Corespondenţă din Canada: O SEARĂ FABULOASĂ, DE NEUITAT, CU AURA URZICEANU

 Mult stimaţii mei prieteni, cititori ai „Făcliei”, Vă scriu din Canada, emoţionat şi în acelaşi timp plin de entuziasm. Deşi pe marea majoritate a Dumneavoastră nu am avut onoarea să Vă cunosc personal, noi – vechi şi fideli cititori ai „Făcliei” – avem multe lucruri în comun. Eu, medic la Matheson în Canada, am lipit pe pereţii sălii de aşteptare de la cabinetele mele private un mesaj foarte haios şi deosebit de apreciat de pacienţi. Realizat pe computer, cu litere mari, roşii, sub forma unui poster, mesajul spune aşa : THERE ARE NO STRANGERS HERE, ONLY FRIENDS THAT HAVE NOT YET MET ! Sub mesaj se poate vedea o (sănătoasă) strângere de mâini, ca între vechi prieteni. Într-adevăr, peste ani, multe persoane care s-au întâlnit în sala de aşteptare au devenit buni prieteni. Conform acestei filosofii pline de înţelepciune şi umor, Vă rog să-mi permiteţi să Vă numesc PRIETENII MEI PE CARE ÎNCĂ NU I-AM ÎNTÂLNIT !

Canada este o ţară binecuvântată şi bine cunoscută în lume pentru numeroase lucruri, inclusiv pentru iernile extrem de reci, uneori de-a dreptul năprasnice. Mai puţini ştiu, însă, că ve rile în Canada, în general, sunt foarte frumoase (cu zile senine, cer albastru şi însorit) şi deosebit de călduroase, temperaturile ajungând la 30 – 35 de grade la umbră ! (vorba unui coleg „Da’ cine te obligă să stai la umbră ?”) Vara aceasta este cea mai frumoasă din toate. Ce bine e să te plimbi în week-end în tricou, short şi sandale! Începutul de iulie l-am petrecut în superbul Montreal, oraşul meu iubit şi preferat în Canada. Pe 1 Iulie s-a sărbătorit „Ziua Naţională a Canadei”. Ce frumos a fost la Montreal… Am revenit acasă, la Matheson, unde mi-am reluat activitatea medicală. Adică, am reintrat în „normal”…

***

Pe Aura Urziceanu am cunoscut-o prin 1970, cu ocazia extraordinarelor concerte de la „Sala Palatului”, televizate în direct şi reluate din când în când. Am văzut-o alături de regretaţii Johnny Răducanu, Dan Mândrilă, Bebe Prisada, Richard Oschanitzky şi de alte mari celebrităţi, într-o perioadă în care, în România se trăia decent, oamenii erau respectuoşi şi aveau loc manifestări culturale excepţionale.

Când am văzut-o pentru prima oară pe Aura Urziceanu am încremenit : era de o frumuseţe uluitoare !!! O voce minunată şi un registru fantastic, care m-au fermecat imediat. Aura Urziceanu este absolut fenomenală. Acestea nu sunt doar cuvinte de aleasă apreciere, ci au perfectă acoperire în realizările senzaţionale ale celebrei cântăreţe, renumită pe plan mondial (şi) pentru extraordinarul registru, care acoperă peste 3 octave !!! Bunăoară, presa a consemnat la data respectivă, cu deosebit entuziasm, o realizare aproape incredibilă a Aurei Urziceanu. Într-un turneu cu „titanul” jazzului mondial, Duke Ellington, aflată „în mare formă”, Aura Urziceanu a reuşit să cânte cea mai înaltă notă auzită vreodată: un si-bemol în registrul supra-acut. (Cele mai mari cântăreţe ale lumii, precum Maria Callas, Kiri Te Kanawa, Joan Sutherland au reuşit să urce „doar” până la nota sol din registrul supra-acut !). Cu adevărat, o performanţă incredibilă!

