Furîndu-ne singuri căciula

RADU VIDA

radu vidaPovestea cu evaziunea fiscală e veche. Dar acum gluma s-a îngroşat şi, spre surprinderea noastră, nu se prea iau măsuri în acest sens. Mai degrabă se dau publicităţii tot felul de matrapazlîcuri, se arată cu degetul spre tot felul de societăţi, private sau de stat, căinînd Statul. Care, vezi, Doamne, pierde din veniturile „ce i se cuvin” şi, pe această chestie nu poate face, drege… Nu există o eficienţă a culturii contractuale, iar frauda şi corupţia umblă în pielea goală. Indecent. Printre noi. Şi, se pare, nimeni nu vrea să observe acest lucru. Sigur, avem şi instituţii – că, de, la birocraţie ineficientă ne pricepem cel mai bine! -, dar fondurile la buget sînt tot mai mici. Iar colectarea taxelor a devenit serenadă disonantă, cîntată pe sub balcoanele persoanelor fizice sau juridice de pe meleag.

Cu toate acestea:
UE ne vîră din nou la colţ şi ne obligă să ne julim genunchii pe boabe de porumb. În 2013 am avut o economie subterană estimată la 28,4%, la un PIB de cca 40 miliarde Euro. Comitetul Consiliului European împotriva spălării capitalurilor (MONEYVAL) spune că, în cele 28 de state componente, din cauza evaziunii se pierd 1000 de miliarde Euro anual, ponderea deţinînd-o statele nou intrate. Iar noi (şi bulgarii) sîntem vizaţi ca ţări cu risc crescut pentru securitatea naţională, după cum a declarat Consiliului Fiscal. În traducere liberă: avem lipsă de venituri la buget.

Nu vreau să vorbim aici despre marii evazionişti. Ei îşi trag firme fantomă, îmbîrligă TVA-uri de sute şi sute de milioane de euro, ştiu să-şi şteargă urma. Care, însă, nu scapă turma! Pentru că evaziunea fiscală începe, de aici, chiar de lîngă noi.

Munca la negru, bunăoară. În construcţii, spre exemplu, 60% dintre muncitori sînt nedeclaraţi. Asta spun statisticile. 1,45 milioane de oameni lucrează la negru! Sau, altfel spus, 23% din totalul de angajaţi. Mii de ore de muncă în favoarea meseriaşilor care ne calcă pragul, alte şi alte bolţi prin care evaziunea fiscală se plimbă în voie pentru tot felul de tipi angajaţi în servicii … Exemplele ar putea continua. Dar soluţia… DGAF luptă, neicuşorule, împotriva reţelelor criminale, transfrontaliere. Dar restul? S-a făcut un împrumut de 70 milioane de Euro de la Banca Mondială pentru îmbunătăţirea sistemului de colectare a impozitelor. Dar veniturile ilicite continuă să existe. Contabilitatea dublă şi societăţile fantomă sînt cu duiumul. Şi, mai ales în sudul şi estul ţării, facturile fiscale sînt o raritate. Iar oamenii acceptă. Nu mişcă şi nu suflă. Pentru că, într-un fel sau altul, toţi sînt implicaţi. Şi politicienii tac-chitic. Deducerile pentru anumite produse şi servicii ar rezolva o parte din problemă. Dar şi ei, dragii de ei, au auzit răspunsul la celebra întrebare: de ce a murit şeful unui trib din Australia? Pentru că, zice, şi-a cumpărat un bumerang nou şi l-a aruncat pe cel vechi.

Aşadar: şi în problema evaziunii fiscale Statul trebuie să ia cele mai eficiente şi drastice măsuri. Şi, poate că primul pas, ar trebui să fie îmbunătăţirea serviciilor sociale. Care, nu-i aşa, sînt de-a dreptul dezastruoase. Astfel că lumea nu se simte obligată să plătească pentru aşa grozăvii. Pe urmă, ar trebui să existe voinţă politică. Şi bun simţ. Ca să nu mai vorbim de cea mai severă şi nediscriminatorie coerciţie. Atît împotriva persoanelor fizice, cît şi a celor juridice.

Dar, fiţi siguri, dacă toate acestea se spun doar la televizor şi în ziare, nu se va ajunge nicăieri. În cel mai bun caz, doar la constatarea din titlul acestui editorial.

Articole din aceeasi categorie