Cornel UDREA, mai actual ca oricând. “Oamenii au nevoie de cuvântul rostit, de vis şi magie !”

“Poetul, scriitorul, umoristul Cornel Udrea nu este acel trecător… prin lume, ci un STATORNIC, care lasă în urmă o imensă operă culturală, umoristică, poetică pentru generaţiile care sunt şi vor veni !”, sunt cuvinte rostite de Maestrul Dumitru Fărcaş, emblematice, însă, pentru personalitatea care este Cornel Udrea.

Nu voi intra şi nu voi dezvolta un C.V. şi aşa cunoscut. Omul Cornel Udrea l–a îmbogăţit de la un an la altul, de la o lună la alta chiar, riscul de a omite vreun titlu fiind mare şi nedrept. Cert este fapul că ne aflăm în faţa unui nou eveniment editorial, din nou două titluri, din nou un Cornel Udrea actual. Mai actual ca… oricând !

Cu ‘În cazul ăsta mă retrag într-o romanţă’, eşti Cornel Udrea, la cea de a 17 – a monografie ! De unde atâta putere de muncă ?

Este optimismul meu, din firea mea sunt optimist, cu acest optimism mă dau jos din pat. Am câteodată tendinţa, să mă sperii de cel din oglindă. E ceva de moment, ştiu cine este, ce face, suntem în relaţii foarte bune. Sunt peste 50 de ani de scris, pot vorbi despre o disciplină a muncii. Sună ciudat, dar acesta este adevărul. Nu trece o zi să nu scriu ceva, să nu notez ceva, ceva ce mai târziu poate deveni proză, poezie, o replică,… Nu este nici un secret, doar disciplină. Apoi, sunt şi la vârsta la care tentaţiile s-au diminuat, unele până la dispariţia totală. Altele au mai rămas, dar la o distanţă agreabilă, nu mai pot fi deloc nocive.

Să revenim la monografia dedicată Melaniei Ursu omul, Melania Ursu actriţa, Melania Ursu profesorul.

În 2015, Melania Ursu mi-a încredinţat trei mape imense cu viaţa ei de artist. Nu am ştiut cum să mă apuc să scriu cartea. Norocul meu s-a numit Marilena Pop, cea care a transcris, cu o migală formidabilă, sute şi sute de articole din ziare, caiete de sală. Fără ea nu s-ar fi putut realiza această lucrare. Mai departe…Capitolul Autografe pe suflet cuprinde gânduri din partea unor personalităţi nu numai clujene, din cele mai diverse domenii, oameni de cultură, de ştiinţă, oameni importanţi ai ţării care şi-au adus prinosul de sentiment şi semnătură în această carte. Am construit imaginea Melaniei Ursu cu grijă. Tentaţia a fost mare, deoarece ditirambii sunt la îndemâna şi excesele de caracterizare sunt de asemenea, la îndemâna oricui şi sunt şi cele mai simple metode de a te spăla pe mâini de o realitate vie. Ei bine, nu. În cartea aceasta, Melania Ursu apare şi transpare aşa cum este ea, orgolioasă, puternică, chibzuită, extrem de perfecţionistă. Este migala cu care a ştiut să desfacă o poezie, să o potrivească sufletului şi să-i dea rostire. Rolurile pe care le-a făcut la teatrul radiofonic dovedesc migala lucrului, atenţia acordată fiecărui cuvânt în parte, fiecărei fraze. Nu a citit niciodată la prima vedere, nu s-a lăudat deloc cu cititul la prima vedere, a stat şi a aprofundat textul, abia apoi a venit şi a imprimat. Putea fi vulcanică, , gata să explodeze chiar şi într-un rol tern şters, piesa ajungând, astfel, prin interpretarea ei, să fie rescrisă. Era o prezenţă activă, se bucura de oameni şi de prezenţa oamenilor în viaţa ei, era un respect reciproc. Şi încă ceva… A fost o prietenă necruţătoare. Ce vreau să spun cu asta? Când nu i-a plăcut ceva la tine, a spus-o direct, fără ocolişuri, în numele prieteniei. Am păţit-o şi eu şi m-am învăţat minte. Sunt multe, foarte multe motive care au stat la baza scrierii acestei cărţi. Ea porneşte din perioada copilăriei, perioada războiului, dejismului în România, studiile universitare, primul rol,… Marilena Pop a avut răbdarea de a aduce toate materialele la zi, până în 2015. În 2016 ne-am despărţit de Melania Ursu, o ieşire neaşteptată, nedreaptă.

A doua carte este una de umor, ‘Ciocoi vechi. Şi noi’.

Este dintr-o colecţie nouă, pe care o inaugurez cu acest prilej, Pamfletarium. Cartea se numeşte Ciocoi vechi. Şi noi, cu subtitlul Nu parcaţi, câine rău, în care mă comport aşa cum trebuie să se comporte un om normal şi lucid în zilele noastre, cu puternicii zilei, cu efemerii zilei în fond, cu cei care confundă ţara cu moşia şi oamenii cu nişte angajaţi cu ziua, cărora le pot arunca o hârtie de 100 de lei. 100 de lei pentru că există şi pentru că au ajutat cu voturile lor să crească cine nu ar fi trebuit să crească. Nu intru în amănunte politice. Este o carte de umor, de satiră socială, de acid sulfuric.

