Cu ochii pe DEX

RADU VIDA

Eram aproape îngrijorat.
Preşedintele nu mai ocăra pe nimeni. Sau aproape pe nimeni. Căci vechea ranchiună împotriva premierului e deja „vînare de vînt”. Plictis. Dacă nu chiar greaţă. Să-l numeşti premier (nu preşedinte de scară în Mihăileanu!) şi pe urmă să-l declari „slugă! Tare. Cum zice domnia sa. Cînd zice.

Uite că temerile mi s-au risipit şi preşedintele e dispus să ne arate şi alte faţete (mai are?) ale domniei sale. I-a deschis apetitul nominalizările la fotoliile ministeriale de la Buget şi Cultură. Acolo, unde, în treacăt fie spus, greşeala persistă de cînd au început pactele de convieţuire, coabitare, cooperare, şi alte.. co-uri. La Buget (Finanţe) e nevoie de specialist. Indiferent de culoarea chiloţilor pe care-i poartă. Clar! Iar, la Cultură, de un român. Punct. Restul e ticăloşie.

Să revenim, însă, la criticile prezidenţiale. Pînă acum, înţeleg, domnul Băsescu a ţinut ascunse anumite lucruri. Frumos! De ce ? Nici nu mai contează. În decorul vast şi tonic al prerogativelor prezidenţiale e nevoie şi de puţină secretomanie. Pentru că, ştiţi dumneavoastră, nimeni nu-i perfect. Şi ce şi-a zis domnul preşedinte: nu spun la prostime, pentru că nu-i treaba ei. Acum. Şi a făcut dosare, după ce „informatorii” domniei sale şi-au făcut datoria. Şi au adunat, pic cu pic, asemenea picăturii chinezeşti. Ş-acu’…

Acu’ trebuie să iasă din scenă. Şi nu-i vine. Nu pentru că i-ar fi frică, nu pentru că unii şi alţii îl ameninţă cu cine ştie ce gratii. Nu! Domnul Băsescu se teme de anonimat. E prea tînăr pentru asta. Dar nici nu poate să urmeze exemplul bătrînul comunist Iliescu şi să ceară ieşirea din viaţa politică cu picioarele înainte. După 10 ani de hîrîieli într-ale politichiei are multe poliţe de plătit. Şi ca preşedinte… Oricît a încălcat Constituţiunea, oricît a… jucat şi a-mbîrligat partide, instituţii, persoane, mai are multe de făcut. De plătit. De strivit.
Are nevoie de funcţia de prim-ministru!

Acolo, unde ar avea la propria-i discreţie Justiţia, Internele, Visteria. Tot. E drept nu are prea multe variante. Victor Ponta, Monica Macovei, Cătălin Predoiu, Călin Popescu-Tăriceanu – toţi nişte „lichele”! S-a uitat dom’ preşedinte în DEX şi, la grămadă, i-a vîrît pe toţi în sacul lu’ Turbincă. Dacă n-a citit din Creangă, are instinct. Şi, cu toată mizeria ce le-o face, tot ca rusu’ ar face. Adică s-ar întroniza prim-ministru.

Aici se naşe marea dilemă shakespeariană: a pariat pe Cristian Diaconescu. Tare ca piatra, iute ca săgeata. (Nu fostul consilier prezidenţial, ci d-ul Băsescu). Cristian Diaconescu e bun acolo, moale cum e, să-l pună, prin numire indirectă, premier. Că Udrea nu ieşea în cărţi, iar Dracu’ umblă în pielea goală chiar şi cînd independenţii din PRM şi PNL candidează pe cont propriu! Aşa se face că d-ul Cristian Diaconescu a scăpat de critici. Şi n-a fost „dezbrăcat „ în public. Restul? La nudismul în… pielea goală! Şi-i abia începutul. Cu această sfîntă ocazie a prezidenţialelor, vom auzi ce n-am mai auzit. (Pregătiţi Detergentu’, că în ‘ăşti ani, serviciile care este n-au dormit. Au adunat – albinuţă, tot ce-i mai jegos în CV-ul candidaţilor).

Cum ne-am obişnuit în aceşti 10 ani, d-ul Băsescu joacă la (cel puţin) două capete. Cristian Diaconescu nu are nici o şansă, nici măcar în faţa lui Lulu, fie iertat! Aşa că domnul preşedinte Băsescu va vota cu Klaus. Feciorul neaoş a lu’ Johannis. Pentru dînsul n-a consultat DEX-ul. Pentru că acolo nu scrie în limba lui Johan Wolfgang von Goethe. (pe care l-ar pune ministrul culturii, dacă n-ar rîvni la post Eba). Şi n-a consultat DEX-ul pentru că înţelegerea-i clară. Sau speranţa nu moare nici măcar în visele onirice ale urmaşilor prusaci de pe Plai.

Oricum, mai există o şansă: dacă domnul preşedinte s-ar înhăma să strîngă semnături pentru celălalt Diaconescu (Dan ot PP) ar putea cîştiga concursul lansat de acesta şi ocupa funcţia (de moşier intendent la Nana-City).
Şi ce bine ne-ar fi!