Aura Urziceanu s-a născut la Bucureşti, într-o familie de muzicieni. A fost remarcată de foarte tânără şi interpreta, la început de carieră, muzică uşoară, populară şi de jazz. A şi compus câteva melodii: „Cine-mi poate spune”, „Dor de viaţă” ş.a. A debutat oficial la „Teatrul Evreiesc de Stat” în show-ul „Jazz, Jazz, Jazz”, alături de Johnny Răducanu şi marele pianist Jancsi Körossi, care îi va deveni un fel de mentor. Ca tânără artistă de senzaţie, a fost invitată, împreună cu Margareta Pâslaru şi membrii Teatrului de Estradă „Ion Vasilescu” în Israel. Ulterior, a ajuns în Germania, unde i s-au acordat, într-un show de varietăţi, trei minute. Suficiente pentru a copleşi un regizor de la cea mai mare companie de televiziune din Canada, CBC, aflat întâmplător printre spectatori. Acesta i-a oferit pe loc un contract, de nerefuzat, şi a dus-o în Canada. Concertând alături de cele mai renumite big-banduri din Canada, l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soţ, extraordinarul baterist Ron Rully. Fericitul cuplu a fost binecuvântat cu un fiu, Eliah, actualmente muzician de jazz „free-lancer” la Londra.

Vocea şi tehnica fenomenală a Aurei Urziceanu au propulsat-o între stelele jazzului mondial, ea concertând în Canada, SUA, Brazilia, Japonia, Australia, Israel şi în toată Europa. A concertat alături de „titanii” jazzului mondial: Duke Ellington, Quincy Jones, Ella Fitzgerald, Dizzy Gillespie şi alţii…

***

Cel ce Vă scrie aceste rânduri este de profesie medic, dar (şi) muzician , absolvent al Liceului de Muzică din Cluj (1975). Am devenit pasionat de jazz graţie celui ce ne-a fost mentor la foarte mulţi tineri, avizi să pătrundem în tainele jazzului, marele Pepi Viehmann, dispărut de curând. Am participat la Festivalul de Jazz de la Sibiu, în 1978, 1979 şi 1980, ca trombonist, membru al Big-Bandului Casei de Cultură a Studenţilor. Participau atunci la Festival marii Johnny Răducanu, Dan Mândrilă, Marius Popp, Radu Ghizăşan, Ricki Dandel, Mircea Tiberian, Ioan Baciu Jr., Titel Popovici, Hari Tavitian, Mihai Berindei, marele saxofonist pe care Aura Urziceanu l-a preţuit foarte mult, dar şi superbul BIG-Band al Casei Armatei din Cluj, condus de regretatul Radu Odeşteanu şi câţi alţii… Prezentator era unicul Florian Lungu, o adevărată enciclopedie de jazz şi un individ extrem de savuros. După stabilirea mea în Canada (1985), am continuat şi cu jazzul şi, din 1994, fac parte din „The Timmins All-Star Big Band”, cu care am obţinut premii la marele festival anual „The Canadian Big Band Celebration”, care are loc la Port Elgin.

După-amiaza şi seara zilei de 23 iulie 2016, au fost absolut încântătoare. Într-o grădină superbă, în downtown Toronto, chiar lângă Lacul Ontario, adică la reşedinţa personală a bunului meu prieten, Dr. Doru Liciu, Consulul General al României la Toronto, am trăit momente de neuitat. Acum, o scurtă paranteză: vişinele nu sunt prea cunoscute pe-aici şi nici apreciate de canadieni. În schimb, noi, românii, iubim vişinele şi abia aşteptăm sezonul care, şi la noi, este destul de scurt. Considerând cele de mai sus, am sperat că gazdele mele şi Aura Urziceanu s-ar bucura să guste nişte vişine foarte proaspete şi atât de greu de găsit pe aceste meleaguri. Aşa că, pe lângă mici atenţii „de bun simţ”, am dus familiei Dr. Consul Liciu (şi) un coş mare de vişine, de care s-au bucurat mai ceva decât dacă le-aş fi adus un „Lamborghini” ultimul răcnet! (va urma)

Dr. George V. FREUNDLICH

Matheson, Canada