Cuvioşie şi codoşie politică

ILIE CĂLIAN

Scriam, în editorialul anterior, despre bigamie şi cuvioşie politică, referindu-mă la intenţia PSD de a da o ordonaţă de Guvern, care să le permită “aleşilor” să se hotărască, legal, cu ce partid vor vota – adică să nu mai stea cu fundu-n două luntri – sau chiar în trei, cum este cazul dragului nostru primar Emil Boc, care este, acum, şi partenerul fostului său adversar la primărie, liberalul Mircea Nicoară, şi “prietenul” lui Vasile Blaga, actualul preşedinte al PDL, (care l-a dat jos din funcţie pe Boc), şi susţinătorul înfocat al Elenei Udrea, şefa partidului lui Băsescu. O spun mai clar: sînt adversalul oricărei ambiguităţi în privinţa traseismului politic; sînt partizanul votului pe liste de partid; sînt adversarul “circulaţiei” de la un partid la altul – fiind, în schimb, partizanul opţiunilor ideologice ferme, nu pe baza unor interese personale de moment, care zăpăcesc un electorat incult în materie şi de ideologie, şi de economie, şi de administraţie, şi de justiţie – cum este, încă, electoratul român. Ştiu că, prin ceea ce scriu, risc să dezamăgesc ori chiar să-mi fac duşmani printre acei cititori care mai trăiesc cu idealuri şi percepţii romantice. N-am ce face: sînt cinstit cu mine însumi şi, de fapt, cu cititorii înşişi.

Lucrurile sînt clare. Argumentul PSD că şi actuala Opoziţie a făcut acelaşi lucru în 2006 nu mă interesează: e doar un precedent, care, în mentalitatea noastră, nu are nici o valoare, întrucît electoratul român nu are cultura necesară ca să priceapă ce înseamnă aceasta cu adevărat. Evident, nu mă refer la cititorii acestor rînduri – care dovedesc că au cultura necesară prin simplu fapt că se încăpăţînează să citească, într-o lume ce se reoralizează şi nu mai simte nevoia alfabetului şi scris-cititului. Deci, nu argumentul PSD contează: că şi cei dinainte au făcut acelaşi lucru. Contează faptul că trebuie să nu ne mai prefacem: dintre politiceni, puţini sînt cei cu adevărat oneşti; majoritatea sînt nişte mincinoşi ordinari, capabili să-şi trădeze de cinci ori doctrina la fiecare doi paşi, minţindu-şi electoratul naiv – şi aici este problema gravă. Toţi aceşti politicieni au în jurul lor o enormă parte a electoratului român, tot atît de necinstit şi lipsit de scrupule, care îi susţine din cauza unor interese personale imediate. (Dacă ar fi inteligenţi, şi-ar construi “interesele” politice pe proiecte cu bătaie medie sau lungă. În realitate, nu au suficientă inteligenţă pentru aşa ceva.) În această situaţie, chiar că sînt de acord ca traseismul politic să fie combătut prin arme categorice: hotărîţi-vă, cu ce partid aveţi de gînd să vă faceţi afacerile – să ştim şi noi, cei care urmează să vă votăm.

Să nu-mi spuneţi poveşti despre Constituţie şi legi. Am lîngă mîna dreaptă şi Constituţia, şi legile organizării partidelor, şi legile electorale. Aţi văzut cum şi-a bătut joc Băsescu de Constituţie şi de legi. Aţi văzut cum, împotriva votului a 7,4 milioane de români, “prietenii politici” ai lui Băsescu şi ai partidului său, PDL, adică Partidul Popularilor Europeni, au înfrînt hotărîrea românilor. Au ieşit atunci românii în stradă, pentru a le arăta ves-europenilor că ei românii, sînt şi vor să rămînă îndependenţi?! Nu! Dacă românii nu au avut curajul să se opună maşinaţiunilor unor partide şi ţări din Vestul Europei, atunci să aibă curajul ca măcar la nivelul celor aleşi pe un plan mai “scund” decît cel al Preşedinţiei să hotărască ei, alegătorii, adică să le ceară celor aleşi pe lista unui partid sau a unei alianţe să declare public pe cine vor susţine la alegerile prezidenţiale.

Chiar vă place mlaştina politică în care ne scăldăm?! Nu credeţi că o clarificare este necesară?! Scriam, în editorialul anterior, despre “bigamie şi cuvioşie în politică”. Chiar vă imaginaţi că aceia care se opun clarificării statutului politic al “aleşilor” sînt nişte “cuvioşi”, curaţi ca lacrima la cuget în faţa electoratului (că în faţa propriului cuget nu se pune problema, iar raiul lui Dumnezeu nu intră în calculele lor)?! Dacă vă imaginaţi că, păstrînd aparenţa de respect faţă de legalitate, adică faţă de actuala lege, se rezolvă problema moralităţii politicienilor, atunci înseamnă că vă veţi lăsa tot la cheremul lor şi că, în ultimă instanţă, veţi fi codoşii curvăsăriei politicienilor noştri.