Foamete mare în PNŢCD

Ilie CĂLIAN

„Eu am stabilit că nu se va merge pe reducerea de pensii şi salarii anul viitor”. Fraza aceasta n-am dezgropat-o, cum ar putea crede unii, din vreun discurs al dictatorului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al PCR şi preşedintele României, de al cărui “cult al personalităţii” se ştie. Nu, această frază îi aparţine preşedintelui României democrate şi parlamentare Traian Băsescu şi a fost rostită pe postul public de televiziune la mijlocul săptămînii trecute.

Desigur, doamna reporter care i-a “luat” interviul a urmărit fericită cum îşi permite el să hotărască dacă salariile, pensiile, impozitele cresc ori scad; cum îşi permite o persoană din conducerea României parlamentare, stat de drept etc. etc., să “dea” ori să “ia”, să “adauge” ori să “taie” cu de la sine putere veniturile cetăţenilor acestei ţări. Ceauşescu avea măcar minima prudenţă să anunţe asemenea decizii (niciodată reduceri de salarii!) drept hotărîri ale conducerii partidului său, să vorbească la plural şi nu la singular. Băsescu îşi permite să ne sfideze fără cea mai mică reţinere. De ce? Pentru că ştie că electoratul român nu se sinchiseşte de “fleacuri” precum democraţia parlamentară, limitele constituţionale ale atribuţiilor preşedintelui, echilibrul puterilor statului ş.a.m.d.

Şi de ce s-ar sinchisi Băsescu de electorat, cînd cultul personalităţii sale îl întreţin, ba chiar îl înteţesc, politicieni care se laudă cu spiritul lor democratic?! În aceeaşi zi, Băsescu îi convocase la o discuţie pe reprezentanţii celor două “aripi” ale PNŢCD: Victor Ciorbea – care se laudă că defunctul lider ţărănist Ion Diaconescu i-ar fi încredinţat conducerea partidului  – şi aripa Vasile Lupu, Aurelian Pavelescu (plus fostul preşedinte Marian Miluţ şi Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie).

Iată cum explica Vasile Lupu: “Este clar că a fost un interes electoral, este un preşedinte jucător, iar la anul sînt alegeri. Ne-a sunat secretara preşedintelui, ne-am întîlnit la un pahar de apă la el, ne-am luat la vorbă, iar el s-a interesat de şansele de reconciliere a taberelor din PNŢCD. (…) Nu ni s-a promis nicio alianţă, n-am primit nicio ofertă de intrare în Mişcarea Populară”.

De fapt, nici nu are vreo importanţă ce au declarat foştii inamici – nu ţărăniştii între ei, ci ţărăniştii şi Traian Băsescu, cel care, vă mai amintiţi, curăţa podelele cu PNŢCD, izbutind să-l scoată de la guvernare pe Victor Ciorbea, ceea ce a însemnat începutul sfîrşitului pentru PNŢCD. Iar aceşti oameni se gudură la piciorele lui Băsescu, aşteptînd de la el să-i “reconcilieze”, să le fie tătuc şi să-i readucă în Parlament şi, poate, chiar la guvernare! Dacă arivismul şi pofta de cîştig îi împinge pe nişte aşa-zişi lideri de partid să accepte asemenea compromisuri, de ce ne-am mira de bietul alegător, care, cu vicleană umilinţă, acceptă să-şi dea votul pentru o sacoşă cu ulei şi zahăr?!

Desigur, Constituţia nu-i îngăduie preşedintelui României nici să hotărască nivelul pensiilor, salariilor, impozitelor, TVA şi al altor taxe, nici să se implice în dezbaterile şi rivalităţile din vreun partid. Dacă faptul nu este cunoscut multor milioane de alegători români, care n-au citit Constituţia şi nici cultura democraţiei n-o au, din partea unor lideri de partid “democratic” – printre care un fost parlamentar şi un fost prim-ministru – ignorarea statutului constituţional al preşedintelui ţării este de neacceptat.

Aşa, ca într-o paranteză, amintesc că PNŢCD este un partid monarhist şi că Băsescu l-a declarat “slugă la ruşi” şi trădător al interesului naţional pe regele Mihai I, tocmai sărbătorit de Parlament. Iar imediat după aceea, monarhiştii ţărănişti s-au dus la Cotroceni să pupe papucul padişahului Băsescu. Nici un pic de ruşine la ei?! Nicidecum: pofta de a ajunge iarăşi la ciolan e mai mare.