Cîte buletine de vot se vor tipări?

ILIE CĂLIAN

Nu ştiu dacă este întîmplător faptul că PDL şi aliaţii săi au relansat discuţia despre comasarea alegerilor din 2012 tocmai în preajma discutării în Parlament a Proiectului de buget pe anul viitor, proiect care va adînci sărăcia marii majorităţi a cetăţenilor României şi va mări  cîştigurile guvernanţilor. Despre proiectul de buget este greu de vorbit în cîteva cuvinte, însă este suficient să spunem că nu izbuteşte să urnească economia- deci să creeze locuri de muncă în investiţii productive, cu efecte de multiplicare a valorii adăugate. Cu comasarea alegerilor este mai simplu.

Cum justifică Puterea amînarea alegerilor locale (aşadar, încălcarea legii) pînă în ziua alegerilor parlamentare? Justificarea fundamentală, aceea cu care PDL crede că va convinge populaţia, este că se fac economii- de circa 23 de milioane de euro, adică de circa un euro de cetăţean. Argumentul nu este valabil în primul rînd din punct de vedere financiar: la această oră, din cauza incapacităţii Guvernului Boc, sînt blocate peste 800 de milioane de euro de la Uniunea Europeană- ca să nu mai vorbim de sumele imense pe care Guvernul Boc le va risipi cu achiziţii ale administraţiei publice şi cu felurite aşa-zise investiţii locale, pentru primarii Coaliţiei şi clientela oamenilor de afaceri, care, la rîndul lor, au sponsorizat PDL şi pe Băsescu la alegerile anterioare şi vor avea bani ca să sponsorizeze PDL (şi UNPR,şi UDMR) la alegerile viitoare. Alte argumente ale Puterii, cum ar fi acela că vrea să-i scutească pe români de “oboseala” mai multor tururi de scrutin, sînt copilăreşti.

De fapt, comasarea alegerilor, prin prelungirea mandatelor actualilor primari, are mai multe avantaje pentru Putere. În primul rînd, PDL ar putea să pună pe picioare o ciupercărie de false platforme politice, care să zăpăcească electoratul, iar în momentul votului, alegătorul, cu şase imprimate în mînă (pentru primari, pentru consiliile locale, pentru preşedinţii de consilii judeţene, pentru consilieii judeţeni, pentru deputaţi, pentru senatori), să se lase “ghidat” de “sfaturile” şi “ademenirile” activiştilor Puterii. Asta- dacă se duce la vot. Dar Puterea mizează şi pe creşterea absenteimului şi pe impunerea voinţei “nucleului dur” al celor care sînt datori, sînt supuşi sau şantajaţi de oamenii Puterii, pe lîngă cei cumpăraţi. În aceasta constă şi secretul insistenţei pentru un singur tur de scrutin, pe principiul “Cîştigătorul ia totul”. Principiul acesta o fi el valabil în sistemul bipartitismului, în care electoratul nu poate alege decît între doi candidaţi.

Numai că acesta înseamnă “deficit de democratie”: între alb şi negru, între rece şi fierbinte, între două extreme există numeroase nuanţe, de la centru şi spre stînga, şi spre dreapta. În situaţia noastră , dacă din- să zicem- şase candidaţi, cîştigă cel care a luat din primul tur cele mai multe voturi, înseamnă că el poate fi ales cu, să zicem, 18-20% din voturi, ceea ce, dat fiind absenteismul ridicat, echivalează efectiv că vreo 10% din cetăţenii cu drept de vot. Ceea ce înseamnă, practic, dictatura a 10% dintre cetăţeni. În P.C.R. erau mai mulţi…

Despre cît de aiurea este proiectul Puterii, despre şmecheriile pe care intenţioneză să le folosească ne lămureşte felul cum vede aceste alegeri organizatorul lor, Ministerul Administraţiei şi Internelor. Reţineţi, vă rog, doar atît: pentru alegerile locale, populaţia luată în calcul este cea de la 1 ianuarie 2012; pentru alegerile parlamentare (simultane cu cele locale!) baza de calcul este populaţia din evidenţa MAI la 31 octombrie 2011. Întrebare: cîte buletine de vot se vor tipări?…