Final de „poveste” cu partizani

Acţiunea de deshumare şi recuperare a rămăşiţelor pământeşti ale partizanilor Ştefan Popa, Nicolae Moldovan şi Cornel Pascu, ucişi la 8 martie 1949 într-o confruntare armată cu trupe şi cadre operative ale Securităţii, a fost finalizată cu succes de cercetătorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

În urma campaniei de investigaţii arheologice, desfăşurată în perioada 22-23 august, pe teritoriul comunei Cricău, din judeţul Alba, rămăşiţele pământeşti ale celor trei au fost găsite într-o groapă comună, săpată într-o pădure, nu departe de locul unde au fost ucişi.

„Mormântul nu a fost niciodată marcat la suprafaţa solului, locul fiind stabilit cu aproximaţie prin confruntări repetate cu mai mulţi martori, fiind verificat şi identificat cu precizie de echipa arheologică a Institutului printr-un sondaj preliminar efectuat în cursul lunii iunie. Victimele au fost înhumate într-o groapă săpată superficial pe o pantă de deal, adâncimea medie a acesteia fiind de cca. 0,50 metri. Trupurile au fost aşezate în groapă unul lângă altul, două fiind culcate pe spate şi unul, cel din mijloc, pe burtă, toate fiind dispuse pe direcţia NV-SE, cu capetele orientate spre sud-est. Scheletele se aflau într-o stare precară de conservare, multe din componentele osoase fiind dizolvate şi dispărute. După încheierea cercetării arheologice s-a procedat la depistarea şi înregistrarea probelor criminalistice, operaţiune înfăptuită de subcomisarul de poliţie Paul Zachiu, din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Alba. Au urmat observaţiile şi constatările medico-legale asupra scheletelor, după care, sub supravegherea medicului legist Raluca-Maria Matei, s-a trecut la demontarea şi extragerea osemintelor, acestea fiind ambalate şi predate Serviciului de Medicină Legală Alba pentru efectuarea ulterioară a investigaţiilor de specialitate” – informează IICCMER.

Cercetarea arheologică a fost efectuată de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER şi instituţiile muzeale colaboratoare, alcătuit din Gheorghe Petrov (coordonator), Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu şi Horaţiu Groza. Investigaţiile au avut loc în prezenţa procurorului de caz, colonel magistrat Octavian Toma, de la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţie care a fost sesizată de IICCMER în privinţa acestui caz şi a locului unde victimele au fost înhumate.

***

Ştefan Popa a condus una dintre organizaţiile de rezistenţă armată care s-au opus instaurării comunismului în România şi care a acţionat în partea de sud-est a Munţilor Apuseni, având create reţele de susţinere în satele situate la nord de Mureş, în zona dintre Aiud şi Teiuş. Potrivit IICCMER, conducătorul grupării a susţinut ideea unirii tuturor formaţiunilor anticomuniste din zonă într-o organizaţie unică şi puternică, indiferent de orientarea lor ideologică. După confruntarea armată din 4 martie 1949, de la Bistra-Groşi, jud. Alba, când organizaţia anticomunistă Frontul Apărării Naţionale, condusă de maiorul Nicolae Dabija, a fost destructurată, Securitatea a întreprins o serie de acţiuni pentru capturarea partizanilor care au reuşit să scape din acea înfruntare, precum şi pentru arestarea tuturor celor care i-au susţinut. În această campanie represivă, un obiectiv important al Securităţii l-a constituit anihilarea grupării conduse de Ştefan Popa, care colaborase cu maiorul Dabija.

„Prin planurile de măsuri adoptate, în teren au fost deplasate trupe de securitate şi numeroase cadre operative din structurile teritoriale subordonate Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu. În ziua de 6 martie 1949 a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea lui Ştefan Popa îşi avea adăpostul principal. Partizanii au reuşit să spargă încercuirea şi cinci dintre ei s-au retras pe Valea Cricăului, sub Muntele Piatra Craivii, în locul numit Bogoloaia. Aici, în ziua de 8 martie, au fost surprinşi şi atacaţi în timp ce se aflau într-o locuinţă sezonieră, trei fiind omorâţi şi doi luaţi prizonieri. Între cei ucişi s-a aflat şi Ştefan Popa, conducătorul organizaţiei, alături de care au fost împuşcaţi Nicolae Moldovan şi Cornel Pascu. Cadavrele victimelor au rămas pe teren, sub pază, vreme de mai multe zile, fiind înhumate de un localnic într-o groapă comună, săpată într-o pădure, nu departe de locul unde partizanii au fost ucişi” – arată cercetătorii Institutului.

Ştefan Popa a intrat în atenţia Siguranţei pe vremea când era student la Facultatea de Drept din Cluj, pentru opoziţia manifestată faţă de regimul politic instaurat în ţară. În primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranţă, fiind dat în urmărire pe ţară. Pentru a scăpa de arestare, în iulie 1948 s-a refugiat în Munţii Apuseni, în zona Vârfului Capra din apropierea comunei Întregalde, punând bazele unui grup de rezistenţă armată anticomunistă. La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică. Nicolae Moldovan a urmat şi el trei ani Facultatea de Drept din Cluj, unde s-a manifestat ca opozant anticomunist. Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu, alăturându-se lui Ştefan Popa. Cornel Pascu, membru PNŢ din 1939, după 23 august 1944 a militat pentru reorganizarea partidului în zonă. Ca urmare a activităţii sale politice a fost condamnat la trei luni de închisoare, fiind închis la Penitenciarul din Alba-Iulia. În 1948 a aderat la Organizaţia anticomunistă Frontul Apărării Naţionale, condusă de maiorul Dabija. A participat la lupta de la Bistra-Groşi, unde a reuşit să scape din încercuirea Securităţii, refugiindu-se în zona unde se aflau cantonaţi membrii organizaţiei lui Ştefan Popa.

M. TRIPON