Digitalizarea, încotro?

Nu are rost să ne mai ascundem după degete. Ne situăm, ca țară, între statele Uniunii Europene, cu parametrii cei mai slabi în toate sectoarele vieții sociale. Am trăit în promisiuni, primim promisiuni în continuare, culegem ce semănăm.

Am să mă ocup în rândurile care urmează, de unul dintre sectoarele vitale, domeniu puțin către deloc abordat de cei ce conduc, încă, destinele acestei țări. Este vorba despre digitalizare, digitalizarea întreprinderilor și serviciilor publice digitale, capitole la care România ocupă un „onorant” loc 26 din cele 28 de state ale UE, clasament ce include și Marea Britanie. Includerea Albionului în documentele oficiale este, în cazul de față, firească, atâta timp cât este vorba despre indicele economiei și societății digitale (DESI) pentru anul în curs. Este un raport dat publicității de către Comisia Europeană nu cu mult timp în urmă.

Digitalizarea economiei a rămas mult, mult în urmă. O dovedesc și următoarele cifre: aproape o cincime dintre români nu au utilizat niciodată, rețineți bine acest niciodată, internetul.

Apoi, mai puțin de o treime au competențe digitale elementare, alt lucru care trebuie să-i îngrijoreze pe mai marii țării.

Cum s-a ajuns aici? Răspunsurile nu trebuie căutate prea mult. Ne sunt la îndemână. În România, în ultimii 4 ani, au existat nu mai puțin de patru guverne diferite, al patrulea este în exercițiu. Este vorba despre Guvernul Mihai Tudose (iunie 2017-15 ianuarie 2018), Mihai Fifor (16-29 ianuarie 2018), Viorica Dăncilă (29 ianuarie 2018-4 noiembrie 2019) și Ludovic Orban (4 noiembrie 2019-14 martie 2020, respectiv 14 martie și până în prezent), toate cu rezultate dezastruoase la nivel de dezvoltare a infrastructurilor în toate domeniile de activitate. Au știut un singur lucru, să promită. Că nu s-a materializat nimic este o altă poveste, de spus și ea la gura sobei. La atâtea schimbări, de unde preocupări și de unde pentru digitalizarea întreprinderilor și serviciilor publice digitale. Din nimic, nimic răsare. Și nu au răsărit nici cele opt spitale regionale, nu au răsărit nici autrostrăzile, nu au răsărit nici școli, după cum, nici toaletele din curți nu și-au găsit locul lor de drept, în clădiri în care să-ți facă plăcere să intri și să înveți.

Am amintit cele patru guverne trecute pe la cârma țării, oameni politici de dreapta, de stânga, de centru, de centru-stânga, mijlocași defensivi, atacanți de careu…, preocupați de liniștea lor materială și atât. La realizări sunt de reținut vorbele grele pe care și le-au aruncat  în timpul mandatelor deținute. Cireașa de pe frișcă o reprezintă trimiterea câtorva politicieni în judecată pentru diferite culpe, cele mai des întâlnite fiind traficul de influență și luarea/darea de mită. Aceștia sunt oamenii politici de ieri și de azi. Trist este cu totul altceva. În urma alegerilor locale și guvernamentale, câțiva vor rămâne.. Vor veni și nume noi, alte dorințe de îmbogățire personală, nu mai contează pe banii cui, stat, om de rând, bani să fie.

Este adevărat încă un lucru. Criza generată de pandemia cu Covid 19 joacă un rol important în toată această degringoladă. Îi simțim și-i vedem efectele negative zilnic, șansele de redresare fiind tot mai reduse. Cel puțin nu în următoarele luni. Mai ales că se anunță o toamnă la fel de lungă, tot sub semnul internetului și a lucrului de acasă. Vreau să fac o mențiune, ea vizează anul școlar 2020-2021. Tinerii din România (8-16 ani) sunt pe ultimul loc în ceea ce privește competențele digitale. Știu prea puține. Știu să navigheze pe rețelele de socializare, să urmărească filme (se poartă XXL), să se implice în diferite jocuri, să asculte muzică (manele în special). Sunt departe de ceea ce înseamnă tehnica folosirii internetului în efectuarea temelor online. Departe de această tehnică sunt și multe cadre didactice. Nu toți profesorii știu să folosească internetul. Cred că vacanța ar fi putut fi mai judicios folosită prin cursuri de specializare pentru a preda digital. De părinți nici nu poate fi vorba. Scriu aceste rânduri pentru că timpul trece și tace, noul an școlar anunțându-se a fi tot online.

La ce stăm bine? Stăm bine la dimensiunea conectivității, motivul fiind cel al utilizării ridicate a benzii largi de foarte mare viteză, dar și datorită disponibilității rețelelor de mare capacitate, în mediul urban în special. Românii sunt obișnuiți să trăiască și cu puțin, cu alte cuvinte, din nimic, nimic răsare. Nici măcar în digitalizare.

Articole din aceeasi categorie