primit sedii clinicile: Medicala II, Balneologie, Urologie etc. Conducerile diferitelor discipline clinice au fost asigurate de profesori de vază, precum: Ioan Goia (1892-1982) – Semiologie, Aurel Moga (1903-1977) – Medicala I, Leon Daniello (1898-1970) – Pneumo-ftiziologie, Ion Gavrilă (1898-1976) – Boli Infecţioase, Octavian Fodor (1913-1976) – Medicala III, Gheorghe Popoviciu (1895-1946), apoi Iuliana Ţârlea (1901-1982) – Pediatrie I, Eugenia Mihalca (1909-1989) – Pediatrie II, Gheorghe Buzoianu (1901-1974) – Oto-rino-laringologie, Ioan Aleman (1891-1948) – Stomatologie, Ioan Păcurariu (1910-1991) – Oftalmologie, Alexandru Pop (1895-1954), succedat de Aurel Nana (1907-1989) – Chirurgie I, Emil Ţeposu (1890-1948) – Urologie, Traian Popoviciu (1894-1952) – Ginecologie I, Ioan Fazakaş (1910-1979) – Ortopedie etc. O schimbare majoră a survenit în existenţa Facultăţii de Medicină în toamna anului 1940. Din cauza Dictatului de la Viena, această instituţie a trebuit să se refugieze la Sibiu.
În 1945, Facultatea de Medicină s-a reîntors la Cluj. Neobişnuită era existenţa atunci, în acest oraş, în paralel, a două instituţii de învăţământ medical superior, una în limba română, cealaltă în limba maghiară. Deoarece baza materială nu a permis coexistenţa celor două facultăţi, după câteva luni Facultatea maghiară a fost mutată la Târgu-Mureş. În 1948, în contextul reformei învăţământului superior românesc (aplicate conform unui model sovietic), Facultatea de Medicină a fost separată din cadrul Universităţii „Babeş”.
Această Facultate a devenit nucleul pentru formarea „Institutului Medico-Farmaceutic” din Cluj (I.M.F. Cluj). Institutul a avut cinci facultăţi: Medicina, Stomatologia, Pediatria, Igiena şi Farmacia. În 1958 denumirea învăţământului superior de medicină şi farmacie a fost schimbată, devenind Institut de Medicină şi Farmacie. Au fost întemeiate noi discipline, precum: Endocrinologia (1948), Epidemiologia (1948), Chirurgia pediatrică (1948), Inframicrobiologia (care a existat din 1948 până în 1959), Parazitologia (care a existat în perioada 1948-1990), Organizarea sanitară (1949), Medicala III (1949), Chirurgie III (1951), Pediatrie II (1951), Medicina Muncii (1953). După evenimentele din Decembrie 1989, a început o nouă etapă din istoria învăţământului superior de medicină şi farmacie din Cluj-Napoca. În 1990, vechea denumire I.M.F. a fost schimbată, devenind Universitatea de Medicină şi Farmacie. În mod simbolic, aceasta a fost completată în 1992, astfel că numele instituţiei este U. M. F.,,Iuliu Haţieganu”. Vorbitoarea a făcut comentarii elogioase la adresa magistrului și creatorului de școală Iuliu Hațieganu.
