Descoperiri arheologice la Bologa

Arheologi de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, cercetători, doctoranzi şi studenţi de la Facultate de Istorie şi Filozofie ai Universităţii ”Babeş-Bolyai”, voluntari din Australia şi Italia ai Asociaţiei “Projects-Abroad” şi elevi ai Liceului „O. Goga” din Huedin, coordonaţi de arheologul dr. Felix Marcu au participat, în perioada 1- 15 august, la săpăturile arheologice efectuate la castrul roman de la Bologa, comuna Poieni.

Pe lîngă săpăturile arheologice, cercetătorii de la universitatea din Cluj, alături de cei de la Eastern Atlas din Berlin au făcut măsurători geofizice în interiorul şi în afara castrului, pentru a putea reconstitui planul acestuia şi al aşezării civile care îl împrejmuieşte.

„Castrul de la Bologa este localizat pe graniţa din nord-vestul Daciei, în stînga Crişului Repede, între satele Morlaca şi Poieni. Fortificaţia este plasată pe o terasă înălţată în apropiere de locul de vărsare a văii Săcuieului (Henţ) în Criş. Valea Crişului Repede constituie calea de legătură dintre podişul Transilvaniei şi cîmpia vestică, dinspre Tisa, de aceea rolul strategic al castrului consta, fără îndoială, în apărarea limes-ului împotriva triburilor de la vest de Dacia. Pe baza unei inscripţii descoperite la Almaşu Mare, pe drumul înspre Sutoru – Optatiana, numele latin al localităţii a fost întregit Resculum.

Dimensiunile primului castru cu incinta de pămînt şi lemn sînt de aproximativ 130,00 pe 160,00 m. Fortificaţia este lărgită probabil cîndva înainte de 133 d. Chr., anul primei menţionări a cohors I Aelia Gaesatorum în Dacia Porolissensis; sau, atunci cînd la Bologa este dislocată cohors II Hispanorum, înainte de 154 d. Chr. În ciuda omiterii din diplomele Daciei, între anii 110 d. Chr. şi 154 d. Chr., trupa ar fi putut, evident, continua să staţioneze în provincie, nefiind atestată nici în altă parte” – precizează arheologul Felix Marcu.

Potrivit acestuia, au fost făcute săpături arheologice pentru o scurtă perioadă în anii ’30, de către M. Macrea, apoi, la sfîrşitul anilor ’60, de către N. Gudea, planul castrului fiind acum parţial cunoscut.

„Au fost dezvelite clădirile din partea centrală a castrului, acestea fiind cele mai importante clădiri de aici. Cunoaştem planul clădirii comandamentului (principia) şi avem date despre existenţa unor magazii în stînga acesteia şi a unei clădiri cu caracter civil în stînga clădirii comandamentului. Această ultimă zonă a fost cea mai ferită de jefuitorii de piatră, care au demantelat sistematic zidurile clădirilor amintite. De aceea am decis să reîncepem cercetările arheologice aici. Ne aflăm, prin urmare, în clădirea comandantului trupelor de garnizoană. Acestea sînt, în această fază de existenţă, o cohortă de Gaesati şi una de Hispani. Prima vine din zona Ronului, a Munţilor Alpi, cunoscuţi pentru abilitatea lor de a lupta cu suliţa. Autorii antici îi caracterizează ca fiind unii dintre puţinii reprezentanţi ai triburilor celtice care luptau goi, avînd încredere în spiritul propriu, aşteptîndu-şi protecţia doar de la natură. A doua trupă de garnizoană este formată în zona Spaniei de azi, participînd la protejarea graniţei Daciei inclusiv cu detaşamente de cavalerie. Datarea celor trei faze de locuire din interiorul castrului a fost făcută pe baza materialului arheologic, a dislocării trupelor şi a unor elemente constructive. Descoperirile din primul nivel constau din monede republicane şi din timpul lui Traian şi cîteva fibule de tip norico-pannonic. Descoperiri asemănătoare caracterizează şi cel de al doilea nivel, datat foarte larg între 125-200 d. Chr. Ultima fază a incintei se datează pe baza formei semicirculare a turnurilor de la porţi la începutul secolului III d. Ch, fără să fie necesară relaţia directă dintre reconstruirea bastioanelor porţilor şi a clădirilor din interior” – explică arheologul expert dr. Felix Marcu.

