Circumcizie spirituală

Pe 1 ianuarie este o întreită celebrare: Praznicul împărătesc al Tăierii Împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos, pomenirea Sfântului Vasile cel Mare și sărbătoarea civilă a Anului Nou. Cea mai mare este Tăierea Împrejur, care, în temeiul rânduielii Vechiului Testament, avea loc la opt zile după naștere.

Iată ce îi zice Dumnezeu lui Avraam: „Iar legământul dintre Mine și tine și urmașii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziți, este acesta: toți cei de parte bărbătească ai voștri să se taie împrejur” (Facere 17, 10). Domnul Hristos venea să desăvârșească Legea și, de aceea, va respecta prescripțiile ei: „Și când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece” (Luca 2, 21).

Sinaxarul zilei de 1 ianuarie amintește două motive pentru care Domnul Hristos s-a tăiat împrejur: „Căci Domnul, după cum ne-a cinstit pe noi luând trup omenesc, întru totul asemenea nouă, afară de păcat, tot așa a binevoit să primească și tăierea împrejur. Întâi, ca să astupe gurile ereticilor, care îndrăzneau a zice că Domnul n-a luat trup, ci că S-a născut ca o nălucire. Dar dacă nu ar fi luat trup, cum s-ar fi tăiat împrejur? Și al doilea, ca să astupe gurile iudeilor celor neînțelegători, care Îl cleveteau că nu păzește sâmbăta și că strică Legea”.

Deși sărbătoarea Tăierii Împrejur le spune prea puțin creștinilor moderni, ea are un conținut spiritual foarte bogat. Domnul Hristos, supunându-se legii circumciziunii, a voit, în același timp, să se smerească în trupul Său, iar apoi să ne învețe că El Însuși este împlinirea Legii. Tăierea împrejur prefigura o altă consacrare sângeroasă pe care trupul Său o va primi pe Cruce. Pe de altă parte, dacă noi nu suntem supuși la o circumciziune trupească, în același timp, trebuie să ne supunem la o circumciziune duhovnicească. Trebuie ca legământul nostru cu Dumnezeu, noul Legământ în Iisus Hristos, să determine deplina supunere lui Dumnezeu a trupului nostru și a dorințelor lui. Completa consacrare și sfințire a trupurilor noastre și a funcțiunilor lor naturale, inclusiv a celor care erau supuse tăierii împrejur, voii lui Dumnezeu.

Și nu numai trupul nostru, ci și inima noastră trebuie tăiată împrejur duhovnicește. Circumciziunea trebuie să cuprindă gândurile noastre, voința noastră, sentimentele noastre și să înlăture tot ce nu e compatibil cu căutarea lui Dumnezeu. Porunca cea mare a iubirii așa spune: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10, 27).

Într-o inimă tăiată împrejur este prezent numele lui Iisus, nume primit la tăierea împrejur, și, pentru oamenii credincioși, mai ales pentru monahi, pomenirea repetată a rugăciunii către El aduce roade duhovnicești bogate.

Legat de tăierea împrejur vom face o reflecție duhovnicească. A treia zi de Crăciun îl auzim pe Sfântul Ștefan spunându-le iudeilor neduhovnicești: „Voi cei tari în cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt, precum și părinții voștri, așa și voi!” (Fapte 7, 51)

În spiritul Legii și a tăierii împrejur ar fi trebuit să fie oameni buni, dar nu erau. Nu erau tăiați împrejur la inimă. Sfântul Pavel le face un reproș aspru: „Dar dacă tu te numești iudeu și te reazimi pe lege și te lauzi cu Dumnezeu, și cunoști voia Lui și știi să încuviințezi cele bune, fiind învățat din lege, și ești încredințat că tu ești călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, povățuitor celor fără de minte, învățător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoștinței și al adevărului, deci tu, cel care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu cel care propovăduiești: Să nu furi – și tu furi? Tu, cel care zici: Să nu săvârșești adulter, săvârșești adulter?…” (Romani 2, 17-22) Urmarea tragică: „Numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri” (Romani 2, 24).

Pentru noi, creștinii, tăierea împrejur din Vechiul Testament este înlocuită cu Botezul, o tăiere împrejur duhovnicească. Zice Sfântul Pavel: „În El ați și fost tăiați împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropați fiind împreună cu El prin botez, cu El ați și înviat prin credința în lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morți” (Coloseni 2, 11-12). Conlucrând cu harul botezului, ar trebui să se vadă roadele acestei conlucrări, pentru că zice același Sfânt Apostol: „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-23). Dacă roadele nu se văd e trist, e foarte trist. Tăierea împrejur nefăcută de mână nu se vede, așa cum nu se vedea la evrei tăierea împrejur făcută de mână.

La toate acestea e bine să medităm acum la început de an și să nu uităm că tot Sfântul Pavel zice: „Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5, 17). Să dea Dumnezeu să fim oameni noi, oameni de caracter, iubitori de Dumnezeu, de Biserică, de semeni și de România.

La mulți și fericiți ani!

† Arhiepiscopul și Mitropolitul ANDREI