Congres aniversar al Asociației Veterinare Ecvine din România

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) a găzduit, timp de trei zile, între 28 februarie şi 1 martie, ediţia aniversară, a zecea, a Congresului Asociației Veterinare Ecvine din România (AVER).

Temele discutate în cadrul reuniunii desfăşurate la Institutul pentru Științele Vieții și la Facultatea de Medicină Veterinară au vizat domeniile Ortopedie, Reproducție, Potcovit orthopedic şi Patologie osoasă și articulară. Prima zi a Congresului a fost rezervată exclusiv atelierului de lucru “Ecografie ortopedică”. La evenimentul de la USAMV au participat specialişti de renume din Franţa, Belgia, Marea Britanie şi România, precum şi proprietari și crescători de cai din judeţele ţării. Fondată în anul 2010, Asociația Veterinară Ecvină din România (AVER) este o organizaţie profesională a medicilor veterinari specializați în tratarea cailor și este singura de acest profil din țara noastră.

Preşedintele AVER, medicul Cristian Crecan, a relatat pentru cotidianul “Făclia” că este încântat că la ediţia 2020 a Congresului au răspuns invitaţiei personalităţi de renume mondial. “De un deceniu AVER este preocupată de progresul medicinei ecvine din România. La acest Congres participă 150 de membri ai AVER, specializaţi în medicină sportivă, ortopedie şi chirurgie. Ne sunt alături proprietari şi crescători de cai, o aripă nouă a asociaţiei noastre. Dorim să avem cea mai bună conexiune între crescătorul de cal, proprietar, antrenor şi medicul veterinar”. Pentru preşedintele AVER rămâne de tristă amintire momentul 1957, când Alexandru Moghioroș, vice-prim-ministru în guvernul Chivu Stoica, a decis exterminarea cailor din România, peste 800.000 fiind sacrificaţi cu cruzime. Atunci au fost desfiinţate hergheliile de la Mangalia, Făgăraş, Bonţida şi Ruşeţi, cu rasa Lipiţan căutată în toată Europa. “Din fericire, azi avem în România 12 herghelii de stat şi private, cele de stat fiind administrate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva”, a punctat medicul Cristian Crecan.

El a marcat, spre hazul tuturor, prin lovirea a două mari potcoave, finalul pauzelor de cafea din holul Institului pentru Ştiinţele Vieţii şi continuarea lucrărilor reuniunii.

Prof. univ. dr. Michael Schramme de la Şcoala Naţională Veterinară din Lyon (Franţa), anterior la Universitatea din Liège (Belgia), preşedinte al Colegiului European de Chirurgie Veterinară, pionier în scintigrafie veterinară pe animal viu, a fost “maratonistul olimpic” al manifestării ştiinţifice de la Cluj-Napoca, susţinând, în pofida unui traumatism minor dar supărător, o suită de conferinţe excepţional documentate, pe parcursul a trei ore neîntrerupte: “Diagnosticul șchiopăturii provenite de la nivelul copitei”, “Diagnosticul şi managementul patologiei articulaţiei jaretului” (n.r.: jaret – articulație a membrului posterior la patrupede) şi “Managementul sindromului osului navicular”. Profesorul universitar a declarat pentru cotidianul “Făclia” că este obişnuit cu “maratonul academic”. “Astăzi am conferenţiat pentru specialiştii veterinari. Sunt chirurg şi ortopedist pentru cabaline. M-am specializat în chirurgie ecvină dintr-o mare dragoste pentru cai. Congresul de la Cluj are loc în contextual bunelor relaţii dintre Franţa şi România. E de mulţi ani o fraternitate între regiunea Auvergne, Universitatea din Lyon şi USAMV din Cluj. Am fost şi în 2019 la Cluj. Vin cu plăcere în România, mai ales la Cluj”.

Michel Guiot, Franţa: “Sunt medic veterinar de 30 de ani. Prezenţa mea la Cluj-Napoca la acest Congres are o semnificaţie aparte: fiica mea şi-a făcut studiile la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din acest oraş. Este o plăcere deosebită să fiu, azi, la Cluj, şi să le mulţumesc celor care au format-o profesional pe fiica mea. În ce priveşte cabalinele, aplicaţia mea are diferite niveluri: reproducere, dezvoltarea mânzului după naştere, monitorizarea atentă şi riguroasă a sănătăţii acestuia. În Franţa avem marile Herghelii Naţionale-Harras, fondate încă din 1665, în scopul formării cavaleriei militare -, devenite în secolul al XIX-lea locuri de petrecere a timpului liber, iar în veacul următor de gestiune a registrelor genealogice a raselor ecvine domestice”. Michel Guiot este preşedintele Societăţii Hipice Franceze. Conduce, totodată, cu pricepere Herghelia Tolma ce ocupă o suprafaţă de 120 de hectare în Champagne-Ardennes, la răscrucea dintre departamentele Ardennes, La Marne şi La Meuse. Se ocupă şi de Societatea de Valorizare a Calului în Franţa. A susţinut la Congresul de la Cluj comunicările “Înţărcarea corectă a mânzului”,“Transferul de embrion la iapă” şi “Fertilitatea iepei de reproducţie”.

