Copiii și restanțele părinților

Este evident că părinții își trăiesc, prin copiii lor, nu doar propria tinerețe sufletească deschisă spre generozitate și sacrificii, dar mai ales șansa de a-și împlini propriile restanțe.

Fiecare om are o proiecție asupra propriului viitor de multe ori supradimensionată și pe care nu o poate împlini datorită lipsei capacităților și a dispoziției. La aceasta se adaugă și experiența acumulată odată cu trecerea anilor, care înseamnă și puterea de a face alegeri și de a ști ce ți-ar folosi cel mai bine la un anumit moment al vieții. Din acest moment, prezența copiilor înseamnă pentru părinți o nesperată șansă de a explora universuri noi și de a stabili drumuri și priorități în viața lor.

Acest lucru este firesc dacă părintele ține cont de înclinațiile copilului și nu uită că acesta are în primul rând nevoie de copilărie și de joacă. Noi, adulții, uităm că pentru copil jocul este un exercițiu de cunoaștere, pe care și-l asumă cu toată seriozitatea și prin care cunoaște lumea, și tocmai acest lucru îl sacrificăm prea ușor. Ne simțim confortabil să ne vedem copiii transformați peste noapte în adulți, prizonieri într-un program care îi sufocă de dimineața până seara, forțați să își asume, pe lângă școală, o mulțime de alte activități. Acest lucru ne dă nouă, adulților, un sentiment de siguranță și de confort, ca în fața unei investiții sigure într-un viitor. Nimic nu este sigur, mai ales în privința copiilor, care devin foarte ușor manipulați de cultura pe care ei o consumă de mici și pe care noi încercăm să îi imunizăm prin timpul încărcat pe care îl oferim lor.

Este foarte adevărat că mulți dintre noi nu am avut șansa să studiem de mici limbi străine, să facem sport, dans, muzică sau alte activități, dar este un real pericol să punem pe umerii copiilor propriile noastre restanțe. Prin cadouri neraționale ne cumpărăm abandonul în care ritmul vieții noastre de adulți îi aruncă pe copii, uitând că toate acestea fac și mai mare golul din sufletele lor. Uităm că pentru un copil este foarte important timpul pe care i-l acordăm, răbdarea cu care îl ascultăm și înclinațiile pe care reușim să le descoperim în el. De aceea, părintele trebuie să fie prezent în viața copilului, să i-o îndrume rațional și cu măsură, lăsându-i și acestuia libertatea de a alege.

Un lucru esențial este capitalul de afecțiune pe care reușim să îl investim în copii și care este fundamentul oricărei orientări a viitorului. Un copil iubit de părinții lui va fi sigur pe el și va putea, la rândul lui, să arate iubire și afecțiune în viața lui. Având aceste lucruri împlinite în viața unui copil, îi asigurăm și drumul spre viitorul pe care, în mod sigur, îl vrem mai bun decât al nostru.

Unui copil trebuie să îi dăm puterea de a crede în forțele proprii și în Dumnezeu și mai ales de a nu uita niciodată că poate să facă binele și să își schimba propria viață. Dacă vrem o investiție sigură în copii, trebuie să le oferim puterea de a discerne, tăria de a fi originali și de a nu imita mecanic ce văd în jurul lor, dar și înțelepciunea de a ști să facă alegeri bune în viață, și cea mai importantă sunt prietenii.

Și, să nu uit! Să nu le răpim copiilor bucuria și siguranța pe care le-o dă privirea părintelui care veghează din spate drumul lor, chiar și după ce aceștia și-au luat zborul.

Pr. Bogdan IVANOV