Dilema lui Băsescu: înnoirea PDL sau crearea altui partid

ILIE CĂLIAN

Aţi observat, în ultima vreme, stimaţi  cititori, că se înmulţesc cazurile de înalţi funcţionari publici şi lideri ai PDL care ajung în atenţia DNA şi ANI – de la fostul ministru Botiş, la recentul şef al Agenţiei de muncă – dat afară şi din funcţie, şi din partid, după ce a fost arestat pentru 29 de zile, deocamdată. Nu mai enumăr alte persoane, cu funcţii mai mari (precum fosta ministresă Ridzi) sau mai mici, de prin judeţe. Ritmul în care aceştia ajung în faţa Justiţiei s-a accelerat, după ce, ani de-a rîndul, PDL îşi crease – sprijinit de Traian Băsescu, şeful “serviciilor” şi al procurorilor – imaginea de partid al neprihăniţilor. (E adevărat că unii lideri ai partidului, în frunte chiar cu Emil Boc, continuă să repete poezia asta pînă în secunda cînd se mai produce un pocinog, pentru a o lua apoi de la capăt.)

Însă mai este ceva: să fie, oare, o coincidenţă că ritmul acesta s-a accelerat mai cu seamă după ce un fost consilier al preşedintelui Băsescu vorbea despre necesitatea unui nou partid?! Se pare că nu. Putem bănui că Traian Băsescu are mult mai multe necazuri decît cele care au devenit publice. Iată două exemple recente. După ce la Deta, către graniţa de Sud-Vest, a izbucnit scandalul cu primarul şi cu alţi lideri ai PDL aflaţi în legătură cu mafiile traficanţilor de ţigări, la Giurgiu, la graniţa de Sud, apare un alt “scandal” legat de o mafie locală – scandalul cu uciderea unui baschetbalist american şi care îl pune pe Băsescu într-o relaţie proastă cu Marele Licurici, întrucît în afacerile respective sînt amestecaţi bravi membri ai partidului său. Şi pentru ca aceste complicaţii internaţionale să fie şi mai clare, vă rog să vă gîndiţi nu la fiţele lui Berlusconi şi Sarkozy ori la refuzul Olandei şi Finlandei de a ne primi în Spaţiul Schengen, ci la faptul că poliţia germană a intervenit la Timişoara tot în legătură cu clanurile mafiote ţigăneşti. Dacă ne amintim de încuscririle fratelui preşedintelui, Mircea Băsescu, cu un şef de clan mafiot ţigănesc şi de plăcerea preşedintelui Traian Băsescu de a se afişa cu asemenea indivizi –ba chiar de a accepta ca unul dintre ei să-i ofere “primei doamne” un colier de aur -, ne putem gîndi şi la faptul că toate acestea (exemplul personal al familiei Băsescu şi al unora dintre liderii PDL) îl pun pe preşedinte nu doar sub presiunea opiniei publice româneşti, dar şi sub aceea a cancelariilor occidentale.

Iar preşedintele Băsescu e obligat să constate că, pe zi ce trece, oamenii din PNL partidul pe care el l-a creat aşa cum este, nu-l mai ascultă pe el, ci – a probîndu-l doar cu vorbele – reacţionează la alte “butoane”. Aşadar, Băsescu n-are altceva de făcut decît să schimbe ceva în partidul său. Dar se pare că asta nu se mai poate. Deşi i-a cam înlăturat de la conducere pe cei din “vechea gardă”, aceştia mai au încă “butoane”, mai ales în teritoriu, acolo unde se obţin voturile. Ce poate face Băsescu? A reuşit odată să-ntoarcă partidul pe dos: a trecut de la stînga la dreapta, de la social-democraţie la creştin-popular-liberal-democraţie. Nimeni n-a crîcnit: bravii membri ai “veritabilului” partid de stînga s-au bucurat că au ajuns la cele mai grase ciozvîrte ale guvernării. Iar acum ce motive ar avea să le abandoneze?! Sînt – ca şi şeful lor –doar vicleni, nu inteligenţi, preocupaţi doar de viitorul imediat, nu şi de perspectivă. Ori se gîndesc că vor izbuti încă o dată să-şi schimbe părul, păstrîndu-şi acelaşi nărav.

Înghesuit din toate părţile şi văzînd că şi-a scăpat din mînă partidul, Băsescu a considerat că e necesar să-şi facă alt partid. Că va fi acesta Mişcarea Populară, că va fi Noua Republică –ori altceva (mai degrabă –alt nume) – nu are importanţă. Să urmărim dacă va reuşi să se impună. Ideea sa de a face mai întîi o nouă împărţire administrativ-teritorială, cu mai puţine judeţe, şi abia apoi alegerile locale, l-ar ajuta: ar cădea mulţi dintre actualii lideri PDL din teritoriu, care nu-l ascultă, şi ar putea strecura în locul lor oameni din “noua gardă”. Numai că, dincolo de disputa cu UDMR pe această temă, însuşi “nucleul de dur” al PDL nu doreşte să se schimbe nimic.