Daniela Maier, preşedinte OAR, filiala Transilvania: “Este foarte trist că am reuşit să distrugem cartiere”

*Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, filiala Transilvania, Daniela Maier, consideră că putem ieşi din criza traficului sufocant din oraş numai prin educaţie*

Peisajul arhitectural eclectic al municipiului Cluj-Napoca a oferit mereu motive de încântare atât turiştior, cât şi locuitorilor săi. Din păcate însă, dezvoltarea foarte rapidă din ultima perioadă a capitalei neoficiale a Transilvaniei a adus cu sine o serie de probleme: trafic sufocant şi construcţii, respectiv intervenţii agresive în unele zone. Atât de agresive încât unele cartiere şi-au pierdut farmecul de tot.

Cum a evoluat din punct de vedere arhitectural oraşul nostru şi în acelaşi timp, cum putem repara “ce a stricat omul cu mâna” lui la acest capitol- sunt câteva dintre întrebările la care Daniela Maier, preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România, filiala Transilvania a răspuns, într-un interviu acordat ziarului Făclia.

Reporter: Cum a evoluat municipiul Cluj-Napoca din 1989 până în prezent, din punct de vedere arhitectural?

Daniela Maier: O schimbare cu impact major asupra peisajului architectural de după revoluţie se datorează faptului că am trecut la proprietatea preponderent privată. Am primit nişte drepturi fără să fim neapărat pregătiţi pentru asta, cel puțin din punct de vedere urbanistic şi arhitectural. Adică, de la a nu avea voie să facem nimic, am ajuns în situaţia în care aveam voie să facem aproape orice, atâta timp cât era vorba de terenul nostru. Nu toți noii proprietari erau pregătiți pentru această libertate și foarte puțini conștientizau importanța consultării specialiștilor.

Prin urmare, au fost foarte multe dezvoltări ale zonelor urbane sau intervenţii arhitecturale lipsite de strategie și valori funcționale sau estetice. S-a simțit și lipsa experienţei de comunicare între arhitecţi şi beneficiarii care erau atât de fericiţi că pot să facă în sfârşit ce vor pe propriile terenuri.

În acea perioadă am asistat la apariția caselor roz sau portocalii, acoperişurile albastre şi tot felul de volume pe care acum le percepem ca “nepotrivite”. Acum sunt tot mai puţini cei care pornesc investitii fără a consulta un specialist, iar arhitecţii reuşesc de cele mai mult ori să răspundă corect şi elegant la teme de proictare din ce în ce mai complexe. Este evident impactul pozitiv în mediul construit al relaţiei bazate pe respect şi comunicare eficientă între administraţie, specialist şi comunitate.

S-a construit disproporţionat?

Dezvoltarea urbană mai puţin controlată se datorează lipsei de strategie. Pe parcele foarte înguste şi foarte lungi ne-am propus să construim volume foarte înalte, nepotrivite pentru zonele care la un moment dat erau zone situate în extravilan şi destinate agriculturii.

Cred că lipsa de experienţă și a unui cadru legislativ coerent în ceea ce înseamnă, la nivel urbanistic și arhitectural, relaţia public-privat au avut un impact negativ asupra evoluţiei Clujului după 1989.

Pe de altă parte, cred că am evoluat foarte mult în ceea ce priveşte înţelegerea acestor lucruri. Aceste experienţe negative sunt o sursă importantă de informaţie pentru a repara ceea ce a s-a greşit.

Totuşi, se construiesc încă blocuri înalte în zone cu case…

Mentaliatea asta e greu de schimbat. Atâta timp cât vom considera banul ca şi cea mai importantă valoare, va fi foarte greu să introducem şi alte raţiuni. Atâta timp cât aceste imobile se cumpără, oamenii care le propun și le realizează au o forţă extraordinară. Este cu siguranţă nevoie de educarea beneficiarilor. Cred că de vină suntem toţi în astfel de situaţii. Beneficarii, proiectanţii, arhitecţii, urbaniştii şi administratia, toată lumea are un cuvânt de spus în asta. Nu este unul mai vinovat decât altul. Dacă reuşim să ne asumăm greşelile şi să învăţăm din ele, vom reuşi şi să rezolvăm problemele.

Există zone în care s-a intervenit în mod “agresiv”?

Da, mi se pare foarte agresiv felul în care s-a intervenit în anumite zone şi foarte trist faptul că am reuşit să distrugem cartiere cum a fost Andrei Mureşanu, de exemplu. S-au întâmplat lucruri destul de grave şi, din păcate, nu doar în acest cartier. De asemenea, Bună-Ziua a devenit o zonă mult sub nivelul pretenţiilor pe care le are. Sunt multe suprafețe care au fost lipsite de coerenţă în ceea ce înseamnă intervenţiile şi dezvoltarea.

Revenind la blocurile între case, dacă intervenţia respectă prevederile urbanistice pentru această zonă, asumarea din partea tuturor proprietarilor a acestui tip de dezvoltare este inevitabilă. Dacă intervenția nu respectă reglementările zonei sau propune funcțiuni care sunt interzise, atunci vorbim despre o problemă de etică profesională, abuz şi lipsă de respect cu impact major asupra peisajului urban. Având în vedere faptul că specialiștii sunt implicați în toate fazele de proiectare (de la Planul Urbanistic General până la proiectul tehnic) consider necesară asumarea acestor erori și definirea unui cadru de dezvoltare şi implementare a proiectelor care să facă imposibil acest tip de abordare. Poate sună demodat, dar vorbim despre profesionalism, respect și încredere între specialist, beneficiar şi administrație.

