Despre Beliş, cu bune şi cu rele

Cu nu foarte mulţi ani în urmă, despre Beliş se putea spune că este o aşezare frumoasă, cu un peisaj mirific, dar uitată în timp undeva prin deceniile şapte – opt ale secolului trecut. Fără a căuta neapărat vină cuiva, nu pot să nu remarc că, în vreme ce alte comune intrau, cît de cît, în normalitatea aşteptată după 1989, pentru Beliş nu se arăta nici o schimbare în bine.

Dincolo de ceea ce astăzi se vede sau nu se vede, dincolo de „păreri“ şi „impresii turistice“, un dialog cu primarul Viorel-Crainic-01Viorel CRAINIC va lămuri, cred, cititorul, despre starea de lucruri din Belişul de ASTĂZI: o comună adusă aproape în normalitate şi al cărei potenţial turistic (măcar!) începe să fie exploatat pe măsură speranţelor pe care şi le făcuseră sătenii atunci cînd acceptaseră, prin anii ’70, să-şi demoleze casele din vechiul sat pentru a face loc apelor lacului.

 – Să începem cu… începutul: cum aţi găsit dvs. Belişul cu patru ani în urmă?

–  Exact în starea pe care aţi remarcat-o şi dvs.: o comună cu frumuseţi naturale deosebite, dar uitată în timp. Cînd spui Belişul de acum patru ani spui de fapt Belişul de acum treizeci de ani fiindcă, practic, nu se schimbase aproape nimic în perioada aceasta.

– Ba da: se construiseră cîteva case de vacanţă. Cîteva… destul de multe.

– Este adevărat. Casele de vacanţă însă nu-ţi ridică prea mult cota comunei dacă infrastructura a rămas aceeaşi şi dacă pe linie de administraţie nu s-a făcut nimic care să ducă la dezvoltarea comunei. Apariţia unor case de vacanţă ne bucură, dar asta nu-i destul.

– Care au fost cîteva din anomaliile pe care le-aţi găsit în… Poiana Horii, de exemplu?

– Anomaliile au fost, în linii generale, aceleaşi în toate satele comunei.

– Doar că în Poiana Horii, ţin minte, mai existau, în 2004, case fără curent electric…

– Cea mai mare anomalie a fost, însă, lipsa unei infrastructuri care să ducă la o dezvoltare ulterioară a comunei. Alarmantă era starea şcolilor, a grădiniţelor, acolo unde acestea încă mai existau. Clădirile erau prost întreţinute, unele chiar în paragină, slab dotate. Totul a trebuit luat de la capăt: reparaţii capitale peste tot, înlocuirea a tot ceea ce era deteriorat…

– Dar… s-a făcut ce era de făcut?

– Am avut întotdeauna o sensibilitate aparte pentru şcoală, ştiind că de la educaţie pleacă totul. Şcolile au fost renovate în totalitate. Şcoala şi grădiniţa din satul Beliş au fost renovate şi dotate la standarde de oraş. Concret: s-au schimbat acoperişuri, uşi, geamuri, s-au montat centrale termice, s-a achiziţionat mobilier modern. Mai mult chiar, la şcoala din Beliş am reuşit să amenajăm un laborator de informatică dotat cu calculatoare şi cu linie de internet.

Am reuşit, apoi, să aducem un microbuz pentru transportul copiilor. Copiii de clasele V- VIII din Poiana Horii trebuie să vină la şcoală la Beliş deoarece în satul lor există doar şcoală cu clasele I – IV şi grădiniţă (grădiniţa e o premieră pentru Poiana Horii!). Pînă la Beliş sînt 25 km şi putem spune acum că elevii noştri au condiţii optime de transport.

Tot legat de şcoli: cu concursul Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj am reuşit, iarăşi în premieră, să deschidem o şcoală şi pentru cei cinci copii de clasele I – IV din Dealu Botii. Este un sat izolat, unde mai ales iarna se poate ajunge foarte greu. Apoi, poate că nu este lipsit de importanţă să amintesc şi că, de doi ani deja, copiii din Beliş participă vara la o tabără internaţională în Franţa.

– Este, acum, Belişul în stare de… normalitate?

– Nu, nu este, dar sperăm să intrăm, cît de curînd, în normalitate. Vă amintiţi probabil că în fiecare an, mai ales la Revelion, cînd numărul turiştilor dublează sau chiar triplează numărul localnicilor, la Beliş erau probleme cu apa,

– Am şi scris, cu cîţiva ani în urmă, cum turiştii rămaşi fără apă au părăsit Belişul exact în dimineaţa zilei de 1 ianuarie, înjurînd.

