Cluj-Napoca a „explodat” urbanistic, dar un sediu pentru Filarmonică tot nu are

Săptămâna aceasta, municipalitatea a adoptat bugetul pe 2019, fără votul social democraţilor, însă, care au susţinut că obiectivele propuse de ei pentru bugetul anului trecut nu s-au concretizat. Nu este singurul lucru pe care consilierii locali PSD+ALDE îl reproşează administraţiei clujene. Corina Croitoru, membru în Comisia de învăţământ, cultură, culte, drepturile omului, minorităţi şi societate civilă din cadrul forului local atrage atenţia asupra lipsei de spaţii sau săli de sport în școlile din oraș şi a lipsei locurilor în creşe. Mai mult, social democrata subliniază şi faptul că municipiul Cluj-Napoca are clădiri impunătoare care au răsărit între blocuri și la colțul străzilor, în zona centrală și în cartiere, dar nu și sediul pe care Filarmonica îl așteaptă și îl merită.

Reporter: Nu ati votat bugetul municipiului Cluj-Napoca pentru 2019. De ce?

Corina Croitoru: Așa cum am motivat și săptămâna trecută asumat împreună cu colegii mei consilieri, nu puteam susține bugetul municipiului pentru 2019, în condițiile în care obiectivele propuse de noi pentru bugetul anului 2018, pe care l-am votat, de altfel, nu s-au concretizat. Nu revin asupra listei noastre de propuneri uitate sau amânate de municipalitate din varii motive, vreau doar să subliniez că acestea au venit întotdeauna din partea cetățenilor și că îndeplinirea lor însemna soluționarea unor probleme ridicate de comunitate.

Cum comentaţi alocarea banilor pentru cultură şi educaţie?

Corina Croitoru: În ceea ce privește alocarea de fonduri nerambursabile pentru educație și cultură, pot spune, în calitate de membru al comisiei de specialitate, că sumele au fost atribuite, ca și în anii anteriori, în litera regulamentului, după repetate analize și dezbateri privind eligibilitatea și oportunitatea proiectelor depuse.

Referitor la bugetul alocat infrastructurii rețelei de învățământ, cred că este loc de mai bine, întrucât, în ciuda rezultatelor excepționale pe care elevii și profesorii clujeni le-au constant la nivel național, multe dintre școlile din oraș se confruntă cu lipsa de spații (elevii învață în schimburi sau fac educație fizică în clasă, în absența sălilor de sport etc.), cu lipsa de dotări (mobilier degradat în sălile de clasă ori în atelierele unităților de învățământ tehnic) sau chiar de personal (limitările bugetare făcând uneori din angajarea unui nou paznic într-o școală o adevărată provocare administrativă).

Dar în învăţământul preşcolar, care este situaţia? În continuare nu sunt locuri în creşe…

Corina Croitoru: În ce priveşte rețeaua de învățământ preșcolar, situația locurilor în creșele de stat este alarmantă, dat fiind că nici măcar creșele care trebuiau date în folosință în toamna anului trecut (ex. cazul Donath) nu au fost încă finalizate.

Sunt şcoli în care copiii frecventează cursuri în mai multe schimburi. Cum credeţi că se va rezolva problema spaţiilor în aceste cazuri?

Corina Croitoru: Cred că acolo unde este posibilă extinderea unității de învățământ trebuie accesate fonduri europene, fie că este vorba de construirea unor corpuri noi, fie că este vorba de supraetajarea celor existente. Totodată, consider că această problemă trebuie analizată în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean, pentru ca, acolo unde este posibilă cedarea spațiului între unități de învățământ, să se realizeze acest lucru. Ciclul primar poate funcționa foarte bine separat de gimnaziu și liceu, dacă avem onestitatea de a accepta că performanța unui elev nu depinde nici de numele cartierului, nici de numele străzii pe care se află școala și, în ultimă instanță, nici de numele acesteia.

