Florin ESTEFAN: “Am ajuns să nu mă mai mint”

Stagiunea 2017 – 2018 a Operei Naţionale Române din Cluj – Napoca nu debutează, din păcate, sub cele mai bune şi favorabile auspicii. Nesiguranţa financiară îşi spune serios cuvântul, afectate fiind majoritatea instituţiilor culturale din ţară (teatre, opere, filarmonici). Numai manager general să nu fi în aceste condiţii. Şi totuşi… Sunt oameni care sfinţesc locul, care reuşesc să pună pe picioare spectacole care să atragă public, şi încă public numeros. Manageri generali care au avut în vedere cursivitatea stagiunii prin spectacolele curente, prin premiere, invitaţi, o viaţă stagionară care să mulţumească toate gusturile şi mai ales, pretenţiile. Afirm acest lucru ţinând cont de publicul clujean, avizat, cunoscător, avid de artele spectacolului în tot ce au ele mai bun şi mai trainic. Iată de ce o discuţie deschisă cu Florin Estefan, manager general al ONR clujene, nu face altceva decât să puncteze principalele direcţii ale stagiunii recent începute, reperele ei prezente şi chiar viitoare.

Florin Estefan, începutul de stagiune nu este cel dorit şi nici cel aşteptat. Cu toate acestea, ai reuşit să închegi o stagiune 2017 – 2018, spectacole şi evenimente care să mulţumească. Mai ales că ne apropiem şi de Centenarul Unirii, putând vorbi aproape despre… două stagiuni.

Aşa este. De felul meu sunt optimist. Nu mă gândesc şi nu pornesc de la ideea că lucrurile nu se vor regla, că vor rămâne aşa cum sunt. Motiv pentru care noi am gândit această stagiune ca şi cum aceste probleme material – financiare nu ar exista. După cum ştiţi deja, am deschis stagiunea cu un concert – eveniment, The Armed Man : A Mass for Peace de Karl Jenkins, programare inedită pentru un început de stagiune, dar una care a plăcut publicului şi a avut succesul scontat. Apoi, apoi aşteptăm luna ianuarie, când am programat un nou titlu de Ceaikovschi, Dama de pică, sper doar să am şi banii pentru a pune opera în scenă. Subliniez încă odată, dacă vom primi banii pentru această premieră ! După care, aşa cum bine aţi subliniat, ne vom îndrepta ochii spre Centenarul Unirii, eveniment în care suntem implicaţi trup şi suflet. Programul Centenar cuprinde mai multe evenimente, toate în cursul anului 2018.

Putem detalia…

Este vorba despre baletul Tânărul şi moartea de Constantin Râpă, un spectacol experimental, cu un ansamblu restrâns de balerini. Urmează premiera operetei Lăsaţi – mă să cânt de Gherase Dendrino, după care intră în producţie Luceafărul de Ziuă de Tudor Jarda, lucrare pe care dorim să o repunem în scenă, de data aceasta în regia şi coregrafia lui Boris Nebyla, noul nostru director artistic. Opera Aperta, cu priză la public, a fost inclusă în Programul Centenarului şi nu oricum, conferindu-i nota de festival. Am lansat, prin urmare, invitaţii mai multor instituţii de profil din ţară şi chiar de peste hotare, Ungaria mai precis. Dacă festivalul va fi acceptat, spun dacă pentru că încă nu am primit confirmarea finanţării proiectelor noastre de la Ministerul Culturii şi dacă Primăria municipiului Cluj – Napoca va fi mai generoasă în a ne susţine, mai mult decât a făcut – o, mai ales că este an Centenar. Ca ultimă acţiune în Programul Centenar am înscris O poveste românească de Dan Variu, nu este operă, este o lucrare la graniţa dintre operă şi vocal – simfonic. Este lucrarea în care am implicat şi ansamblul Icoane al Academiei de Muzică ‘Dima’. Şi trebuie să spun că aveţi din nou dreptate… Facem planuri serioase pentru 2018 – 2019, când se va aniversa centenarul Operei Naţional Române Cluj – Napoca, dar şi al Academiei de Muzică ‘Dima’.

Aţi ridicat colaborarea cu Academia de Muzică ‘Dima’ la alte nivele, studenţii şi profesorii regăsindu-se în programe comune.

