Funcţii pe tarabă

RADU VIDA

N-am spus: dar, în sinea mea, am condamnat pe acei oameni din PPDD care, ajunşi în căruţă cu saci cu tot (citiţi: în Parlament, cu neamurile care este) au fugit pe la alte partide. N-am stat să verific fiecare opţiune, dar, sînt sigur, mulţi au părăsit locul pentru că… pute. A neruşinare. Şi nemernicie.

Dan Diaconescu candidează.
E dreptul lui. Numai că tot spectacolul începe cu o farsă jegoasă. Pentru că … nici nu ştiţi ce pierdeţi, protagonistul a lansat un concurs. De strîngere de semnături. Sînt – veţi zice – lucruri mult mai grave decît concursurile şi, cu toate acestea am să vă contrazic.

DD cere oamenilor să îi strîngă semnături.
200.000. Atît trebuie pentru ca Tribunalul să îl înscrie în cursa pentru Cotroceni. Şi iată ce sistem piramidal a inventat mintea perversă. Cine strînge mai multe semnături, va fi gratificat cu… funcţii, pe care viitorul preşedinte le are la îndemînă: în magistratură, ambasade, administraţia prezidenţială, servicii secrete… Şi pentru că şi aici se aplică vechiul adagio: partidul e-n toate şi-n cele ce sînt, sînt scoase la mezat şi funcţiile de consilieri locali şi judeţeni, primari… Mii şi mii de oameni sînt momiţi astfel pentru a opinti la căruţa prezidenţială a lui DD. Căci PP (sau cît a mai rămas din el) pare că nu se bagă.

Sigur, e greu să aduni oameni de pe tot teritoriul patriei. Trebuie plătiţi, organizaţi. Şi, mai ales, motivaţi psihic. Să fie alături de o idee. Deocamdată îmbîrligăturile elodiene de la OTV şi păcăleala de la Oltchim şi CFR nu reuşesc să compenseze ultimele apariţii televizate ale liderului DD. Te apucă greaţa numai la gîndul că i-a venit în minte asemenea jignire la adresa poporului alegător. După ce înşiră cele 300 de locuri în administraţia prezidenţială, 41.000 potenţiali candidaţi consilieri locali, 3000 de primari şi 6000 consilieri la municipii şi judeţe, DD promite să plătească 18.000 de concurenţi cu cîte… 400 lei. Şi, astfel, reuşeşte să tragă în derizoriu şi ceea ce a mai rămas din respectul omului pentru instituţiile statului. Nu că i-ar crăpa obrazul de ruşine, dar, de la un moment dat, vorbeşte şi de CV ul concurentului. Care, cred, ar trebui să arate ca şi mintea perversă care a inventat şi aruncat pe piaţă o astfel de metodă de strîngere de semnături.

Aţi fi tentaţi să spuneţi că ar trebui să am mai multă îngăduinţă faţă de o asemenea farsă. Pusă la cale de o minte oricum mai labilă. Fals! Nu cred că acei oameni, care vor pune botul la asemenea mîrşăvie, merită păcăleala. Este inadmisibil să profiţi de sărăcia (materială sau mentală) a semenilor. Numai pentru a-ţi face mendrele. Şi mai e ceva: în actualul context al Constituţiei, funcţia de preşedinte al României este un simbol prea puternic pentru a fi batjocorit. După cum nici funcţiile promise nu pot fi ocupate de te-miri-cine. E o mare ticăloşie să gîndeşti altfel. Şi aşa, multe din funcţiile publice sînt acaparate de incompetenţi, veniţi pe fotolii pe filiera nepotismelor, a banilor, a fărădelegilor. Iar această abjectă iniţiativă vine să afunde într-o mocirlă şi mai vîscoasă, tot ceea ce înseamnă destinul unei ţări. Nu de şmecheri maratonişti într-ale strîngerii de semnături sau falsificarea lor avem nevoie. Ci de oameni pregătiţi şi, mai ales, dăruiţi pentru funcţiile pe care le ocupă. În aşa fel încît să putem spera că nu mergem degeaba la vot. Că există speranţă.
Şi nu mişelie!