Domeniul medicinei şi al stomatologiei. Un concept medieval

Mai zilele trecute, citisem în cotidianul „Făclia” despre un material sintetic ce urmează să fie implantat în corp fără să producă nici o reacţie inflamatorie în domeniul Medicinei şi Stomatologiei. În felul în care a asociat cei doi termeni, semnatarul articolului a indus ideea că Stomatologia este un domeniu alături de Medicină şi nu în ea, ca şi cum cele două domenii ar fi entităţi distincte. Este o mare eroare, dar pe care nu o putem imputa autorului articolului, deoarece domnia sa nu este medic. Dar această eroare nu îi este îngăduită unui medic. Şi, din păcate, în rândul medicilor, voit sau nu, întâlnim o astfel de gândire şi abordare, deşi încă din primul an de studii au învăţat că orice părticică, fie ea cât de mică: fir de păr, unghie, dinte etc. reprezintă o parte a organismului aşezată într-o unitate structurală, funcţională sau disfuncţională în stări patologice. Şi că, atât în stările normale, cât şi în cele patologice ele se intercondiţionează în ansamblul reactiv al organismului. Deoarece modul de exprimare reprezintă expresia modului de gândire, simt nevoia ca pentru laicii în ale medicinei, dar chiar şi pentru acei medici care au uitat cele învăţate în facultate, să corectez eroarea de a face distincţie între Medicină şi Stomatologie. Pentru aceasta îmi voi lua ca ajutor doar câteva exemple dintre atât de multe altele care ar putea umple paginile unui volum. Iată câteva dintre ele:
• fiecare dintre noi am ajuns, nu fără teamă de durere, la medicul stomatolog (eronat denumit dentist)
Durerea, fie ea şi dentară, în sinea ei nu este un fapt ce aparţine Medicinei? Ba da.
Explicând în modul cel mai simplist, putem spune că ea se produce printr-un stimul inflamator sau mecanic (atingere) etc. a nervului dentar. De la dinte stimulul pleacă prin numeroase căi nervoase şi ajunge la creier, unde informaţia dată de stimulul respectiv este prelucrată şi se întoarce la dinte sub formă de durere şi frică. Poate cineva considera că practicianul care a provocat sau, dimpotrivă, a calmat durerea, nu are nevoie să cunoască modul de formare şi de prevenire sau de combatere a durerii?
Ceea ce face el este altceva decât Medicină?
• există unele dureri bizare cu care medicul stomatolog se confruntă şi care sunt provocatoare de erori terapeutice precum cele percepute la un dinte sănătos, în timp ce, cauza se află în cu totul în altă parte. Fratelui meu i-a debutat infarctul miocardic cu durere la nivelul dinţilor inferiori (de jos).
• sau dureri dentare reflectate de la nivelul unor spasme musculare ale capului sau gâtului reflectate în dinţi, care creează probleme foarte complexe de diagnostic sau tratament. Stabilirea diagnosticului într-o atare situaţie cere o pregătire medicală deosebit de complexă, pentru a nu face în mod greşit o extracţie inutilă dintelui în care este reflectată durerea care vine de la muşchiul aflat în spasm.
Exemplele de mai sus pot fi legate şi de erori de tratament stomatologic, care fac posibilă instalarea unei simptomatologii ce se manifestă la distanţă de sfera stomatologică.
Mai pot fi date exemple stomatologice corelate cu patologia sangvină, în care fără o bază de cunoştinţe medicale s-ar crea dezastre, ceea ce, din fericire, nu se întâmplă, tocmai pentru faptul că stomatologul (dentistul, ah ce denumire nefericită) are pregătirea medicală necesară. Şi exemplele pot realiza dimensiunea unei cărţi.
Un alt exemplu edificator este ablaţia (extirparea) unui nerv din rădăcinile întortocheate ale unor dinţi, care este mai dificilă decât ablaţia unei cataracte, datorită accesului mai dificil. Şi atunci, de ce este oftalmologul mai medic decât stomatologul? Am dat acest exemplu nu pentru a minimaliza importanţa oftalmologului (astfel de exemple putându-se lua din multe alte domenii) ci pentru a sublinia modul greşit în care sunt priviţi stomatologii, de multe ori, faţă de alţi medici.