Domnul profesor Jucan, rectorul AMGD, este o persoană deschisă, comunicativă, mergem împreună pe acelaşi drum, mergem mai departe, motiv pentru care ne dorim o aniversare comună. Sper numai să fac şi eu parte din această aniversare.

Motivul lui ‘sper’?

Mandatul meu de manager general al ONR Cluj – Napoca expiră în iulie 2018. Depinde de evaluarea finală dacă voi rămâne sau nu pe mai departe la conducerea instituţiei. Dar vreau şi trebuie, subliniez aceste cuvinte, vreau şi trebuie să pun ordine în lucruri, ca cel care-mi va urma, dacă va fi să fie altcineva, să ducă mai departe şi să finalizeze proiectele deja începute.

Stagiunea a debutat şi cu multe nume noi în funcţii cheie. Mă refer la David Crescenzi, la Boris Nebyla,…

S-au făcut câteva mişcări în interiorul ONR din Cluj – Napoca. Am pornit de la ideea că dincolo de managerul general, se află colegul lor. Am crescut aici, m-am format aici, caut şi doresc performanţa artistică aşa cum şi-o doresc toţi. Partea ingrată a poziţiei de manager general este de a face ordine în lucruri. Mi-a spus cineva că trebuie să privesc lucrurile ca şi cum am o mână de fier într-o mănuşă de velur. În primii doi ani, am arătat doar velurul. A trebuit însă să fac anumite mişcări, schimbări mai ales în rândul departamentelor. Nu au fost acţiuni făcute cu un scop anume, circumstanţele
m-au obligat să acţionez. David Crescenzi este deja cunoscut publicului clujean şi nu nuami lui. David Crescenzi este artistul agreat de către ansamblu, motiv pentru care i-am propus funcţia de director artistic, care a surprins plăcut. Nu l-am implicat în lucruri administrative, doar artistice, muzicale, de orchestră. Este vorba despre stilistică, de repertoriul italian în care are un cuvânt greu de spus. Regret să spun că Gabriel Bebeşelea nu mai este angajatul nostru, dar el rămâne alături de noi şi publicul îl va regăsi în spectacolele ONR şi în această stagiune. Gabriel Bebeşelea este şi dirijor permanent al Filarmonicii de Stat ‘Transilvania’, este în continuare clujean, este alături de noi. Apoi, Boris Nebyla este noul director artistic al ansamblului de balet. Este o poziţie onorifică, el face mai mult o muncă benevolă, are un contract de voluntariat. I-am dat mână liberă să reorganizeze ansamblul de balet, să aducă un suflu nou. Cu el vom face Luceafărul de Ziuă şi tot cu el ne-am gândit la premiera baletului La Sylphide de Jean – Madeleine Schneitzhoeffer, în care se vor regăsi toţi membri ansamblului de balet. Are un optimism debordant, molipsitor. Lacul lebedelor este deja pregătit pentru scenăm Zorba la fel. Cu el vom încheia un parteneriat cu cei de la Casa de cultură a studenţilor, unde ne gândim să deschidem un alt proiect, la fel de ambiţios, Proiect a la carte.

Cu alte cuvinte…

Toate spectacolele care sunt cu bandă vor fi puse în scenă la Casa de cultură a studenţilor. Vom putea astfel mări numărul spectacolelor şi, în plus, absolut toţi membrii ansamblului de balet vor fi pe scenă în diferite producţii. Bătaia este mai lungă, ea vizează Liceul de coregrafie ‘Octavian Stroia’. Vrem şi trebuie să mărim numărul balerinilor din ansamblu. Ne-am propus ca o parte din activitatea baletului să se desfăşoare în spaţiile Liceului de coregrafie. Prezenţa noastră poate fi motivaţională pentru elevi şi pentru părinţi, deopotrivă. Vor vedea, practic, o finalitate a studiilor liceale, vor vedea că au şansa de a ajunge seniori ai ONR clujene sau pe scene ale altor teatre lirice din ţară sau de peste hotare, să calce pe urmele Simonei Noja.

Un alt punct forte este cel al Academiei de Operă Transilvania/TOA.

