Exponatul lunii decembrie la Colecţia de Istorie a Farmaciei: Sacharum

Farmaciştii au fost primii cofetari. Pentru a reuşi să păstreze în timp proprietăţile fructelor, ale plantelor şi ale preparatelor organice ei foloseau mierea şi, din perioada medievală, zahărul din trestie.

Planta (Saccharum officinarum) este nativă din Asia, iar folosirea curativă a sucului său, cristalizat sau nu, s-a răspîndit din India, în Orientul Apropiat şi apoi în Europa şi America. Produsul era numit “sare indiană”, “miere fără de albine” sau „miere de trestie” şi se folosea ca medicament de lux pentru tonifiere, ca antiseptic, pentru purificarea sîngelui, împotriva cataractei, şi drept conservant. El intra în compoziţia mai multor preparate destinate uzului intern: siropuri, electuare, pudre aromatice, conserve. Termenul din urmă, conserva, desemnează tocmai ingrediente zaharisite, păstrate prin fierbere în zahăr. Din secolul al XI-lea şi pînă în cel al XVI-lea zahărul era considerat în primul rînd medicament, apoi condiment pentru mîncăruri, dar avea şi moduri curioase de folosire, precum substanţă epilatoare.

Colecţia noastră include o serie de recipiente pentru zahăr, de secol XVIII-XIX, în afară de numeroasele vase în care se păstrau preparate zaharisite sau care includeau zahărul printre ingrediente. Un recipient din lemn de secol XVIII poartă signatura SACH. THOM. – Saccharum Thomaeum sau Thomasinum – zahăr roşu din Insula São Tomé. Vasele inscripţionate SACHAR SATURN – Saccharum Saturnii conţineau de fapt acetat dulce de plumb (toxic, de altfel, probabil folosit doar extern) şi nu zahăr. SPIRIT SACHAR este zahăr distilat, PULV. SACHAR. ALB. este zahăr praf alb (o raritate, deoarece zahărul se vindea iniţial în căpăţîni), iar CONS. FUMAR., Conserva Fumaria, este un fel de dulceaţă vegetală (pentru a ilustra doar una dintre preparatele conservate prin fierbere în zahăr). SACHAR. LACTIS este lactoza, obţinută din lapte.

Muzeograf dr. Ana-Maria GRUIA