Fierbinţeală politică

ILIE CĂLIAN

Traian Băsescu ne-a lămurit – la  ceremonia de înscăunare a Sulfinei  Barbu pe postul de ministru al Muncii şi Protecţiei Sociale – de ce l-a mazilit rapid pe Sebastian Lăzăroiu din acel post. Nu pentru că ar fi fost incapabil (nici alţi miniştru PDL nu sînt mai potriviţi pentru posturile pe care le ocupă); nu pentru poveştile sale despre Albă-ca-Zăpada şi necesitatea unei “rebrenduiri” a PDL şi a construirii unei largi mişcări în jurul PDL – Mişcarea Populară a Ioanei Băsescu (ulterior mazilirii lui Lăzăroiu, ideea a fost susţinută de alţi lideri ai PDL).

Motivul este acela că a criticat partidul şi guvernarea. O spunea clar Băsescu la înscăunarea Sulfinei Barbu, ca un avertisment pentru toţi cei din PDL: “Nu puteţi avea pretenţia de la parlamentari să vă susţină măsurile, cu atît mai mult cu cît sînt destul de dure, atîta timp cît vă permiteţi să daţi lecţii (…). Ţineţi-vă criticile eventual pentru Opoziţie sau întrebaţi-i pe ei ce ar face în locul vostru”. Deci, e clar pentru cei din PDL, care au opinii proprii: ori ciocul mic, ori afară din funcţii!

Întrucît nimic nu s-a schimbat în proiectul lui Băsescu privitor la PDL şi strategia de cîştigare a alegerilor viitoare, să vedem ce se întîmplă la Opoziţie. La prima vedere, s-ar părea că nu e tocmai un moment bun.

S-a vorbit mult – în speranţa că prevestirea se va autoîndeplini – despre imposibilitatea unei colaborări sigure între PNL şi PSD. Era tema favorită mai cu seamă a PDL, chiar dacă şi anumiţi observatori imparţiali aveau îndoieli, iscate de “incompatibilitatea ideologică” a colaborării dreapta-stînga. Or, deocamdată liberalul Crin Antonescu este ferm alături de social-democratul Victor Ponta – chiar cu riscul de a-i nemulţumi pe unii dintre membrii partidului său.

Ponta pare să nu mai aibă probleme, după ce a “rezolvat” poziţia în PSD a unor (foşti) lideri, precum Mircea Geoană şi Marean Vanghelie. În schimb, în PNL, Crin Antonescu trebuie să facă permanent uz de forţă pentru a-şi asigura autoritatea. Pe de o parte – mai vechile divergenţe cu Ludovic Orban – care are o poziţie delicată în PNL, întrucît fratele său, Leonard Orban, este cultivat cu rîvnă de Traian Băsescu, care urmează să-l transforme, şi pe el, din consilier al preşedintelui, în ministru în Guvernul Boc, titular al unui nou minister, cel al gospodăririi fondurilor europene, cu un rol important în mituirea electorală de anul viitor. Pe de alta – conflictul cu Dinu Patriciu, “libertarianul” care-l critică mereu pe Crin Antonescu,  fostul său prieten şi tovarăş de luptă liberală. Iată că acum, tot dinspre Patriciu, vine cu o poziţie aparte Teodor Meleşcanu, care, într-un interviu acordat unei publicaţii pro-băsesciene, afirmă că, dacă USL ar cîştiga alegerile de anul viitor, nu este imposibilă o coabitare cu preşedintele Băsescu. Asta, în timp ce Crin Antonescu, la unison cu Victor Ponta, îl ameninţă pe Băsescu cu debarcarea de la preşedinţie. Crin Antonescu şi alţi lideri ai PNL sînt fermi în această chestiune.Vicepreşedintele Mihai Voicu a declarat, după o şedinţă a Biroului Politic Central, că toţi liberalii care doresc să coabiteze cu Băsescu pot s-o facă în afara USL. Desigur, fostul diplomat Meleşcanu are un stil mai “diplomatic” în a discuta chestiuni de politică; desigur, el este nemulţumit că nu a fost susţinut de partid să candideze pentru preşedinţia Consiliului judeţean Prahova. Însă dincolo de acestea, se pare că există şi alte voci nemulţumite de Crin Antonescu.

Pupăză peste colac, Partidul Conservator nu este satisfăcut de rolul său în USL. PC s-a îndepărtat de PSD şi a făcut, cu PNL, Alianţa de Centru-Dreapta. Iată că preşedintele PC, Daniel Constantin, ridică vocea, supărat că nu i s-au acceptat doi candidaţi de primari – unul la Iaşi, altul la Bucureşti. Abia anunţaseră Antonescu şi Ponta că USL va susţine candidatura independentului Sorin Oprescu la Primăria generală a Capitalei, că preşedintele PC anunţă că, înafara posturilor convenite pînă acum (exclusiv cele două), PC va candida separat de USL pentru primării şi consilii locale. E greu de ştiut acum ce se ascunde în spatele acestei îmbăţoşări a PC. În orice caz, nu poate fi vorba despre o evaluare corectă a şanselor de cîştig electoral, cel puţin în cazul Primăriei Bucureşti, unde nu există un candidat mai puternic decît Oprescu. Este vorba, îmi imaginez, de o încercare de şantaj, pentru a obţine niscai posturi în plus la locale sau parlamentare. Altfel, vehemenţa PC pare o dovadă de infantilism politic.

Articole din aceeasi categorie