Ce se află pe masa de lucru a dramaturgului Cornel Udrea ?

Am terminat, nu demult, o piesă, ‘Cu uşile larg închise’. O femeie la vârsta a treia îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îşi cheamă copiii, nepoţii, rudele şi prietenii. Realizează la un moment dat, că nu are cu cine povesti, toţi cei de la masă manevrând, cu febrilitate, telefonul mobil. De aici şi revolta ei, , dorinţa ei de a-l determina pe unul dintre nepoţi să iasă în curte, pentru a juca fotbal în spatele blocului.

Adevărul este că telefonul mobil dezvoltă adevărate dependenţe, cu urmări din cele mai neplăcute.

Aşa este. Puţini realizează adevărata dimensiune a acestei dependenţe şi urmările în timp. Părinţii au cea mai mare vină. Puseul de comoditate îi face să le ofere copiilor telefon mobil, în ideea că vor fi lăsaţi în pace, ei fiind ocupaţi de cu totul altceva. Nu este deloc aşa. Aceşti copii au acces la lucruri pe care nu ar trebui să le vadă la vârstele fragede, să nu le audă, au o viaţă înaintea lor. Şi pentru că nu ştiu ce înseamnă şi ce semnificaţii au, îşi fac o imagine deformată despre realitatea din jurul lor. A doua piesă este tot socio – politică, nu m-am fixat asupra titlului. Într-un orăşel oarecare, un individ plecat din oraş, revine pentru a inaugura un spital dotat la cele mai înalte standarde. După deschiderea spitalului, aparatura este adunată şi mutată într-un alt oraş, omul nostru fâcându-şi astfel, capital politic în vederea unor apropiate alegeri. Unul dintre bolnavi caută să-i convingă pe ceilalţi să nu părăsească spitalul orice ar fi. Comedia se încarcă de accente dramatice prin personaje, replici, acţiune, întorsături de situaţii,…

Eşti în continuare un invitat în juriile multor festivaluri de umor…

Au fost numai anul acesta 17! Urmează Festivalul de teatru ‘Liviu Rebreanu’ de la Bistriţa. Apoi, Festivalul de la Urziceni, de la Tg. Jiu, sunt multe. Oamenii au nevoie de umor, au nevoie de momente de relaxare, trebuie să mai uite din necazurile de zi cu zi. De asemenea, oamenii au nevoie de cuvântul rostit, de vis şi magie.

Cornel Udrea este membru a ‘n’ jurii naţionale în festivaluri de umor, de teatru,… Ştiu că ai depus eforturi pentru un festival de umor la Cluj – Napoca. Multe dintre demersuri au dat greş. Pe când totuşi reuşita organizării unui asemnea festival la noi ?

Nu ştiu, sincer nu ştiu. Eu am încercat, cum bine ai subliniat, de două ori şi de două ori am simţit gustul amar al eşecului, al indiferenţei şi al fofilării pe lângă adevăr, cu nişte scuze de care şi mie mi-a fost jenă. Nu am reuşit şi pace. Încerc la anul, mă gândesc la Târgul internaţional de umor Riderio, pe care îl văd mare, imens, de talie europeană şi nu numai. Îl văd cu mii şi mii de invitaţi, cu evenimente peste evenimente, oamenilor să le fie greu să aleagă unde să meargă. Teatru, filme, expoziţii de artă cu accent pe caicatură, mese rotunde, conferinţe, lansări de carte, o zonă kitsch, un Târg în care să ai de unde alege. Deocamdată, rămân cu gustul amar că nu am reuşit să conving nişte oameni cu bani să mă ajute să materializez acest Târg internaţional de umor. Şi ce bine i-ar sta Clujului european un asemenea festival de umor!

Ştiu şi ştim ce te mulţumeşte. Pe o scală de la 1 la 10, ce te nemulţumeşte, în trei puncte.

Politica, politica, politica.

Şi în afară de politică ?

… Politica !

 

 

Lansări de carte

‘În cazul ăsta,
mă retrag într-o romanţă!’
şi ‘Ciocoi vechi. Şi noi’

luni, 23 octombrie, 18. 00 * Casa Artelor

Sunteţi invitaţi să luaţi parte la lansarea volumelor ‘În cazul ăsta, mă retrag într-o romanţă !’ (monografie dedicată Melaniei Ursu) şi ‘Ciocoi vechi. Şi noi’.

Se anunţă o seară încărcată de spiritualitate, una din care nu lipsesc cuvântul rostit, muzica, moderatori fiind Cornel Udrea şi arh. Ionel Vitoc.

Invitaţi sunt Feher Zselyke (flaut; clasa prof. Vasile Gocan, Colegiul de muzică ‘Sigismund Toduţă’ Cluj – Napoca) şi Sorin Misirianţu – ‘Darurile poeziei’.

Articole din aceeasi categorie