Siguranţa copiilor în şcoli este o problemă care îi preocupă atât pe părinţi, cât şi pe profesori. Ce măsuri se iau în acest sens şi mai ales cum credeţi că trebuie sporite?

Corina Croitoru: În anii petrecuți în învățământ, am înțeles foarte repede că siguranța elevilor în școli este o responsabilitate uriașă pentru conducătorii instituției, dar și pentru profesorii „de serviciu”. De altfel, nici paza asigurată la intrarea în școală de agenți autorizați, nici sistemele de supraveghere video (care nu funcționează întotdeauna la parametri optimi în toate unitățile) nu pot garanta protecția infailibilă a copiilor. Cu atât mai dificilă devine problema când elevii nu trebuie protejați de posibile amenințări externe, ci chiar de propriii lor colegi, situație cu care se confruntă frecvent unitățile de învățământ profesional și tehnic, unde delincvența juvenilă nu poate fi pedepsită, pentru că nu există cadru legal adecvat. De aceea, cred că, pe lângă campaniile de prevenire a violenței în școli, desfășurate periodic, adaptarea legislației la provocările tot mai dure ale realităților de zi cu zi poate constitui un răspuns viabil. Subscriu, de asemenea, la propunerea lansată în cadrul dezbaterii publice a bugetului municipiului, cu privire la implicarea Poliției locale în menținerea siguranței în școli.

O clujeancă a propus, la dezbaterea pe buget,  pentru prevenirea abandonului școlar, un parteneriat între autorități pentru ajutorarea celor care provin din familii cu venituri mai mici, sugerând în acest sens un centru pentru elevii care nu își permit să se înscrie la liceu.  Cum vi se pare ideea?

Corina Croitoru: Ca orice idee venită în sprijinul elevilor proveniți din medii defavorizate și al educației, în general, nu poate fi decât lăudabilă. Cred, totuși, că subvenționarea consistentă a burselor acordate pe criterii sociale ar putea reprezenta o soluție mult mai rapidă și mai eficientă. Însă, înainte de a discuta acest aspect, ar trebui să ne întoarcem privirea către școlile din mediul rural, fiindcă propunerea de la dezbaterea publică îi viza în primul rând pe elevii din mediul rural, afectate de lipsa cadrelor didactice specializate, și să ne întrebăm cum îi putem motiva pe profesorii pregătiți să predea acolo pe termen mediu și lung. Motivația elevilor de a-și continua studiile este direct proporțională cu motivația profesorului de a-și face meseria. Statul te poate plăti să mergi mai departe, dar un dascăl dedicat te inspiră.

De ani de zile auzim doar promisiuni despre un viitor sediu al Filarmonicii şi despre Centrul Cultural Transilvania. Când se vor concretiza aceste proiecte şi ce recomandări aveţi în acest sens?

Corina Croitoru: Prognozele nu sunt specialitatea mea, iar Centrul Cultural Transilvania e o poveste cu vechime de peste 10 ani în care nu s-a reușit realizarea proiectului nici prin colaborare cu alte autorități, în ciuda numeroaselor promisiuni electorale, nici prin parteneriat cu investitorii privați. În tot acest timp, orașul a explodat urbanistic, clădiri impunătoare au răsărit între blocuri și la colțul străzilor, în zona centrală și în cartiere, dar nu și sediul pe care Filarmonica îl așteaptă și îl merită. Singura propunere e ca toți cei care au promis public realizarea acestui centru să găsească mai repede soluțiile pentru a-și respecta cuvântul dat.

Bugetarea participativă şi-a dovedit utilitatea pe domeniile educaţie şi cultură?

Corina Croitoru: Fără îndoială că și-a dovedit utilitatea. Introducerea autobuzelor școlare, spre exemplu, a fost propusă în cadrul bugetării participative. La fel și mansardarea unor unități de învățământ. Totuși, concursurile de soluții nu rezolvă imediat problemele, e nevoie și ca aparatul administrativ să asigure fără amânări implementarea proiectelor câștigătoare.

Interviu realizat de Anca M. Colibăşanu