În aceste condiţii, se mai poate aşeza Stomatologia lângă Medicină? Nu este ea însăşi Medicină? Nu era suficient în exprimarea autorului să se spună doar Medicină sau doar Stomatologie?
Este adevărat că Stomatologia, în unele privinţe, este chiar mai complexă decât Medicina, deoarece pe lângă partea medicală conţine şi multe elemente de artă, estetică şi tehnică, pe care Medicina, înafară de chirurgia estetică, nu le are. Şi când fac această afirmaţie, mă gândesc la caracteristicile artei: formă, culoare, transluciditate, dimensiune, armonie etc., toate corelate cu forma şi culoarea feţei, parametrii cunoscuţi încă din perioada Renaşterii, de la Leonardo da Vinci.
Şi tot atât de adevărat este şi faptul că medicul stomatolog, în reconstrucţiile protetice pe care le face, trebuie să ţină cont, pe lângă partea medicală (cea mai importantă) şi de caracteristicile tehnice ale lucrării.
Probabil, datorită tuturor acestor considerente artistice şi tehnice care devin mai vizibile pentru pacient, lumea „nu vede pădurea de copaci”, mai direct spus, nu vede partea mare şi importantă medicală, din cauza elementelor tehnice şi artistice (estetice) care încă din Evul Mediu au fost supraevaluate în raport cu cele medicale.
Să nu mai vorbim de chirurgia orală (a gurii) şi maxilo-facială, în  care orice segment anatomic extirpat trebuie reconstruit în aşa fel încât, pe lângă estetică, să se refacă în proporţii cât mai mari şi funcţiile de masticaţie, deglutiţie (înghiţire), respiraţie, fonaţie (vorbire) etc. Îşi pune cineva problema cum s-ar derula aceste funcţii fără buze, obraji sau limbă, dacă ele n-ar fi menajate sau reconstruite? Ar fi imposibil.
Iată descris  în câteva cuvinte ce înseamnă Stomatologia şi ce eroare fac cei rămaşi în Evul Mediu, care o consideră ca pe o profesie situată lângă Medicină. Că ea a fost apreciată în felul acesta în perioada istorică menţionată, este o altă problemă. Dar de atunci au trecut câteva secole în care problema a fost discutată şi în foruri medicale mondiale. Astfel, la Congresul Intermaţional de MEDICINĂ de la Moscova, din 1897, s-a propus ca în statele civilizate, Stomatologia să se includă în învăţământul şi practica medicală. De asemenea, la prima sesiune a Asociaţiei Stomatologice Internaţionale de la Paris, din 1907, s-a stabilit că Dentistica este doar o parte a Stomatologiei şi că denumirea de Medic Dentist este incorectă şi incompletă deoarece în această formulare ea nu cuprinde toată patologia de care se ocupă medicul stomatolog.
În 1919, marele fondator al învăţământului stomatologic din Cluj şi din România, Prof. dr. Gheorghe Bilaşcu, susţinut de celebrii medici şi profesori universitari Iuliu Haţieganu, fondatorul Clinicii Medicale şi Iacob Iacobovici, fondatorul învăţământului chirurgical în limba română, incluzând Stomatologia ca parte obligatorie a învăţământului medical, a consemnat apartenenţa Stomatologiei la Medicină. A fost acum 100 de ani.  Cu câţi ani au rămas în urmă cei care clasează Stomatologia lângă Medicină şi nu în interiorul ei, exprimându-se prin aserţiunea Medicină ŞI Stomatologie?
La fel de habarişti au fost şi legiuitorii noştri care au înlocuit denumirea de Medic Stomatolog cu cea de Medic Dentist. De vină este mai probabil incultura, la care însă mai avem de lucrat. Ţine de educaţia sanitară. Fapt care cade în sarcina celor competenţi.
Dacă tot am vorbit de marele profesor Bilaşcu, voi încheia cu două cuvinte ale Domniei Sale: „Am spus-o !“
Prof. dr. Alexandru ROTARU