Distrugeri forestiere planificate în zone istorice ale țării: Ţinutul Pădurenilor și Țara Moților (II)

Inginer Aron Stoica: „În Apuseni s-a tăiat enorm din fondul forestier. Tai arbori seculari, tai axe verticale ale lumii”

Obişnuiţi cu piscurile înalte până la cer şi cu pădurile de stejar, fag şi brad, moţii au trăit, dârz, sute de ani, la peste 1400 de metri altitudine. Reperele lor istorice sunt, şi azi, Horia Cloşca şi Crişan (Răscoala din 1784-1785) şi revoluționarul pașoptist Avram Iancu (1824-1872). Moţii au fost meşteri renumiţi în prelucrarea lemnului – până în 1989 îşi păstraseră intact dreptul de a prelucra şi vinde material lemnos de construcţie -, apoi în minerit şi creşterea vacilor şi oilor. Unele familii sunt încă mici producătoare de lactate curate, bio, cu gust desăvârşit. Ca şi în Ţinutul Pădurenilor, satele din Ţara Moţilor cunosc, azi, un dramatic proces de depopulare. Moţii îşi părăsesc, încet, locurile sacre de locuire.

„Pădurea îi aduce sănătate deplină omului. Din păcate, azi, omul îşi bate joc de viața pădurii. E cumplit! În România sunt defrișări mari, agresive. Şi în Ţara Moţilor s-a tăiat enorm, în beneficiul unor indivizi şmecheri şi unor firme străine, care obţin profituri colosale. De o vreme, se cumpără şi putregaiuri şi rumeguş. Totul se duce, la preţuri mici, la Holzindustrie Schweighofer din Sebeş.

După prelucrare, produsele – plăci OSB, grinzi, laţuri etc. – ni se vând de zece ori mai scump. Mă bucuram, după 1989, că moţii vor putea să-şi deschidă mici ateliere de prelucrare a lemnului, că resursele naturale vor putea să fie folosite de localnici. Dar nu e deloc aşa, s-au lansat impostorii, profitorii şi hoţii. Eu nu pot să înţeleg cum noi, românii, nu putem folosi masa lemnoasă ca producători direcţi. Te-ai aștepta ca urmașii dacilor din Țara Moților să considere că pădurea este un loc sacru, al binecuvântării, iar arborele – un reper sfânt. Din păcate, foarte puţini moți preţuiesc cum s-ar cuveni viața pădurii. Eu am toată stima faţă de marii noştri profesori de la Cluj, de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară – USAMV, dar le reproşez că nu ne-au deschis ochii în privința vieții arborilor tăcuţi. Dintotdeauna arborii sunt expresia unei armonii dintre Cer și Pământ, dintre Creator și Creație. Un arbore este un centru de armonizare și echilibru. Tai un copac, tai o axă verticală a lumii”, spune inginerul agronom Aron Stoica, adăugând că nimeni nu a înţeles, concret, valoarea excepţională a unui arbore secular, „nici chiar oameni de renume”.

***

În urmă cu câţiva ani, la 21 ianuarie 2014, peste 150 moţi din Gârda, indignaţi că Holzindustrie Schweighofer a venit să le taie pădurea din preajma localităţii, cu concursul zelos al autorităţilor locale, au protestat faţă de despăduririle masive, întreprinse pe sute de hectare. Grupul format din 6-7 oameni care lucrau pentru Holzindustrie Schweighofer a fost obligat să părăsească zona în care doborâseră deja la pământ brazi falnici, pentru transportul la Sebeş sau peste hotare.

Echipa care lucra pentru Holzindustrie spera ca exploatarea să fie de lungă durată şi deplasase în zonă tafuri pentru transportarea buștenilor şi un escavator pentru croirea unui drum pe versanți. Moţii i-au obligat pe intruşi să-şi ia utilajele şi i-au spus echipei că nu va mai putea, în niciun caz, să transporte lemnul de pe rampă sau să mai taie brazi din pădure.

***

Inginerul Aron Stoica subliniază, convingător, că este un sacrilegiu imens să curmi, gratuit, viaţa unei păduri sau a unui arbore secular. Stoica a fost primul locuitor al oraşului Câmpeni care a atras atenția că Platanul Secular din Câmpeni nu trebuie să fie tăiat, ci protejat. „Platanul e o specie de silvostepă dar, miraculos, s-a adaptat condițiilor climaterice de munte, vitrege, de la Câmpeni”, spune Stoica.

„Vorbim de trei arbori seculari în Câmpeni, primul fiind Platanul din centrul oraşului, care a câştigat concursul Arborele Anului 2019 în România şi a ocupat apoi poziţia a XIII-a la competiţia Arborele European al Anului 2019, dar a fost schilodit în mod primitiv, recent, cu drujba, din dispoziţia personală a primarului Andreș. Prima tentativă de a tăia Platanul Secular din Câmpeni a fost a ex-primarului Ioan Viorel Sicoe, fost şef al culturii din județ, în regimul totalitar. Ioan Viorel Sicoe m-a întrebat, insolent: „Ce vii tu cu salata să mă întrebi pe mine ce am făcut?’”.

Al doilea reper secular vegetal din oraş a fost un stejar impresionant, aflat în curtea judecătoriei şi tăiat, tot barbar, ca să fie folosit, nici mai mult nici mai puţin, ca lemn de foc! „În clădirea de lângă copac au fost beciurile securității din Câmpeni. Acolo erau bătuţi cei incriminaţi pentru aşa-zise delicte politice, încă nejudecaţi, încă necondamnaţi. Erau apoi trimişi la Turda, unde nu ajungeau, de fapt, niciodată. Am vrut să fac acolo un Memorial al acestor victime ale regimului totalitar. Când s-a aflat despre proiectul meu, stejarul simbolic, despre care eu spuneam că e neînduplecat şi puternic precum victimele totalitarismului, a fost imediat tăiat”, relatează inginerul Stoica.

