Creştinii marchează astăzi Sărbătoarea Soborului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

Iniţial, cultul îngerilor era asimilat credinţelor păgîne şi eretice, aceştia fiind cinstiţi împreună cu soarele, luna şi stelele, pe care le socoteau că au suflet viu. Erau, în vremea Sfinţilor Apostoli, eretici care se lăudau cu mîndrie că urmează îngerilor prin înfrînare şi prin viaţa lor cea curată şi învăţau a se da aceeaşi închinăciune îngerilor ca şi lui Dumnezeu. De asemenea, existau alţii care considerau că îngerii sînt mai presus de Hristos.

Biserica creştină a înlăturat o astfel de credinţă rătăcită a închinării la îngeri, instituind dreapta credinţă şi vrednica cinstire a prăznuirii sfinţilor îngeri ca slujitori ai lui Dumnezeu şi păzitori ai neamului omenesc. Astfel, chiar şi în locurile unde astfel de erezii erau destul de puternice a început a se săvîrşi cu dreaptă mărire prăznuirea soborului îngeresc, zidindu-se biserici mari în numele Sfîntului Arhanghel Mihail, căpetenia îngerilor.

Prăznuirea Soborului Sfinţilor Îngeri s-a ales în a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua după luna martie – ce este întîia de la zidirea lumii – spre închipuirea numărului cetelor îngereşti, în număr de nouă, pe care le-a numărat Sfîntul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfîntului Apostol Pavel. Ultima dintre acestea este treapta Începătoriilor, Arhanghelilor şi Îngerilor, care, după cum zice şi Sfîntul Maxim Mărturisitorul, “aceasta este ierarhia cea mai de jos şi mai aproape de noi”.

Dintre aceştia, primii se numesc Începătorii, pentru că sînt mai mari peste îngerii cei mai de jos, rînduindu-i spre împlinirea dumnezeieştilor porunci. Lor le este încredinţată îndreptarea a toată lumea şi păzirea împărăţiilor şi a domniilor, a neamurilor şi a limbilor. Fiecare împărăţie, neam şi limbă are păzitorul şi îndreptătorul ei, un înger din această ceată cerească.

Arhangheli se numesc cei mari şi vestitori de bine, cei care descoperă cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi înţelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca să vestească îngerilor celor mai de jos şi printr-înşii oamenilor.

Voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, după Sfîntul Maxim Mărturisitorul, sînt Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, rînduiţi de Dumnezeu ca nişte credincioşi slujitori ai Lui, care în vremea căderii satanei (Luceafărul ce a căzut din pricina mîndriei) au adunat aceste trei cete şi oşti îngereşti şi Arhanghelul Mihail a strigat cu glas mare: “Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică” înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Astfel grăind Arhanghelul Mihail către tot soborul îngeresc, a început cel ce stătea la locul cel dintîi, în prima ceată, împreună cu toate cetele cereşti, a slăvi pe Sfînta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime, pe Unul Dumnezeu, cîntînd: Sfînt, sfînt, sfînt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pămîntul de mărirea Ta!

Această conglăsuire a sfinţilor îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire, căci împreună şi cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, pe Sfînta Treime.