Centrul de Cultură Urbană Casino. Semne peste Vreme. Respect pentru cultura şi spiritualitatea românească

Suntem din nou în faţa unui eveniment care nu trebuie ratat deloc. Pentru că Semne peste Vreme – organizator Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj – vine în întâmpinarea iubitorului de frumos şi peren cu o expoziţie de o rară bogăţie spirituală.
Adriana Andrei (consultant artistic) – îmi face plăcere să amintesc întreaga echipă care a materializat evenimentul expoziţional: dr. Mircea Cîmpeanu (etnomuzicolog, Ioan Bruchental, Nicolae Nerţan, Cornelia Staicu (manager CJCPCT), Mircea Albu, Both Jozsef – a operat o selecţie din arhiva Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, fotografii făcute în perioada 2006 – 2018, alegând 50 de fotografii dintr-un număr total de… 500! Trebuie să recunoaştem, o muncă de selecţie dusă la capăt cu responsabilitate în primul rând.
Evenimentul de luni 27 august, s-a desfăşurat pe trei paliere, toate relevante. Este vorba despre vernisajul expoziţiei, despre lansarea albumului şi despre momentul artistic oferit de horitorii populari din Câmpia Transilvaniei, Marişca Poponeţ (din Boian) şi Emil Moldovan (din Ceanu Mare). Totul sub semnele generoase ale Centenarului Marii Uniri.
Demersul ştiinţific este de reţinut, citez din cele scrise de Adriana Andrei, “Călătoria noastră porneşte din localităţi aflate în zona montană a judeţului Cluj şi se sfârşeşte în zona etnografică a Câmpiei Transilvaniei. Imaginile selectate sunt din arhiva Centrului, formată în peste 15 ani de cercetare pe teren, timp în care, cu emoţie, au fost deschise nenumărate lăzi de zestre, unele uitate şi prăfuite sau altele ţinute la loc de cinste. În toate aceste locuri au fost adunate ţesături pentru interiorul caselor sau piese vestimentare decorate cu motive rafinate care, chiar dacă astăzi şi – au pierdut utilitatea, stau mărturie a creativităţii şi dragostei de frumos a înaintaşilor noştri. Din sute de piese fotografiate, nu am întâlnit două la fel (…) Portul popular, fie el românesc sau maghiar, a trecut prin diferite transformări, influenţat fiind uneori chiar şi de mediul orăşenesc. Convieţuirea interetnică a creat o bogată diversitate culturală (…) Dacă ne aflăm printre norocoşii care nu au risip lucrurile cusute cu migală de femeile care au trăit în familia noastră să le păstrăm ca pe icoane, pentru că aceste obiecte tăcute sunt rădăcini pe care să creştem”.
Expoziţia şi albumul au rolul de a “deschide inima” întru respectul pentru cultura şi spiritualitatea românească.
Localităţile reprezentate în expoziţie şi în album sunt multe: Poieni, Morlaca, Valea Drăganului, Rogojel, Răchiţele, Beliş, Poiana Horii, Huedin, Călăţele, Dealu Negru, Aghireşu, Mănăstireni, Rîşca, Viştea, Sânpaul, Aşchileul Mare, Dăbâca, Dezmir, Feleacu, Aiton, Ciurila, Băişoara, Petreştii de Jos, Cara, Mihai Viteazu, Luna, Tritenii de Jos, Frata, Sic, Corneşti, Orman, Bobâlna, Şigău, Palatca, Cătina, Boian,…, nu sunt singurele.
În încheierea rândurilor de faţă vă supun atenţiei şi câteva gânduri ale Arhimandritului Mihail Daniliuc, citez “Se spune că portul popular reprezintă una dintre formele de cultură ale unui neam, un „templu la purtător”, o parte din istoria şi devenirea unei naţii. În cazul românilor, costumul popular este, fără doar şi poate, unul dintre punctele de reper, atunci când ne referim la identitate, la valorile noastre naţionale (…) Înaintaşii noştri nu s-au preocupat doar de confecţionarea straielor şi de diversificarea tehnicilor de execuţie sau a materialelor folosite, ci şi de simbolistica lor aparte. Prin motivele aşezate cu acul şi aţa pe pânză sau rostuite prin nividiturile războaielor de ţesut, harnicele gospodine au rânduit acoperămintelor populare simboluri profunde, prin care purtătorul iei sau sumanului, scoarţei ori brâului îmbrăca întregul univers, recapitulându-se astfel, simbolic, toată mitologia şi cosmogonia daco-geţilor, încreştinată apoi, după ivirea zorilor Evangheliei Mântuitorului Hristos. Fără a greşi, putem afirma cu toată convingerea că portul nostru românesc reprezintă emanaţia esenţei spiritualităţii sufletului poporului, deschis în faţa celor ce doresc să-i simtă pulsul, să-i desluşească şi să-i aprofundeze tainele cu vechime milenară”.
Semne peste Vreme impune, se cere vizitată, opriri în faţa fiecărei fotografii, un timp pentru sedimentarea celor văzute. Şi aveţi ce vedea, aveţi ce reţine. Pentru că Semne(le) peste Vreme au actualitatea lor, una frapantă.
Demostene ŞOFRON