Cel de-al treilea arbore secular din Câmpeni, tot un stejar, se află în cimitir. Mai e un platan la Câmpeni, într-o parcare de pe marginea drumului, lovit de toate mașinile. Are diametrul de doar un sfert din ce a fost cel din centru, ciopârţit primitiv, la cererea actualului primar Andreş, traseist politic PRM- PNL-PSD.

Stoica deplânge şi haosul ­creat de țărăniștii de după 1989 prin ‚restitutio ad integrum’. „Cartea funciară așa cum a fost făcută de austrieci – nu cum este acum, măsluită – era imbatabilă. Legea Lupu, cu ‚restitutio ad integrum’ a fost un text de arătat la proști. Eu vin cu documente. Când s-au confiscat proprietățile, în 1949, nu s-a întrebat ale cui sunt. Dacă era o proprietate de peste 20 de ari, ea era imediat trecută în proprietatea statului. După 1989, la retrocedări, oamenii nu au știut pe ce număr topografic din Cartea Funciară le e proprietatea. Și-au făcut inventare, dar eu am cerut Comisiei de restituire respectarea de facto a Cărţilor funciare. ‚Ce faci tu pe expertul?’ mi s-a spus, atunci, impertinent. Ţărăniștii de după 1989 au fost mai ticăloşi decât comuniștii care au confiscat, şi pun punct aici! Ţărăniștii de după 1989 au făcut restitutio în așa fel încât cea mai mare parte a proprietăţilor să rămână statului. Singura avere retrocedată integral a fost cea a composesoratelor, care erau indivize. Din composesorate făceau parte și pășunile comunale, care nu s-au retrocedat. Azi sunt în administratea Asociației Crescătorilor de Animale care le gospodăreşte cum vrea ea. Cu ani în urmă, eu am am considerat că, la Câmpeni, persoana cea mai indicată pentru gospodărirea Asociaţiei este un tehnician veterinar, subofițer la vânători de munte, şi l-am susţinut. Dar m-am înşelat, din păcate. După ce a ocupat funcția, acest personaj şi-a început afacerile personale. Asociaţia primea 17 miliarde de lei subvenție anuală. Procuratura l-a găsit pe individ cu furturi însumând 1,2 miliarde de lei, dovedite. A fost condamnat, din câte am auzit, la un an de detenţie cu suspendare, dar, culmea, a rămas în continuare președintele Asociației”.

„Publicitatea pentru mierea mea bio mi-a adus o mulțime de dușmani, care mă pismuiesc că produc miere certificată bio, miere premium, fără absurde amestecuri zaharoase care i-ar anula în totalitate calitatea, fără falsuri de tot felul. Regretabil, falsurile au acaparat, grosolan, piaţa autohtonă”, arată inginerul Stoica.

„Nu e departe ziua în care un turist venit în Ţara Moţilor va cumpăra alimente de la supermarket, şi nu hrană curată de la producători locali. Dispare, încet, tradiţia creşterii unei vaci de lapte, a unui porc – că, vezi Doamne, face murdărie -, unii nu mai vor să crească nici găini. Totul este în disoluţie. Singuraticii care mai trăiesc pe coastele dealurilor plătesc impozitele la stat, pentru proprietate, în loc să fie scutiţi de dări şi încurajaţi financiar să dezvolte tradiţia hranei româneşti sănătoase, ecologice”, spune inginerul Stoica.

***

Romsilva a permis tăieri agresive de păduri întregi în România, un adevărat masacru, cu imagini apocaliptice: versanţi întregi au fost raşi cu totul de pe faţa pământului, s-a intrat cu drujbele în păduri virgine, seculare. Zonele exploatate au devenit cimitire de cioate, cu degradări ale solului pe sute de hectare. Drumurile străpunse cu escavatoarele în munţi au rămas răni deschise în pământul acum adus la vale de ploi torenţiale. Interesele economice ale Romsilvei contrastează cu toată legislaţia pentru protecţia naturii. Sub paravanul managementului economic, Romsilva a dat frâu liber unor distrugeri forestiere sistematice. Romsilva nu are un plan de management pentru conservare, are doar un extins plan de exploatare. Statul, prin Ministerul Mediului a girat distrugerile extinse de păduri, cerute de Romsilva. Exploatarea agresivă a eludat flagrant conservarea fondului forestier. Există un inventar orientativ al pădurilor virgine din România încă din 2004, dar Romsilva l-a uitat în sertarele sale şi a scos la licitaţie păduri neatinse vreodată de mâna omului, darmite de drujbe, topoare sau tractoare. Atitudinea activ distructivă a reprezentanților Romsilva este, indiscutabil, condamnabilă.

România pierde, în prezent, trei hectare de pădure pe oră. Potrivit Curţii de Conturi, în România s-au tăiat ilegal după 1989, din pădurile de stat şi private, 80 de milioane de metri cubi de lemn. Hoţii s-au ales cu un câştig de 5 milioane de euro. Rise Project reclama dispariţia prin tăiere a 350.000 de hectare de pădure doar în intervalul iulie 2013- iulie 2014.

Tăierile necontrolate de păduri s-au înmulţit după venirea în România a austriecilor de la Egger, Kronospan şi Schweighofer. Potrivit cotidianului german Der Spiegel, Schweighofer plusează pentru defrişări masive în România, cele mai multe transporturi de masă lemnoasă ajungând în cele patru fabrici ale sale. Firma germană Classen, mare producător de laminate, cumpără de la Schweighofer trunchiuri de copaci fără scoarţă, paleţi şi parchet, iar Denk GmbH lemn pentru mobilă.

Carmen Fărcaşiu