În acest an au fost reluate cercetările în zona centrală a castrului, mai precis zona clădirii comandantului.

„În anii ’70, praetorium-ul a fost identificat în partea din dreapta clădirii comandamentului. Clădirea comandantului ocupă o suprafaţă de 570,00 m.p. În vechile cercetări este evidenţiat faptul că structura este divizată pe longitudinală în patru sectoare. Două dintre aceste spaţii se terminau în partea de sud cu abside semicirculare. De asemenea, în două dintre aceste încăperi au fost identificate urme ale unui sistem de încălzire, iar în alta un pavaj de cărămidă. Absidele puteau face parte dintr-un mic sistem termal, devreme ce în interiorul clădirii a fost descoperită o inscripţie dedicată Nimfelor Augustae.

A fost iniţial identificată prin săpătură o singură fază principală a clădirii la care, în secolul III d. Chr., se va adăuga o anexă. Existenţa unei faze anterioare este scoasă în evidenţă de descoperirea unui strat de cultură destul de consistent sub pavajul amintit, însă nu este sigur că acesta aparţinuse unui praetorium anterior. Planul reconstituit în anii ’90 este neobişnuit pentru aceste tipuri de clădiri, de aceea am decis să reluăm cercetările arheologice în zona clădirii comandantului de la Bologa” – precizează arheologul dr. Felix Marcu.

Acesta spune că s-au identificat colţul de sud-est al clădirii şi o parte din interiorul camerelor de pe latura de est a structurii. „Monumentul este foarte bine păstrat în aceste zone, fiind identificată podeaua de cocciopesto aşezată pe pile de hypocaustum. Sistemul de încălzire pare să fie intact, cu o podea suspendată pe sub care circula aerul cald. În cadrul aceluiaşi sistem de hypocaustum erau încălziţi şi pereţi laterali” – precizează arheologul clujean.

De asemeni, spune Felix Marcu, pe podeaua păstrată in situ, în stare intactă, au fost descoperite mai multe obiecte arheologice – fragmente ceramice şi multe fragmente de cărămizi şi ţigle romane, cîteva dintre ele ştampilate cu abrevierea numelui trupelor de garnizoană ale castrului, o cataramă de centură romană din bronz, un mîner de cuţit din acelaşi material, un ac de păr din os şi „o descoperire rară în siturile arheologice”, un inel de aur aparţinînd unuia dintre urmaşii comandantului. „Comandantul locuia în singura clădire civilă din castru împreună cu familia formată inclusiv din sclavi. Era o clădire cu plan tipic mediteraneean, cu o curte centrală împrejmuită de încăperi cu diverse funcţionalităţi” – spune Felix Marcu.

Potrivit acestuia, arheologii intenţionează să dezvelească, în viitor, întreaga clădire a comandantului, aceasta urmînd a fi conservată şi restaurată. „Este singura modalitate de a afla modul de viaţă civil într-o fortificaţie militară de pe graniţa de vest a Daciei” – consideră Felix Marcu.

Pentru săpăturile din acest an arheologii au beneficiat de o sponsorizare din partea companiei CON-A, cu care s-au acoperit cheltuielile de întreţinere a participanţilor. „Ne vom baza în continuarea şi pe sprijinul Primăriei Poieni, extrem de interesată în valorificarea monumentelor de la Bologa, precum şi pe cel al oricărei întreprinderi private. Alături de valoare etnografică şi turistică a zonei, potenţialul cultural va spori importanţa ştiinţifică a zonei atunci cînd autorităţile şi investitori din zonă vor înţelege importanţa monumentelor din patrimoniu de aici” – susţine arheologul expert dr. Felix Marcu.

M. TRIPON