Contracronometru

Cauzele dezastrului românesc la Rio 2016

Sportul românesc, indiferent de disciplină sau ramură sportivă, nu mai sperie pe nimeni. Am intrat în râdnul celor mulţi şi necunoscuţi, anonimi cu veleităţi teoretice şi atât.

Jocurile Olimpice Rio 2016 ne arată exact unde suntem, locul pe care – l ocupăm pe plan mondial în lumea sportului, lipsurile umane şi materiale pe care le înregistrăm. Şi pe marginea dezastrului românesc va curge multă cerneală, căutându-se cauze, vinovaţi, motive şi scuze. Aşa vor mai trece alţi patru ani şi Rio 2016 se va repeta la Tokyo 2020.

Cum sunt în lumea sportului de aproape 40 de ani, putând face comparaţii şi analogii, vă prezint cauzele obiective ale decăderii sportului românesc.

Cum peştele de la cap se – mpute, primele cauze sânt de natură guvernamentală : lipsa unui program naţional pentru sport, program gândit piramidal, de la copii spre înalta performanţă * numirea în posturile de miniştri ai sportului, a unor persoane pentru care au primat interesele de partid şi cele personale (Ridzi, Plăcintă sunt doar două exemple) * schimbarea denumirii, de la minister al sportului la agenţie de sport în cadrul Ministeului Educaţiei * lipsa unei legi a sponsorizării sportului, lege care să ajute nu să încurce * săli de sport construite aiurea, multe nefuncţionale la parametrii la care au fost proiectate *

La nivel de Comitet Olimpic Român : scandaluri la alegerea preşedintelui Alin Petrache * COR slab la nivel decizional * reprezentare slabă pe plan internaţional a COR – ului, cu rezultatele cunoscute * lipsă de comunicare între oamenii COR – ului

Cauze la nivel de Minister al Sportului : numiri de miniştri pe criterii politice şi nu de competenţe manageriale * deficienţe în buna asigurare a activităţii federaţiilor, cu sprijin pentru unele în detrimentul altora * lipsa unei strategii naţionale de dezvoltare a sportului, cea actuală, dacă există cumva, fiind ineficientă * naturalizarea sportivilor străini de dragul naturalizării * salarii deloc motivaţionale *

Cauze la nivel de Minister al Educaţiei şi Cercetării : desfiinţarea unor ore de educaţie fizică şi sport * desfiinţarea cercurilor sportive şi neplata lor, marşându-se pe voluntariat ! * desfiinţarea unor secţii sportive din cadrul CSS – urilor şi LPS – urilor, unele de tradiţie chiar şi orientarea spre secţii mai uşor aducătoare de medalii * acceptarea uşoară a scutirilor medicale de educaţie fizică şi sport * scăderea ariei de selecţie la nivelul copiilor şi juniorilor, la toate disciplinele sportive * salariile mediocre ale profesorilor *

La nivelul federaţiilor sportive : scandaluri legate de alegerea preşedinţilor mai ales, scandaluri publice, mediatizate puternic * scandaluri în cadrul loturilor naţionale (gimnastica oferă cel mai proaspăt exemplu negativ de lipsă colegialitate între sportivi; scandaluri însă şi în federaţiile de box, lupte, handbal, volei, polo, atletism, fotbal, …) * scăderea numărului de echipe la jocuri sportive, la nivelul tuturor ligilor şi la toate categoriile de vârstă (polo, fotbal, rugby, volei, …) * acceptarea cluburilor în faliment, ca bune participante în competiţiile interne ! * aducerea de jucători străini, majoritatea expiraţi la ei în ţară, în detrimentul sportivilor noştri, mai ales a celor tineri, care nu se regăsesc la seniori; acceptarea lor în număr nelimitat pe foile de arbitraj în competiţiile interne, altă anomalie (volei mai ales; baschetul masculin a devenit o luptă americano – sârbo – croată – letonă – lituaniană, …) * infrastructură slabă la nivelul sălilor şi bazelor sportive * cluburi private înfiinţate pentru câştiguri imediate ale patronilor, cluburi în care nu se pune deloc accentul pe copii * salarii mediocre şi aici *

Ar mai fi şi altele, mă opresc aici, aştept însă şi punctele dvs de vedere, ale cititorilor la fel de avizaţi şi obiectivi, ale celor implicaţi în sportul de performanţă, ale profesorilor de educaţie fizică şi sport.

Demostene ŞOFRON

Articole din aceeasi categorie