Chemarea Preasfintei Fecioare Maria de la Lourdes

La 11 februarie, calendarul liturgic catolic, atât al Bisericii de rit latin, cât și al celei de rit bizantin, face pomenirea apariției Preasfintei Fecioare Maria la Lourdes, orașul situat în sud-vestul Franței, la poalele Munților Pirinei, în prezent cel mai mare sanctuar catolic marian din lume. La această dată, datorită amplorii lucrării lui Dumnezeu la Lourdes, Papa Ioan Paul al II-lea a instituit în 1992 Ziua Mondială a Bolnavului, care se celebrează de atunci an de an în Biserica Catolică.

Originea comemorării este în anul 1858, când, la 11 februarie, o tânără dintr-o familie săracă, Bernadeta Soubirous, de 14 ani, împreună cu sora ei și cu o prietenă, au pornit să adune crengi uscate în apropiere de stânca Massabielle, de lângă localitate. Bernadeta, suferind de astm, a rămas în urma însoțitoarelor sale și deodată a auzit un vuiet ca de vijelie. Ridicând privirea, cu uimire a observat în peștera din fața ei „o doamnă” îmbrăcată în alb, încinsă cu o panglică azurie, cu înfățișare strălucitoare, care o privea surâzând. Doamna avea în mâini un șir de mătănii. Bernadeta și-a luat rozariul și s-au rugat împreună.

Când celelalte tinere s-au întors, au găsit-o pe Bernadeta strălucind de bucurie. Aceasta le-a povestit uimitoarea întâmplare și toate trei s-au hotărât să nu spună nimănui, dar a doua zi să vină din nou și să cerceteze cu atenție peștera. După ce au ajuns acasă, sora Bernadetei a destăinuit părinților cele întâmplate. Aceștia le-au interzis aspru fetelor să mai meargă la grotă, dar la rugămințile Bernadetei au cedat.

Apariția s-a repetat în 18 februarie. Doamna a surâs blând și Bernadeta, la sfatul prietenelor ei, a stropit cu apă sfințită spre locul arătării. Doamna a rămas în fața ei, și, mai mult, i-a vorbit: „Vrei să vii aici timp de 15 zile? Nu-ți promit să te fac fericită în această lume, ci în cealaltă…” În cursul aparițiilor ce au urmat, Doamna i-a cerut Bernadetei să se roage pentru păcătoși, să-i îndemne pe cei credincioși la pocăință. La 25 februarie, Doamna a invitat-o pe Bernadeta să bea apă dintr-un izvor, arătându-i locul unde se află. Cu uimire, copila a constatat că în acel loc nu era nici un strop de apă. Bernadeta a răscolit cu degetele pământul pietros și un izvor subțire de apă și-a făcut apariția și, încet, încet, apa se aduna. Bernadeta a băut o înghițitură și și-a spălat fața, cea dintâi, în izvorul apei miraculoase de la Lourdes, care va fi cercetat apoi de milioane de pelerini în căutarea vindecării.

Mai târziu, în 2 martie, Doamna i-a spus copilei să le comunice preoților dorința ei de a se face o procesiune și a se construi o capelă în acel loc. Parohul Peyramale s-a arătat neîncrezător și a tratat-o foarte aspru pe Bernadeta: „Spune-i acelei Doamne să își spună numele”, i-a cerut el fetei. În 25 martie însă, Doamna a răspuns: „Eu sunt Neprihănita Zămislire”, spre uimirea parohului, care știa că în urmă cu patru ani Papa Pius al IV-lea proclamase dogma Zămislirii fără de păcatul strămoșesc a Preacuratei Fecioare Maria.

Credincioși tot mai mulți au început să se îndrepte spre locul acestor întâmplări pentru a obține ajutor în suferințele lor. Nu a întârziat reacția autorităților civile, care au interogat-o și amenințat-o pe Bernadeta și apoi au interzis accesul la grotă. Au urmat numeroase investigații, în urma cărora drumul spre grotă a fost lăsat liber chiar din ordinul împăratului Napoleon al III-lea.

De-a lungul timpului, la grota Fecioarei de la Lourdes s-au petrecut și au fost consemnate vindecări miraculoase, transformări sufletești. Acestea au fost cercetate de Biserică și de o comisie medicală formată din 30 de persoane, fiind dovedit că în acest loc Dumnezeu își arăta mila și puterea în mod incontestabil. Până în zilele noastre, la izvorul de la Lourdes omul supus păcatului poate să-și spele fața, ochii și, primind dezlegarea sacramentală din mâna preotului, să-și regăsească demnitatea.

Bernadeta a avut mult de suferit, în timp ce sanctuarul de la Lourdes creștea și oferea vindecare. Ea a acceptat cu pace interioară povara suferinței, amintindu-și cuvintele Doamnei: „Nu-ți promit să te fac fericită în această viață…”. Celor care veneau să o consoleze, le spunea: „Maria este atât de frumoasă încât cine a văzut-o o dată, ar vrea să moară pentru a o revedea”. A devenit soră de caritate și a murit în 16 aprilie 1879. La 8 decembrie 1933, Papa Pius al XI-lea a ridicat-o la cinstea altarelor, declarând-o sfântă și prezentând-o ca model de puritate sufletească, simplitate evanghelică și deplină supunere la voința lui Dumnezeu.

Sunt memorabile cuvintele adresate micuței Bernadeta de către Doamna care apăruse în grota de la Lourdes, în 1858: „Pocăința, pocăință, pocăință! Aceste cuvinte sunt o chemare și pentru lumea de azi, ele arată calea întoarcerii păcătoșilor la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Ca o mamă plină de grijă, Preasfânta Fecioară Maria cunoaște nevoia cea mai mare a fiilor săi, aceea de a se reîntoarce la Tatăl, de a dobândi mântuirea și intrarea în veșnicia fericită, în lumina iubirii fără hotare a Părintelui ceresc.

A.I.