Ce înseamnă construirea cartierului Sopor pentru Cluj?

Pentru prima dată ne propunem nu doar să rezolvăm nişte probleme existente, ci să prevenim eventuale disfunctionalităţi ce pot apărea în timp în această arie urbană, Acest “exerciţiu de imaginaţie”ar trebui să fie în interesul tuturor celor implicaţi în dezvoltarea urbană: administraţie, arhitecţi, urbanişti, dezvoltatori imobiliari sau ai infrastructurii, dar mai ales proprietari. Au fost discuţii constructive pe această tema şi sper că va fi un demers încununat de succes.

În România nu s-au mai construit cartiere în acest mod. Suprafeţe de asemenea anvergură care să implice atât proprietarii, cât şi administraţie şi specialişti în fiecare etapă a concepţiei şi implementării sunt arareori soluţionate prin concursuri de arhitectură. Încrederea care se acordă participanţilor la concurs mi se pare un gest la care sper să se răspundă în egală măsură cu soluţii optime.

Ne dorim ca acea zonă urbană să aibă toate dotările necesare unei dezvoltări de asemenea amploare. Mă refer la spaţii verzi, spaţii de învăţământ, la toate anexele funcţionale, la toate dotările de care este nevoie pentru asemenea spaţii, inclusiv zonele de circulaţie de toate tipurile care să fie la capacităţi reale şi necesare. Este o premieră şi încercăm să identificăm toate oportunităţile pentru toţi cei implicaţi.

În acelaşi timp, faptul că într-o discuţie de două ore jumătate pe care am avut-o recent la invitaţia CIIC din cadrul Primăriei, oamenii au înţeles necesitatea construirii unei asociaţii de proprietari în zonă în care să se evalueze valoarea terenurilor pe care le deţin şi oportunităţile pe care proiectul le aduce, demonstrează că s-a înţeles modalitatea de abordare pe care o propunem şi avem încrederea multor proprietari. Îmi doresc din suflet să le răspundem cât mai eficient, să reuşim în fiecare etapă a concursului şi ulterior pe perioada de implementare.

Care sunt zonele din oraş în care ar trebui să se intervină?

Pentru a identifica zonele din oraş în care ar trebui să se intervină, cred că ar trebui să stabilim un mod de a defini aceste zone. Sunt zone în oraş care ar trebui conservate, în care ar trebui făcute reglementări care să le protejeze, sunt zone din oraş în care ar trebui făcute strategii de reabilitare, de armonizare a intervenţiilor care poate nu sunt corect făcute şi zone în care poate fi definită o viziune, o strategie pentru viitor, cum este cazul Soporului. Dacă privim astfel, putem să ierarhizăm corect şi numai după ce facem acest lucru, putem să stabilim o ordine în care ar trebui făcute aceste intervenţii. O privire de ansamblu este absolut necesară. Am putea să indentificăm care sunt problemele pentru fiecare cartier în parte. Dacă în anumite zone avem probleme de trafic, în alte zone avem probleme cu structura datorită alunecărilor de teren. Ştim că avem nişte oportunităţi pe versantul sudic care se întinde la dreapta pe Calea Baciului, ştim că avem zona industrială care este abandonată, etc.

Pentru fiecare zonă în parte trebuie identificate problemele reale şi oportunităţile pentru comunitate şi oraş.

Credeţi că sunt suficiente spaţii verzi în Cluj-Napoca?

Cred că niciodată nu vom putea spune că avem prea multe zone verzi. Este extrem de important să definim zonele oraşului care trebuie să intre pe lista zonelor verzi protejate (zona livezilor, parcul Est, etc). Fiecare din aceste spații deschide posibilități diferite de amenajare și dotare funcțională. Zonele verzi reprezintă într-adevăr o prioritate, atâta timp cât ne gândim la amploarea dezvoltărilor urbane pe care ni le dorim.


Clujul e tot mai sufocat din cauza traficului, iar soluţiile întârzie să apară. Cum vedeţi ieşirea din această criză?

La ieşirea din criza aceasta a traficului mă repet, din păcate, spunând că educaţia este o soluţie. Suntem obişnuiţi ca în vizitele noastre în alte oraşe europene să lăsăm maşina şi să folosim transportul în comun.Trebuie să ne asumăm viaţa în acest oraş cu toate limitele şi condiţionările lui şi să nu ne aşteptăm că venim fiecare în centru cu câte o maşină şi ne putem descurca. Sunt situaţii de urgenţă care poate sunt îngreunate din cauza faptului că noi nu facem acest efort.

Soluţiile există, dar consider oportună stabilirea unor priorităţi şi în ceea ce priveşte traficul pe diferitele arii urbane. Nu cred că putem avea o soluţie care să evite relocarea anumitor funcţiuni publice cum sunt în marile centre universitare, spre exemplu. O soluţie complexă nu va putea fi elaborată fără o strategie concretă de dezvoltare a fiecărei zone şi funcţiuni urbane şi prin implicarea tuturor specialiştilor.

Interviu realizat de Anca M. Colibăşanu

Articole din aceeasi categorie

One Response to Daniela Maier, preşedinte OAR, filiala Transilvania: “Este foarte trist că am reuşit să distrugem cartiere”

  1. Unu'

    E vina celor care l-au tot reinstalat pe micul și incompetentul Boc în frunte. După primul mandat, orice om inteligent s-ar fi prins.