PROFESOR DOCTOR IULIU HAȚIEGANU – PRIMUL DECAN AL FACULTĂȚII DE MEDICINĂ. Profesorul doctor Iuliu Hațieganu a fost primul decan și organizator (1919-1920) al Facultății de Medicină din Cluj. Timp de 40 de ani a fost catalizator al medicinii clujene româneşti la începutul ei. Personalitate carismatică, vizionar ce avea viitorul în sânge, profesor doctor Iuliu Haţieganu a absolvit în anul 1909 Facultatea de Medicină din Cluj. Au fost prezentate etapele formării și ascensiunii universitare – 1909: preparator bugetar la Clinica Medicală I; 1910: singurul asistent universitar român al Prof. Zsigmond Purjesz -,,maestrul său”; în timpul Primului Război Mondial – a condus secţia de medicină internă a Spitalului militar clujean, condus de Prof. Jancsó Miklós; în aceşti ani Iuliu Haţieganu şi-a desăvârşit studiile în clinicile de la Viena, iar în 1916 a fost propus pentru docentură; decan 1919-1920; în 3 noiembrie 1919 au început cursurile la Universitatea Dacia Superioară; 7 noiembrie 1919 – în amfiteatrul Clinicii Medicale I inaugurează învăţământul medical românesc din Cluj cu expunerea Icterul cataral… Pentru meritele sale de excepţie şi ca o recunoaştere a aportului său în dezvoltarea Facultăţii la Cluj, Haţieganu a fost ales Rector al Universităţii Regele Ferdinand în 1931-1932. În timpul primului mandat de Rector, Haţieganu a fost numit Ministru fără portofoliu al Ardealului, în guvernul condus de Nicolae Iorga (1930). În timpul refugiului de la Sibiu, mandatul de Rector al Universităţii i-a revenit lui Iuliu Haţieganu (1940-1945), care a trebuit să organizeze la Sibiu învăţământul, inclusiv cel medical.
Activitatea la catedră a fost copleşitoare, cea mai importantă contribuţie fiind considerată a fi: Tratatul Elementar de Semiologie şi Patologie medicală, elaborat împreună cu I. Goia, în trei volume (1934-1939). Printre colaboratori: A. Moga, T. Spârchez, M. Hăngănuţiu, I. Gavrilă, L. Daniello, O. Fodor, P. Surianu şi T. Vasiliu. Ca dascăl, Prof. Iuliu Haţieganu a fost desăvârşit, îmbinând spontan componentele educaţiei: instruirea la patul bolnavului sau în amfiteatru; modelarea sufletelor în sensul ataşamentului faţă de omul bolnav; insuflarea dorinţei de perfecţionare şi autoperfecţionare prin muncă. Extrem de diversă şi rodnică activitatea sa științifică. Temele abordate cu prioritate: icterul (cataral) epidemic, căruia i-a sugerat etiologia infecţioasă (1919), sifilisul visceral (monografie editată în 1922), insuficienţa pulmonară-cardiacă (cordul pulmonar de astăzi), sindromul stomacului operat, sindromul ficatului operat, distomiaza hepatică, suferinţa postapendicectomie; sindromul stazei duodenale, ulcerul duodenal, epidemiologia emfizemului pulmonar, septicemii lente etc. Iuliu Haţieganu este,,o inscripţie pe poarta istoriei” (Prof. Gicu Ionescu)
A lăsat moştenire Clujului o ilustră şcoală pe care noi avem datoria să o ducem mai departe
FACULTATEA DE MEDICINĂ din Cluj-Napoca oferă, în prezent următoarele 4 programe de studii (specializări): Medicină – 360 credite ECTS; Asistenți medicali licențiați și moașe – 240 ECTS; Balneofiziokinetoterapie – 180 ECTS; Imagistică medicală – 180 ECTS. Din cei 5000 de studenți, 1800 sunt studenți străini din peste 25 de țări ale lumii, Facultatea de Medicină clujeană mândrindu-se cu cel mai mare număr de studenți străini din România. Mândri de tradiția și prezentul nostru, încrezători în viitor vă invităm să ne descoperiți!” – a mai spus, în închierea conferinței sale, dna Decan, Prof.univ.dr. Anca BUZOIANU.
***
Momentul muzical a serii, admirabil realizat și, ca urmare, aplaudat de public, a fost susținut de MEDSTRINGS (Orchestra UMF), dirijor Vlad ENIU, și de solista Patricia NICULA, care au interpretat celebrele piese de muzică ușoară românească,,Copacul” (repertoriu Aurelian Andreescu),,,De-ai fi tu salcie la mal” (repertoriu Mihaela Mihai),,,Un albastru infinit” (repertoriu Angela Similea) și,,Inimă nu fi de piatră” (repertoriu Corina Chiriac). Apoi – patru colinde din repertoriul clasic românesc, orchestra solista și publicul unindu-se pentru a preamări prin cântec marea sărbătoare a Nașterii Domnului.
A consemnat Michaela BOCU
Foto: Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Articole din aceeasi categorie