Demagogia superjudeţelor

Preşedintele Traian Băsescu declara cu satisfacţie că propunerea sa de nouă împărţire administrativă are şanse de realizare rapidă, întrucît şi alte partide au opinii asemănătoare. Şi se referea, desigur, la propunerea USL de a se menţine actualele regiuni de dezvoltare, care ar cam corespunde cu ceea ce a imaginat preşedintele. Evident, ambele viziuni sînt în totală contradicţie cu proiectul UDMR, care urmăreşte realizarea de iure a ceea ce s-a cam împămîntenit de facto: deplina desprindere administrativă a zonei cu majoritate etnică maghiară, din fosta Regiune Autonomă Maghiară, autonomie care ar urma să fie consolidată prin legea minorităţilor, care să acorde drepturi colective minorităţii maghiare, în plus faţă de cele obţinute pînă acum.

Graba preşedintelui Băsescu a fost argumentată – fals! – cu necesitatea de a “absorbi” fonduri de la Uniunea Europeană. Mai mult, specialistul în drept neconstituţional Emil Boc a plusat, încercînd să ne aburească cu ideea că UE chiar ne-ar impune modificarea împărţirii administrative – pentru ca, după ce s-a demonstrat că e o afirmaţie, să-i zicem, greşită, să o-ntoarcă: UE este de acord cu ea. De fapt, problema esenţială a absorbirii fondurilor europene ţine de comportamentul politicienilor. Pe de altă parte, oricît ne-ar durea problema fondurilor europene, ponderea acestora în PIB nu este atît de mare, încît o ţară ca România să eşueze din cauza lor: eşecul se datorează felului în care este guvernată România.

Desigur, o reorganizare administrativă este necesară, dar nu mai puţin necesară este restrîngerea birocraţiei, a centralismului excesiv (primul ministru Boc dirijează direct fondurile acordate unor primării comunale!) şi a criteriilor de cumetrie şi de partid în repartizarea banilor şi contractelor cu statul. Iar în privinţa modului în care s-ar putea realiza reorganizarea administrativă sînt încă multe de spus. Chiar în acest număr prezentăm o variantă susţinută de un grup de specialişti clujeni, de la Universitatea “Babeş-Bolyai”.

Totuşi, de ce se grăbeşte Traian Băsescu? De ce insistă, în condiţiile în care principalul partener al PDL din Coaliţie, UDMR, este vehement împotriva ideii sale, preferînd 16 regiuni, în care judeţele Mureş, Harghita şi Covasna să devină o regiune autonomă? Cea mai sigură explicaţie este că Băsescu vrea să-şi sporeasă şansele de cîştig (evident, mă gîndesc la partidul său, PDL) la alegerile viitoare. Pe de o parte, el propune o temă de mare interes, care inflamează întreaga opinie publică, împingînd înafară dezbaterilor programul economic, mai ales, al USL (dar şi celelalte programe ale acesteia), obligînd Opoziţia să fie mereu reactivă, adică “în coada” sa, şi să nu aibă posibilitatea să-şi supună dezbaterii publice propriile iniţiative. Pe de altă parte, Băsescu întărîtă din nou UDMR, obligînd-o să rămînă la guvernare: soluţia de împărţire administrativă a USL nu oferă niciun avantaj pentru UDMR, însă o negociere strînsă cu Băsescu şi PDL ar conduce măcar la trecerea prin Parlament a Legii minorităţilor, la care UDMR nu vrea să renunţe. Şi mai este ceva: Băsescu ar putea să mai cedeze extremiştilor maghiari ceva pentru a trece legea prin Parlament, inclusiv prin asumarea răspunderii Guvernului “la pachet” cu Legea minorităţilor, cumva, astfel că apoi ar putea trece la treabă. Adică, să-şi impună în acele superjudeţe propriii prefecţi, care să organizeze alegerile de anul viitor în aşa fel, încît PDL să cîştige cît mai multe posturi.

În rest, tot ce spun Băsescu şi Boc este simplă gargară demagogică.

Articole din aceeasi categorie