„Construind Unirea cea Mare” – Lucrare monumentală dedicată Unirii din 1918, lansată la Universitatea „Babeş-Bolyai”

O lucrare monumentală intitulată „Construind Unirea cea Mare”, dedicată Centenarului ÎNTREGIRII neamului românesc şi teritoriului său de locuire, la 1 Decembrie 1918, a fost lansată, miercuri, în Aula Magna a Universităţii „Babeș-Bolyai”, în prezenţa unor distinse personalităţi ale vieţii academice, oameni de cultură clujeni, reprezentanţi de instituţii, studenţi, iubitori ai istoriei.

Însumând opt volume de mari dimensiuni, 8.500 de pagini apărute în condiţii grafice excepţionale la Editura Școala Ardeleană, cu sprijinul financiar al Academiei Române și al Consiliului Județean Cluj, lucrarea este „cel mai frumos dar făcut românilor de Universitatea „Babeş-Bolyai”, la Centenar”. (acad. Ioan Aurel Pop).

Sinteza unică în istoriografia românească a fost prezentată publicului de preşedintele Academiei Române şi rector al UBB, acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, prorectorul UBB, prof. univ. dr. Ioan Bolovan, prof. univ. dr. Vasile Puşcaş de la Facultatea de Studii Europene a UBB, precum şi de directorul Bibliotecii Centrale Universitare, prof. univ. dr. Valentin Orga.

„Vă rog să vă simţiţi astăzi membrii ai acestei comunităţi sublime care se numeşte Universitatea „Babeș-Bolyai”, Universitatea „Daciei Superioare”, Universitatea „Regele Ferdinand I”, această instituţie care şi-a pus amprenta asupra vieţii acestei părţi de ţară. Tudor Arghezi spunea la un moment dat „Carte frumoasă cinste cui te-a scris”. Noi îl putem azi, cu înaltă voie, parafraza pe Tudor Arghezi şi putem să spunem „Carte frumoasă cinste cui te-a făcut”,pentru că e vorba de autorii pe care i-aţi auzit aici, de Editura Școala Ardeleană, de distinşi mecenaţi şi donatori şi de spiritul acesta care pleacă din rigorile Şcolii Ardelene din secolul al XVIII-lea şi vine până azi”.