Maestrul Alexandru Fărcaş a creat acel centru de Excelenţă pentru tinerii solişti, era în anul 2000, eram şi eu membru al acelui centru. Eram deja şi angajat al ONR clujene. De aici şi ideea de a relua Centrul în alt format, cu un nume – Transylvanian Opera Academy – care să şi atragă studenţi ai academiilor de muzică spre noi şi nu numai din ţară, ci şi de peste hotare. TOA cum am botezat centrul, este modelul unui studio de operă, cum au multe teatre lirice din lume. Am venit în întâmpinarea tinerilor şi în întâmpinarea dorinţei lor de a se afirma, de a se face cunoscuţi încă din timpul studenţiei. Important este să faci parte dintr-un ansamblu, cei de acolo să se obişnuiască cu tine, cu vocea ta, cu tine ca om. Am lansat invitaţii studenţilor de la volunatriatul din culise la cel din foaier. Le facem contracte de voluntariat, care contează foarte mult în cariera lor ulterioară. Deocamdată, nu muţi tineri înţeleg rolul şi importanţa voluntariatului, se vor obişnui şi cu acest lucru. Încep ca volunatri, sunt ai noştri, au şansa să rămână ai noştri şi după terminarea studiilor. În TOA am luat deja tineri care s-au făcut remarcaţi în diferite concursuri de profil. Ei au trecut printr-o selecţie riguroasă, două faze, îi învăţăm să fie şi diplomaţi, să aibă acea maleabilitate în relaţiile pe care le vor avea cu dirijorii, cu regizorii,… Ca să revin. Am ales opt tineri pentru o distribuţie întreagă la Don Giovanni, gândită pentru aprilie 2018. Vreau să cumpăr această producţie, este un alt gând al meu, vreau să cumpăr mai mule producţii. În Vest, nu toate teatrele lirice sunt ca şi noi, de repertoriu. Ei pun pe picioare o producţie, o prezintă de câteva ori, apoi o vând, acesta este sistemul. Don Giovanni a fost făcută la Bari, apoi vândută în altă parte, vreau să o aducem şi la noi, pentru TOA. Mai sunt şi două pianiste. Ideea de bază este să nu iau numai solişti, ci şi pianişti, un regizor, să fie spectacolul lor integral. Revin la pianiste. Au studiat în Anglia. La Royal Music Academy din Londra, au disciplina corepetitor operă; absolvenţii primesc diplomă de corepetitor operă! Am avut această experienţă şi o vreau şi la noi. Aceşti coach, antrenori într-un cuvânt, poartă toată responsabilitatea pregătirii soliştilor, nu dirijorii cum se crede. Dacă solistul nu e pregătit, corepetitorul este de vină. Am avut plăcerea de a sta de vorbă cu Larisa Gergieva, sora celebrului dirijor Valery Gergiev, directoarea Academiei de Operă de la Teatrul Mariinsky din St. Petersburg. Este multi premiată pentru activitatea ei de corepetitoare, este cunoscută, mi-a împărtăşit multe dintre experienţele ei artistice de profil. Este gata să ne ajute cu cele două pianiste, pentru un stagiu de două, trei săptămâni la St. Petersburg. Am gândit TOA pe modelul Academiei de la Scala din Milano. Acuma de exemplu, mă zbat alături de Elizabeth Askren, publicul clujean o cunoaşte deja bine, pentru alte cinci burse studiu, pentru cinci tineri solişti extrem de talentaţi, în cuantum de 2000/lună.

Cât timp îi rămâne, în aceste condiţii, omului Florin Estefan? Solistului Florin Estefan?

Am ajuns să nu mă mai mint. La început chiar credeam că trec doar prin momente mai grele, care vor trece şi că lucrurile se vor aşeza, că se vor regla. Nu este aşa nici pe departe. Prin urmare, studiez. În noiembrie voi debuta în Rigoletto, urmat de un Trubadurul la Padova, o Traviata la Cairo, o gală de operă la Karagaz, alături de Cristian Mogoşan. În ianuarie sper să fie şi Dama de pică, deşi aici am de lucru cu limba rusă, am avut şi la Evgheni Oneghin, după cum vedeţi, studiez. Acesta este timpul omului, timpul solistului Florin Estefan.

Demostene ŞOFRON

Foto: Nicu CHERCIU