Expoziție omagială. Valori de artă românească

Joi 29 noiembrie, orele 17,00, la galeria Fundației culturale ”Carpatica”, situată pe Bulevardul Eroilor 16 din Cluj-Napoca (așadar, în plin centrul istoric al urbei), va avea loc vernisajul unei expoziții de excepție, concepută ca pios omagiu adus Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Aflând generoasă înțelegere din partea unei cuprinzătoare colecții particulare clujene, m-am implicat prin etalarea unui valoros fond de lucrări de pictură, grafică, sculptură, artă textilă, la perfectarea unei imagini veridice privind splendoarea unui memorabil tezaur creativ desăvârșit pe parcursul ultimului veac în rodnic sol românesc. Este ocazia de a putea admira încă o dată valențele de universalitate ale unor autohtone mărturii de elevată spiritualitate, zămislite cu har și superioară dăruire de sine.

Emblematic în centrul ansamblului expozițional se situează superba întruchipare simbolică a ideii de dăinuire dincolo de timp și spațiu, transpusă în tapiseria ”Raza  de lumină” (haute lisse și broderie, 3 x 1,5 m), prin care Cella Neamțu, nume cu reputație internațională, a ținut să eternizeze o flacără de veghe în istoria poporului român. La loc de cinste în cadrul ambianței expoziționale figurează tumultuosul maestru sătmărean Aurel Popp, remarcabil exponent al perioade interbelice (prezent cu un ”Crist răstignit”, cărbune, cretă), aluzie la jertfa supremă, tămăduitoare pentru umanitate. Alături au fost panotați Alexandru Popp (”Chip de bătrân”, ”Tânără”, ”Voluptate”) și Pericle Capidan (”Peisaj din Grecia”, ”Peisaj însorit”), ambii consacrați dascăli și artiști (primul părăsind o onorabilă condiție budapestană, iar al doilea de la Salonic), care au venit în țară dornici să suplinească lipsa de cadre de specialitate în primii ani postbelici. Pondere în cadrul manifestării omagiale o au reprezentanții unei viguroase generații de tineri instruiți și familiarizați cu pulsul contemporan al artei din Paris, capitală mondială a artei: Catul Bogdan (”Odihnă pe câmp”, ”Periferie timișoreană”), Aurel Ciupe (”Autoportret”, ”Peisaj în sezon estival”), Anastase Demian (două desene și un ”Portret de fetiță”), Romul Ladea (”Autoportret”, relief), devenind dascăli esențiali, din toamna anului 1925, la Școala de Arte Frumoase, atunci înființată, fiind prima instituție cu profil academic în domeniul artei din spațiul intracarpatic.

Efectul benefic al existenței Academiei furnizoare de disciplină formală s-a repercutat rapid în comportamentul unor autentice talente. Petre Abrudan (”Peisaj din Bârsana – Maramureș”) și Alex Mohy (”Peisaj din Mediaș”, cu atmosferă de burg medieval) și-au afirmat distinct o puternică   amprentă constructivă în determinarea spațială a formelor, Teodor Harșia (”Întoarcere de la câmp”, ”Toamnă la Cojocna”) și-a făcut cunoscută fervoarea unei pensulații în acorduri majore, Nicolae Brana (”Chip de bătrână”) care s-a impus prin sobra sonoritate a cromaticii situată în consonanță cu asprimea vieții rustice, Letiția Muntean (”Peisaj din Șimleul Silvaniei”, 1936), adepta unor prețioase rezonanțe extrase din climatul transilvan, Cornel Cenan (”Natură statică”, 1933), păstrat sub influența lui Tasso Marchini într-o limpede rigoare cezanniană, Eugen Gâscă (”Transfigurare”) preocupat să exprime sintetizator – în game de griuri-albăstrui subtil surdinizate – freamătul omenescului surprins în ritualică manifestare, Coriolan Munteanu (”Portretul pictorului Ilea”, ”În șezlong”) cu fecunde abilități de individualizare și suplețe formală, Lucia Piso-Ladea (”Tânăr critic de artă”), cu măiestrită disponibilitate de infuzare a specificității unui caracter, Constantin Dinu Ilea (”Compoziție istorică – Mihai Viteazul”), laborios evocator de tensiuni iscate din tumultul unor frământate vremi.

