Făr’ de muncă

RADU VIDA

Veşnica problemă: şomajul.
Căutarea unui loc de muncă, fie şi numai pentru a supravieţui. Şi a tîrî ziua de mîine mai aproape de cea de astăzi. Încercări s-au făcut, nu zic! Dar, la nivelul Europei şomajul este o constantă. Şi, dincolo de eşalonul „programat” al şomerilor, există situaţii de criză, cînd numărul celor făr’ de loc de muncă devine alarmant. Crează disfuncţii. Şi premise pentru revolte sociale.

Cum spuneam preocupare există.
Numai că, vedeţi dumneavoastră, neîncrederea în guvernare are cel puţin două forme de manifestare. Prima se îndreaptă spre liderii politici, iar cealaltă, spre funcţionarii din administraţia publică. Cel puţin asta este reacţia oamenilor din Europa. Iar crizele succesive adaugă şomajului un plus de dramatism.

Numai că trebuie să existe şi reversul medaliei. Şi, cel puţin la nivelul psihologiei colective, aşteptările de redresare a şomajului aduc un plus de bine comunităţilor. Acest lucru se întîmplă şi acum, cînd EuroStat anunţă că rata şomajului a scăzut, în zona euro, la 11,5 la sută. Ba, mai mult, publicaţia se laudă că este cel mai scăzut nivel înregistrat din septembrie 2012. Şi PIB-ul a a avut o evoluţie pozitivă. În primul trimestru, la nivel continental, acest important indicator economic a crescut cu 0,2 la sută. Doar rata inflaţiei se află într-o zonă „periculoasă”: 1 la sută.

Să revenim, însă.
Toate acestea demonstrează că Europa opinteşte să depăşească criza economico-financiară. Pentru că, iată, rata media a şomajului în cele 28 de ţări componente ale UE se situează la 10,2 la sută, în scădere uşoară de la 10,3 la sută. Austria are cea mai mică rată a şomajului (5 la sută), urmată de Germania şi Malta. Iar cea mai mare rată la acest indicator o au Grecia şi Spania (27,3 respectiv 24,5 la sută).

Nu e nevoie de cine ştie ce mare analist economic, pentru a prevedea că aceste cifre se vor modifica simţitor. Asta pentru că evenimentele din ultima vreme afectează grav creşterea economică. Mă refer, desigur, la situaţia (indusă, zic eu) în ceea ce priveşte ping-pong-ul sancţiunilor economice. Sigur că, la presiunea SUA şi a Marii Britanii, ţările europene s-au aliniat la avalanşa de sancţiuni împotriva Rusiei. O situaţie mai mult decît explozivă, sugerează analiştii de politică externă. Evident că Rusia nu face parte din categoria ţărilor gen Cuba sau Iran. Şi, cu toate acestea cele două entităţi statale au trecut prin mai multe sancţiuni. Încheiate toate, fără prea mari consecinţe asupra economiilor lor. Rusia, evident, este altceva. Dar acest… altceva este dublat şi de o anume obişnuinţă cu traiul mai auster. Iar sancţiunile economice nu fac decît ca totul să se întoarcă împotriva ţărilor europene. Unde se va vedea cel mai repede această tendinţă? În şomaj, desigur. Deja au început să se nască perturbări în ceea ce priveşte transportatorii, cultivatorii şi managerii care manipulează fructele şi legumele la exportul către Rusia. Ca să nu mai vorbim de vinuri, produse alimentare, transporturi aero, navale şi feroviare. Urmează gazul? Nu ştim. Dar energia este o valoare inestimabilă în condiţiile producţiei de astăzi. Iar înhămarea la „jugul american” al energiei va costa şi mai mult Europa.

Sper că nimeni dintre cititorii noştri nu crede în „discuţiile secrete” – (de care a aflat toată lumea!) – dintre Merkel şi Putin. Asemenea tratative se vor duce, dacă se vor duce, doar cînd noile structuri ale UE, PE şi CE se vor fi limpezit. Pînă atunci, odată răul făcut, e dificil de dres. Pentru că… busuiocul şade mult prea diferit în părul celor 28 de state ale Continentului.
De acord?