– Ei bine, apa e încă o problemă în Beliş, însă anul acesta vom rezolva şi problema apei. Avem un proiect, există un contract pe care deja l-am semnat, pentru înlocuirea reţelei de apă, care este veche de peste 30 de ani, în localitatea Beliş.

– Cînd vor demara lucrările de înlocuire a reţelei de apă? În ce stadiu este proiectul?

– A fost întocmit un proiect de înlocuire a reţelei de apă în Beliş şi de extindere a acestei reţele în zonele în care s-a construit în ultimii ani. Avem proiectul aprobat, avem sursa de finanţare, pe Ordonanţa 7, de la Guvernul României, achiziţia de lucrări terminată, contractul cu executantul semnat şi aşteptăm doar să treacă iarna ca să ne putem apuca de lucru.

Proiectul acesta este, poate, cel mai important proiect al nostru, fiindcă reţeaua de apă este cea din anii ’70, cînd a fost construit satul Beliş, şi este făcută pe ţevi de fier care acum sînt atît de corodate, încît nu le mai poţi nici suda. Dat fiind că nevoia de apă a crescut odată cu construirea unui număr mare de case de vacanţă în Beliş, vom încerca să satisfacem această nevoie şi printr-o captare nouă de apă.

– Cîţi bani, din fonduri europene, aţi reuşit să atrageţi pînă acum pentru comuna Beliş?

– Proiectul de care tocmai vă spuneam este un proiect de 39 miliarde de lei vechi. Mai avem un proiect SAPARD de 35 miliarde de lei vechi, pentru un drum care va face legătura între satele Poiana Horii şi Giurcuţa.

– Puţini ştiu că înainte de construirea barajului de la Fîntînele existau drumuri care făceau legătura între toate satele Belişului, fără ca pentru asta să fie nevoie de traversarea teritoriului altor comune. În prezent, ca să ajungi din centrul de comună Beliş în satul Giurcuţa trebuie să mergi prin Călăţele, Călata, Răchiţele etc. În ce stadiu este proiectul de care vorbiţi şi care va corecta o anomalie rămasă de la strămutarea satelor Beliş şi Giurcuţa de Jos?

– Proiectul este aprobat, este semnat şi contractul cu executantul, toate demersurile sînt făcute. Aşteptăm doar venirea primăverii ca să putem începe lucrările. Numai că anomalia de care vorbeaţi tot nu va fi corectată decît pe jumătate, întrucît în aceeaşi situaţie este şi Dealu Botii, cu care nu există încă o legătură directă.  Ca să ajungi în Dealu Botii la ora actuală, trebuie să străbaţi iarăşi ale comune, Călăţele, Călata, Mărgău. În loc de 10 km, trebuie să faci 55 pentru a ajunge din Beliş în Dealu Botii. Intenţionăm, în acest an, să depunem un proiect pentru realizarea unui drum (Beliş – ) Bălceşti – Dealu Botii.

– Apropo de drumuri: aţi reabilitat drumuri de legătură între sate, acolo unde aceste drumuri au existat, dar în sate, în Beliş de exemplu, străzile, uliţele au rămas tot pline de gropi şi noroaie…

– Nici n-am avut de gînd să reparăm drumurile din sat deoarece prioritară este înlocuirea reţelei de apă. Ar fi fost nefiresc să reparăm drumurile pentru ca apoi să le spargem, pentru a instala conductele. După ce vom rezolva problema apei, ne vom gîndi, fireşte, şi la repararea străzilor.

– În satul Beliş există un dispensar care, la vremea la care a fost construit, a fost gîndit ca un mic spital, cu sală de naşteri, cu saloane pentru îngrijirea bolnavilor, cu cabinet stomatologic etc. Totuşi, pînă cu patru ani în urmă sătenii erau nevoiţi să facă aproape 30 km, pînă la Huedin, ca să-şi cumpere… două aspirine. Exista, în sat, medic de familie, dar pentru o plombă sătenii tot la Huedin erau nevoiţi să se ducă.

– Dispensarul există şi acum, clădirea este cît se poate de sănătoasă pe dinafară, dar bolnavă pe dinăuntru, din punct de vedere al instalaţiilor, al dotărilor etc. Avem medic de familie şi doi asistenţi, avem acum şi un medic stomatolog care vine în sat o dată pe săptămînă. Ceea ce ne bucură este că am reuşit să deschidem un punct farmaceutic în clădirea dispensarului, la parter, unde oamenii pot să găsească medicamentele de care au nevoie fără să mai fie nevoiţi să facă drumuri de zeci de km pentru asta. Ne-am bucura să găsim un investitor interesat să deschidă, în clădirea dispensarului, un… centru de îngrijire, de reabilitare, ceva tot pe linie de sănătate, evident. Poate că o să reuşim. Sîntem optimişti.