Pierre Arnould, în tinereţe jurnalist, apoi activ la Centrul Wallon al Calului de la Mont-le-Soie (Belgia). “Wallonia este una din cele două principale regiuni ale Belgiei. Sistemul belgian include o serie de materii regionalizate, inclusiv agricultura de care depinde calul. Ministrul wallon al Agriculturii ne-a cerut să punem pe picioare programe de detectare şi valorizare a cailor tineri de rezistenţă, pentru a-i ajuta pe micii crescători de cabaline să îşi pună în valoare rodul muncii lor. Am lucrat la Centrul Wallon al Calului până în vara anului 2019, timp de 15 ani, iar în prezent am propria mea activitate de antrenor. Calul este fiinţa care face, la superlativ, legătura între uman şi natură”.

Benoît Sizaire, Belgia: “Sunt, de 13 ani, medic veterinar pentru cabaline. După absolvirea Universităţii din Liège, am efectuat stagii practice de profil în Australia şi Franţa. În prezent, sunt abilitat de Federatia Regală Belgiană de Sport Ecvestru (FRBSE) ca medic veterinar pentru cabalinele de rezistenţă ale echipei naţionale şi însoţesc, de 7 ani, caii juniori sau seniori la Campionatele europene şi mondiale. Calul face parte din viaţa mea. Tatăl meu a fost veterinar şi îngrijea cu pasiune animalele. Ce fac eu: diagnostic după o radiografie de mare precizie, vizite pentru achiziţii de noi cai, cu examene ortopedic, sanguin clinic şi respirator, evaluarea şchiopătatului, tratamente impuse de diverse situaţii, gestiunea reproducerii, inseminare artificială, examinări dentare, ş.a. Şi antrenamentele celor mai buni galoperi şi dresajul cailor de performanţă fac parte din experienţa mea în medicina generală şi sportivă”.

Antoine Corona, meşter potcovar, maréchal-ferrant, din Franţa. Meseria se practică de peste 2000 de ani. În Hexagon erau activi în 2007, în jur de 1600 de potcovari. “Mareşalul” este creatorul gamei de potcoave de fier ACR. La Cluj a fost organizat un stand de potcoave, dar toate din aluminiu. “Eu sunt potcovar din pasiune. Sunt aproape de cel mai fantastic animal din lume, calul. Încerc să îl ajut prin tehnici favorabile lui. Pentru un potcovar dificil este doar efortul fizic”, poziţia incomodă până la fixarea potcoavei.

Karl Herriot, comerciant de potcoave de aluminiu: “Potcoava aduce noroc numai când o găseşti pe drum sau pe un câmp. Dar şi eu am aici oferte care pot deveni, de ce nu?, norocoase.”

Gergo Lorand Rakoczi, antrenor la Herghelia Sâmbăta de Jos, cea mai mare crescătorie de cai lipiţani din lume, este medaliat cu aur la Campionatul Național de Atelaje cu Doi Cai, şi ocupant al celei de a patra poziţii la Campionatul Mondial.

“Calul este un membru de familie. Noi chiar locuim cu caii, şi ziua şi noaptea. Şi copiii noştri vor face la fel. Cei mai buni cai pentru sportul de atelaje sunt lipiţanii din România. Lucrez cu Hergheliile de la Sâmbăta de Jos şi de la Beclean, aceasta cu lipiţani negri. Ne pregătim pentru concursuri internaţionale. În ţară am câştigat, cu medalii de aur, pentru a noua oară, Campionatul Naţional.

***

Participanţii la Congres ne-au spus că fiind agnostici, unii chiar atei, sunt interesaţi preponderant de latura materială a activităţii lor şi aproape deloc de lumea mitologiei şi a legendelor cu eroi victorioşi graţie sprijinului supranatural primit din partea unor cai năzdrăvani. Pe de altă parte, nu putem să nu amintim, totuşi, de celebrul Cal Troian din războiul dintre ahei şi cetatea Troia din Asia Minor (Turcia de astazi); de Bucefal, calul lui Alexandru cel Mare, îmblânzit la 12 ani de cel ce avea să devină rege, mare conducător militar şi de imperiu; de Pegasus, calul divin înaripat din mitologie; de Sfântul Gheorghe care reuşeşte să învingă, de pe calul său, un dragon feroce.

“Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă” (Mihai Eminescu, “Scrisoarea III”), au comandat artiştilor portrete ecvestre. Renumiţi pictori europeni l-au reprezentat pe împăratul Napoleon Bonaparte călare. Speculanţi ai zilelor noastre au lansat coniacul “Napoléon Cheval Soleil Rouyer”,iar cea mai mică butelie se vinde cu “doar”130 de dolari.

Carmen FĂRCAŞIU

Articole din aceeasi categorie