Unirea cea mare este privită de multe ori ca o apoteoză şi care fac aşa au dreptate. Dar îngăduiţi-mi să o privim şi ca pe un act firesc, care a intrat în măsura lucrurilor de atunci. Dacă în Occident ideea statului naţional s-a pus în practică începând cu secolele de final ale Evului Mediu, secolele al XV-lea şi al XVI-lea, în Orient lucrurile au căpătat un contur abia în secolul al al XVIII-lea şi al XIX-lea. În aceste secole, cei mai liminaţi dintre greci, dintre cehi, slovaci, croaţi, sloveni, români, bulgari, polonezi, lituanieni, estonieni, letoni, ucrainieni, şi mulţi alţii, au ajuns să fie animaţi de ideea naţională, repetând în forme proprii ceea ce francezii, englezii, spaniolii şi alţii făcuseră mult mai devreme. Noi am terminat procesul cam în acelaşi timp cu germanii şi cu italienii. N-am făcut nimic excepţional, nimic ieşit din comun, din punctul de vedere al istoriei universale. După Unire, s-a întemeiat la Cluj această Universitate care reprezintă primul gest de integrare, de uniune, aş îndrăzni să spun nu doar a Transilvaniei, ci a tuturor provinciilor care s-au alăturat țării celei vechi. Menirea unei universităţi este educaţia. Iar educaţia bună generează cercetare. Şi o bună cercetare face ca educaţia să rodească. Munca universitarilor se concretizează în cărţi şi în studii. Nu cred că în lume au apărut tipărite multe asemnea cărţi, precum cea pe care o lansăm azi. Această universitate este prima instituţie din ţară care a plănuit cinstirea Centenarului Marii Uniri, şi primele manifestări au avut loc în anul 2014, exact la 100 de ani de la declanşarea războiului care a secerat mii de vieţi. Şi noi am gândit, din 2014 până în 2020, un ciclu de manifestări care să şi comemoreze milioane de morţi, să omagieze, să celebreze, să onoreze şi să sărbătorească, pentru că avem şi ce comemora, şi ce sărbători. În aceste volume, sunt cuprinse, între alte mărturii, şi Credenţionalele. Şi îndemn pe cititorii mai puţin familiarizaţi cu termenul să afle aceste certificate de încredere democratică şi de validare, de încredinţare a puterii prin vot, şi de împuternicire democratică. Vor înţelege atunci de ce Unirea e un act gândit şi nu unul spontan, cum se mai aude pe ici pe colo rostit de voci care fie nu ştiu, fie nu vor să ştie. Din anul 2014 până azi, Universitatea nostră a tipărit zeci de cărţi şi sute de studii închinate Unirii. A organizat zeci de conferinţe, congrese, colocvii internaţionale, a făcut concerte, pentru că, uneori, istoria o înţelegem mai bine prin muzică decât prin vorbe. Recent am inaugurat în Parcul Memoriei Universitare bustul lui Onisifor Ghibu, cel care şi-a exercitat puterea de convingere mai întâi în Basarabia, înainte de a veni în Transilvania. Aici. lângă Aula Magna, este bustul lui Emil Racoviţă, un spirit director al acestei Universităţi. În curând, ca să împlinim voia naţiunii şi a unui mare profesor care s-a stins pe treptele acestei Universităţi în urmă cu ani, se va inaugura, cu sprijinul autorităţilor locale, donatorilor şi mecenaţilor, statuia lui Andrei Mureşanu, în cartierul care îi poartă numele şi care nu avea un însemn al acestui mare bărbat de la 1848, care, între altele, ne-a dat şi versurile Imnului Naţional. În aceşti ani nu am putut să îi uităm pe cei care au făcut Unirea. În aceste volume, se află mărturii ale oamenilor simpli, dar şi mărturii ale oamenilor de stat. Cartea acesta cuprinde documente, o parte din trecut, un panteon al oamenilor vii, care trăiesc azi prin noi. Când vor urma exemplul acestor bărbaţi, când vom urma exemplul acelor oameni de stat, când vom avea frescele vieţii românilor din toate ţările cele mici care au format ţara cea mare, atunci vom încerca reconstituirea frescei mari a anului 1918. Noi credem că ce am făcut aici e numai o încercare. Vor veni alţii mai vrednici şi o vor întregi. Şi ce frumos se vor rândui atunci toate din trecut şi din prezent, pentru a ne face un viitor. Şi cum vor înceta atunci vrajbele, şi cum se va potoli furtuna, cum a zis Zaharia Bârsan, exact ca în anul de graţie 1918, care ne-a adus şi Marea Unire dar şi marea alinare. Şi cât de bine vor înţelege atunci fii şi nepoţii că taţii, bunicii, moşii şi strămoşii s-au dus în altă lume mai devreme decât ar fi trebuit ca să ne facă nouă casa noastră, adică acest adăpost numit România. Şi ce binecuvântare se va revărsa atunci de la Cel Prea Înalt peste Noi, păcătoşii şi umilii care n-am ştiut să ne facem istoria nici bine, nici rău, ci am făcut-o, cum s-a mai spus aici, aşa cum s-a putut. Şi se vede că am putut ceva”, a spus academicianul Ioan Aurel Pop în discursul rostit la lansarea cărţii.

Prof. univ. dr. Ioan Bolovan: „Instituţiile fundamentale care au construit Unirea cea Mare, începând cu Biserica, de secole – ne bucurăm că Întâiulstătător al Mitropoliei noastre, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei Andreicuţ este împreună cu noi, alături de alţi cucernici părinţi protopopi, părinţi profesori – că Academia Română, care de la 1866 este alături de noi nu doar prin prezenţa preşedintelui dar şi altor distinşi membri ai Înaltului For al oamnilor de ştiinţă şi de cultură, pentru că Academia a fost în slujba naţiunii de 153 de ani şi va mai rămâne cel puţin încă atâta (…).

Prof. Univ. dr. Vasile Puşcaş: ” Îi felicit pe toţi deodată pentru această carte monumentală”

Carmen Farcașiu