– Ani de zile investitorii au ocolit Belişul, şi nu din antipatie faţă de localnici, ci pentru că aici nu se schimbase nimic, în bine, după ’89. Care este situaţia la ora actuală?

– Foarte mulţi investitori vin la Beliş, dar din păcate n-am primit pînă acum vreo propunere serioasă de investiţie, pe linie economică. Am primit cîteva oferte turistice cărora, de altfel, le-am şi răspuns. Mă refer la cîteva pensiuni care s-au deschis aici, mă refer la un proiect englez – român, care constă în realizarea unui centru de agrement pe malul lacului, undeva vizavi de staţiunea Fîntînele.

– Cîte pensiuni există astăzi în Beliş?

– Vreo 10 – 15 pensiuni, atît ale localnicilor, cît şi ale unor investitori din afara comunei. Chiar înainte de sărbătorile de iarnă au fost deschise trei noi pensiuni, cu cîte 10 locuri de cazare fiecare.

– Cîte case de vacanţă s-au construit în ultimii patru ani în Beliş?

– Nu pot să spun exact, dar ştiu că peste 200.

– Proprietarii fiind doar din judeţ sau din toată ţara?

– Din judeţ, din ţară, din Europa. Sînt olandezi, sînt englezi, sînt români din toată ţara, români care au muncit în străinătate şi au venit să-şi investească banii într-o casă de vacanţă la Beliş.

– Vorbeaţi, la un moment dat, de amenajarea unei pîrtii de schi la Beliş. A fost o simplă promisiune?

– Bineînţeles că nu. Am concesionat terenul unei firme private, care anul acesta va începe construirea pîrtiei. Instalaţia a fost adusă deja aici.

– Dat fiind numărul mare de turişti care vizitează Belişul, numărul mare de case de vacanţă, trebuie să vă întreb şi în ce măsură, la ora actuală, se asigură curăţenia în comună.

– Curăţenia lasă un pic de dorit, dar sîntem, totuşi, pe calea cea bună. Avem contract cu o firmă de salubritate care colectează, deja de multă vreme, deşeurile din Beliş, Bălceşti şi parţial Poiana Horii. Există însă un proiect pe microregiunea Huedin, la care participă toate comunele din zona Huedinului, care presupune colectarea zonală a deşeurilor. În cadrul acestui proiect toate casele din zonă vor fi dotate cu pubele, vom avea maşinile noastre de colectare, astfel încît cel puţin problema deşeurilor menajere va fi rezolvată.

– Nu aveţi, încă, nimic organizat, nimic amenajat pentru petrecerea timpului liber, pentru tineri.

– Sîntem deficitari aici, după cum la fel de deficitari sîntem şi în ceea ce priveşte asigurarea unor locuri de muncă. Ce am reuşit pînă acum a fost doar să instalăm o masă de ping-pong în Bălceşti, una în Beliş şi una în Poiana Horii. Evident, nu e destul. Dat fiind că avem o linie foarte bună de internet la Primărie (extinsă şi la şcoală) şi ţinînd cont că la Căminul Cultural, care va intra şi el în reparaţii capitale, avem angajat un administrator, ne vom gîndi, poate, şi la amenajarea unui internet-cafe.

– În cei patru ani de Primărie, aţi avut o bună colaborare cu Consiliul Judeţean, cu Prefectura?

– N-am fi reuşit să realizăm aproape nimic pentru comună fără colaborarea acestora. Am avut o relaţie foarte bună atît cu Consiliul Judeţean, cît şi cu Prefectura.

– Ce n-a…mers, ce n-a funcţionat, în aceşti patru ani, în Primărie, la Beliş?

– Am avut un consiliu local slab, un consiliu local fără iniţiative. Dacă ar fi fost să fac doar ceea ce acest consiliu local m-ar fi mandatat să fac, prin hotărîrile lui, aş fi fost cel mai liniştit primar din lume. Sînt consilieri care n-au avut nici măcar o iniţiativă legislativă în patru ani. E dureros.

– Relaţia cu oamenii din comună…?

– În general, cu… bune şi cu rele. Pe unii oameni poţi să-i mulţumeşti, poţi să le rezolvi problemele şi pentru aceia eşti un primar bun, dar sînt şi oameni ale căror probleme nu le poţi rezolva şi pentru aceia nu vei fi niciodată un primar bun. Dar, luate una cu alta, eu simt că oamenii sînt în general mulţumiţi de felul în care au fost trataţi.

– Proiecte? Priorităţi…?

– Deocamdată problema apei este prioritară.

M. TRIPON

Articole din aceeasi categorie