Ciolaniada

Ciolaniada este competiţia sportivă a “elitelor”, am pus ghilimelele pentru a fi mai bine înţeles. A “elitelor” politice provenite fie din foşti politicieni, fie din obscuri finanţişti sau alte categorii socio-profesionale, oameni cu bani sau de bani gata, parveniţi şi impostori, demagogi în ceea ce priveşte treburile naţiei. Aşa s-a ajuns ca după 30 de ani de Ciolaniadă, România să ocupe locuri codaşe în mai toate clasamentele europene sau mondiale, ajungându-se să fim comparaţi cu ţări încă bananiere. Suntem fruntaşi în alte clasamente, în cele în care am ridicat hoţia şi corupţia la rang de artă. Şi mergem mai departe…

Campionatul 2020 este structurat în două faze, cea locală (iunie), respectiv naţională prin parlamentarele din luna noiembrie. După câteva etape disputate, se pot desprinde şi primele concluzii: se joacă dur, se joacă murdar. Alianţele semnate nu sunt făcute să dureze, ele desfăcându-se mai repede decât cele van der Waals. În plus, se semnează demiteri şi demisii, se fac promisiuni care mai de care mai fanteziste, se umblă la organigrame, se fac restructurări dar se şi angajează, se dau interviuri peste interviuri, s-a trecut la etape intermediare jucate pe contre.

Discuţiile pe comisii vizează de ceva vreme, anticipatele, vizează un nou premier, vizează tăierea pensiilor speciale, pensii mărite, vizează mărirea vârstei de pensionare, salarii mai mari dar şi mai mici…Apar pe terenurile de joc, posibili căpitani de echipă în localităţile lor, contestaţi la fel de repede. Incertitudinea lasă loc certitudinii. Nimeni nu mai este sigur de locul şi rolul din echipă, tactica schimbându-se de la un meci la altul. Cum au dispărut cele două cabinete de tristă amintire de până în 1989, a fost tot mai greu de anticipat configuraţia finală. Cert este că fiecare echipă campioană la tot patru ani, a dat-o în bară intern şi extern. Aşa am ajuns la sărăcie, vizibilă în toate cotloanele ţării. Natalitatea este în scădere, chiar şi la copii concepuţi in vitro. Media de vârstă a populaţiei rămase se apropie de vârsta a III-a. Tinerii, în marea lor majoritate, îşi caută angajamente peste hotare, şansele de a reveni fiind tot mai scăzute. Sistemul educaţional, cu toate (auto)laudele, este la pământ, cum este şi cel al sănătăţii, al transporturilor, al vieţii de zi cu zi. Puterea de cumpărare este în scădere, cum în scădere este şi media de viaţă a românului. Nouă ne rămân promisiunile, lor salariile mari, pensiile speciale, concediile în locaţii exotice.

Nici ultimele noutăţi nu au darul să bucure. Faptul că în posturi cheie din diferite ministere au fost descoperiţi consilieri promovaţi de la coafeze, şoferi sau foşti miliţieni, spune multe despre până unde s-a ajuns. Cazul Caracal spune multe despre cât de jos a putut ajunge justiţia în România. Majoritatea politicienilor noştri au avut sau au încă, probleme cu legea. Justificarea “sunt dosare politice” nu are acoperire deloc. Pe de altă parte, oamenii de afaceri din politica românească au ajuns să se acopere cu hârtii şi scuze de tot felul. Urmăriţi-le numai reacţiile seară de seară. În fine, clanurile mafiote o duc din ce în ce mai bine, prosperă, nimeni nu le întreabă de “sănătate”, adică de unde averi pe bani nemunciţi. Aproape toţi pozează în victime. Cu siguranţă toţi se gândesc cu drag la ţărişoara lor, dorindu-i binele. Care bine? Numai ei ştiu. Precis se gândesc la binele lor.

În câteva luni, Ciolaniada intră în faza pe localităţi, alte lupte pe viaţă şi pe moarte. La urma urmei, şi din faza pe locale se câştigă bine şi se pot pune bani deoparte pentru zile negre.

Pentru românul de toate zilele, Ciolaniada se dovedeşte a fi un coşmar, indiferent de numele echipelor, al partidelor ca să fiu înţeles. Partide în care oamenii încet, încet încep să-şi piardă încrederea. Normal după câte minciuni ni se spun, după câte promisiuni ni se fac. Personal sunt sătul de minciunile mele, nu-mi mai trebuie şi minciunile lor. Şi tot mai mulţi au ajuns să gândească aşa.

Demostene ȘOFRON