O prezență marcantă în contextul vieții plastice clujene din fertila perioadă interbelică a fost Sándor Szolnay (”Peisaj colinar”), inițiator de bază al societății ”Barabás Miklós Céh”-1930, promotor de tonică luminozitate. La rândul său orădeanul Traian Goga (”Iarnă în Bihor”) remarcat prin finețea intonației lirice desprinse din reverberația anotimpurilor, iar băimăreanul Jozséf Balla (”Simfonie în alb”) autor de prețiozități cromatice de-o maximă vitalitate. Maestrul clujean Anton Lazăr (”Peisaj din Apuseni”) brodează cu svelte structuri arhitecturale rustice ample priveliști însorite, iar Ioan Sima (”Daniel”) punctează cu acuratețe gingășia și candoarea vârstei infantile.

Toate personalitățile mai sus enumerate s-au dovedit determinant de active decenii bune și-n a doua jumătate a veacului XX. În dublă meritorie ipostază de reputați dascăli și artiști s-au comportat Jozséf Bene (”Mesaj peste timp”) și Gábor Miklossy (”Peisaj în furtună”), riguroși șefi de catedră și statornici promotori de soluții stilistice rezistente într-o obiectivă competiție  a valorilor semnificative. Important a devenit și faptul că absolvenții cu cele mai promițătoare virtuți creative au fost păstrați în orașul studenției lor, impunându-se ca referențiali inițiatori de soluții plastice sintetizatoare, consonante cu exigențele estetice contemporane. Paul Sima (”Peisaj venețian”) a așternut un suflu enigmatic de tăcere într-un nocturn context urban, Gheorghi Apostu (”Tineri întorși de la iarmaroc”) s-a păstrat vajnic descendent și continuator de prețioasă patină desprinsă din scânteierile frescei moldave, Cornel Brudașcu (”Tânără îngândurată”) a câștigat meritate sufragii pentru rafinamentul cromatic a fin orchestrate fundamente afective, Vasile Pop (”Spectacol într-o tavernă”) interpret profund de emoționant suflu existențial, Teodor Botiș (”Spațiu mioritic”), supune unor suple succesiuni ritmice alternanțele unor autohtone forme de relief, iar Gavril Gavrilaș (”Pasăre cântătoare”) configurează metaforic învolburările unor aprige dispute interioare sub apanajul unei simbolice păsări. Bogat în împliniri, domeniul grafic al plasticienilor clujeni este reflectat extrem de sugestiv de Alfred Grieb (linogravura cu ”Pești”), sugerând cu vădit sarcasm că  nu se află liniște nici în adâncul apelor, László Feszt (”Fluture pe floare”, gravură), ingenios transfigurator de poetic impact, Virgil Tomuleț (”Criticul de artă N.L.”).

Aspectul cu totul impresionant al sintezei expoziționale omagiale se întregește fericit prin asocierea de valoroase mărturii creative aparținând unor străluciți artiști activi în importante centre culturale ale țării. Capitala este ilustrată edificator de fascinanți coloriști: Ion Musceleanu (”Natură statică cu flori”) și Ion Pacea (”Peisaj marin”), de subtili evocatori de existențial curent: Ion Sălișteanu (”Cântul păsării”), Ion Dimitriu (”Stare de veghe”) și fabulosul gravor Marcel Chirnoagă (”Drapele”) care săgetează spațiul compozițional cu frenezia unor acute interogații prin incizii lineare. Fertilul climat cultural ieșean s-a înnobilat cu timbrul sonor a diafane intonații, aureolate de parfum arhaic: Dan Hatmanu (”Periferie ieșeană sub nămeți”), Adrian Podoleanu (”Atmosferă rustică”), Liviu Suhar (”Iarnă în Bucovina”), Valeriu Gonciariuc (”Călătorie în noapte târzie”). Trepidanta mișcare artistică din Timișoara se simte fidel recomandată de marcanți rapsozi de poetică naturală, trecută prin filtrul unor rafinate atmosferizări: Leon Vreme (”Crengi plutitoare”), Simion Lucaciu (”Simfonie estivală în verde”), Ion Sulea-Gorj (”Glisando II”), Andrei Medinschi (”Lumini glaciale în Norvegia”). Cu evident aport calitativ se prezintă imaginile pictate de târg-mureșenii: Gheorghe Olaru (”Consolare”, un duet îndurerat) și Endre Simon (”Dealuri din podișul transilvan”, la vreme de amurg, cu bizare înnourări).

Splendida ghirlandă configurată de temeinici furnizori de reconfortant spectacol optic și spiritual se completează cu o revelatoare suită de lucrări sculpturale, materializate de nume cu rezonanță în peisajul artistic contemporan: timișorenii Victor Gaga, Peter Jecza, bucureșeanul Mircea Spătaru, băimăreanul Traian Moldovan și clujeanul Aurel Terec. Fascinanta dinamică a ingenioase volumetrii asigură ambianței un plus de dialog și asimilare de energie pozitivă.

Prof. univ. dr.
Negoiță LĂPTOIU