Centenarul nașterii unui renumit medic veterinar: Virgil Fărcașiu

Se împlinesc, azi, 100 de ani de la nașterea medicului veterinar Virgil Dumitru Fărcașiu (1920-2009), un pasionat ca nimeni altul de profesiunea sa.

A absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din București în anul 1949 și a susținut teza de doctorat cu Magna cum Laude, tema abordată în premieră în România fiind „Tetanosul la cabaline”. În anii studenției a fost campion național în competițiile de aruncare a discului, suliței și greutății.

În Capitală a trăit, cu spaimă, bombardamentele americane din 1944 și pe cele ale aviației naziste, începute imediat după ordinul Regelui Mihai de întoarcere a armelor împotriva Germaniei. A fost marcat întreaga viață de imaginile teribile cu sute de morți și clădiri distruse în bombardamentele ucigașe…

După absolvirea studiilor universitare, tânărul medic a fost repartizat la Abatorul din București, în secția de control specializat al cărnii exportate cu titlu de despăgubiri de război, în URSS. A rezistat doar câteva săptămâni spectacolului terifiant de sacrificare brutală a animalelor din Abatorul Capitalei. Ardelean din Țara Hațegului fiind, a cerut să fie pus la dispoziția oricărei regiuni din Transilvania care are nevoie de un medic veterinar. A acceptat, fără ezitare, să meargă în Țara Moților, la Câmpeni, reședință de raion din regiunea Cluj, la acea vreme. Orașul era, dintotdeauna, un leagăn istoric al marilor patrioți români Avram Iancu și Horea, Cloșca și Crișan, iar în anul 1919, regii Ferdinand și Maria veniseră la Câmpeni să inaugureze un pod de oțel peste Arieș, „Podul Ferdinad”, închinat Marii Uniri. În urma reorganizării administrative a țării, din anul 1968, orașul Câmpeni a intrat în componența județului Alba.

După o activitate energică de 30 de ani în așezarea de pe malul Arieșului, în anul 1978 medicul a fost transferat la Complexul „Avicola” din Cluj-Napoca. La Câmpeni a construit, cu implicare fizică zilnică pe șantier, și a dotat cu aparatură și instrumentarul necesar Dispensarul Veterinar din localitate. A uimit prin ambiția de a finaliza toate campaniile de vaccinare a animalelor, în îndepărtate sate de munte, unde se putea ajunge numai călare sau pe jos. A uimit prin dăruirea exemplară pentru a salva animalele mari, singur sprijin în gospodăriile oamenilor de munte. Localnicii l-au prețuit și pentru priceperea sa și pentru bunul simț remarcabil. Doctorul răspundea la orice apel de noapte, pentru intervenții urgente; localnicii veneau cu șareta să îl ia repede de acasă, pentru un prim ajutor necesar vietăților aflate în suferință.

Într-o bună zi, surprins de o ploaie torențială, rece, pe vârf de munte, a revenit cu greu în Câmpeni, împreună cu armăsarul dispensarului, Doru: amândoi, om și cal, au făcut pneumonii severe. Ca prin minune, calul Doru s-a însănătoșit după un tratament riguros. Medicul veterinar a stat lângă armăsar zi și noapte, în adăpost. Calul a fost sprijint în chingi late, de bumbac, de plafonul  grajdului. Medicul a rămas, însă, cu sechele pulmonare. Ani mai târziu, medicului i-au dat lacrimile în ochi când nu a mai putut face nimic pentru câinele Ciobănesc Florin, metisat cu Teckel, pe care îl adusese acasă ca pui neajutorat, în urmă cu un deceniu, chiar într-o zi de Florii. Câinele a fost împușcat în gât, de un vânător nemernic; medicul reușise să-i scoată glonțul din plagă, să acopere rana cu pansamente sterile și să-i administreze antibiotice, dar intervenția a fost zadarnică.

Priceput chirurg, dr. Virgil Fărcașiu opera animale mari, în intervenții deseori dificile. Una dintre ele a fost asistată, la Dispensarul din Câmpeni, de celebrul său profesor universitar Ion Adameșteanu (1911-1976), conducătorul tezei sale de doctorat, specialist în Semiologie, Patologie și Clinică Medicală. Universitarul bucureștean se stabilise definitiv la Cluj și preda la catedra de profil a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV). Cei doi au împărtășit nu doar admirație reciprocă, dar și o prietenie unică, de decenii.

Medicul Virgil Fărcașiu a fost premiat de statul român, în fiecare an, pentru munca lui de calitate. I-a fost decernată Medalia Muncii, pentru meritele sale în activitate. Econom din fire, a depus la CEC banii din premii, a făcut apoi și un împrumut pentru a putea începe construcția unei case familiale. A reușit în proiectul său, cu enorme eforturi fizice personale: a săpat șanturile pentru fundație, a turnat  betonul, a făcut cărămidă manuală, la marginea orașului, și a lucrat aproape singur toată tâmplăria. Soția sa, Maria-Carmen, o destoinică farmacistă, a trecut la cele veșnice în anul 1972, când construcția era încă la roșu, nefinalizată. Casa frumoasă se află în spatele Dispensarului Veterinar -, devenit, între timp, locuința personală a unui agronom moț.

Doctorul era și un adevărat maestru în arta culinară. Pregătea pentru familie, cu pricepere, mâncăruri savuroase, știa cantitățile necesare pentru dospirea celui mai bun aluat pentru cozonac cu mac sau cu nucă. Iubea florile și aducea pentru familia sa, la orice aniversare sau sărbătoare, buchete de liliac, bujori, narcise, dar mai ales flori de câmp. Când revenea în căsuța rustică a părinților săi, din Țara Hațegului, povestea cu tatăl Antoniu și mama Sofia, pe prispă, amintiri de neuitat; juca șah cu tatăl său, Antoniu.

Mare amator de fotbal, a susținut cu patos echipa din Câmpeni. Descifra cuvinte încrucișate, făcea uneori pasențe: „Mâine va fi zi de bine ” sau  „Mâine e cu oarece ghinion”. La senectute era dezamăgit că medicii nu reușesc să dea de capăt suferințelor sale. „Eu am vindecat atât de multe vietăți necuvântătoare care nu îmi descriau în cuvinte boala lor, dar mă ajutau cu alte multe semnale, alte căi de comunicare înțelese de mine. Iar doctorii din spitale, cărora eu le dau toate detaliile și le explic întreaga simptomatologie, nu dau de capătul firului”, spunea, trist, doctorul Virgil Fărcașiu.

La aniversarea vârstei de 80 de ani, bunii săi prieteni – profesorul de matematică Radu Mircea, director al Liceului de Științele Naturii, azi Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, medicul ORL-ist Sorin Puia și agronomul Natalia Puia -, au venit să îi ureze cele bune în viață. A fost o surpriză mai mult decât plăcută. Oaspeții au fost întâmpinați și de Toto și nevestica sa, Pretty (Frumoasa), perușii năzdrăvani ai doctorului Virgil Fărcașiu.

 Carmen FĂRCAȘIU   

Articole din aceeasi categorie

2 Responses to Centenarul nașterii unui renumit medic veterinar: Virgil Fărcașiu

  1. Natalia si Iosif Puia

    Personalitatea doctorului Virgil Farcasiu,a ramas in amintirea tuturor celor care l-au cunoscut si au beneficiat de bunatatea si stiinta sa.
    Multumim D-nei Carmen Farcasiu ca ne-a mentionat in acest frumos memoriu.daca tata a fost un om deosebit,la fel sunt si urmasele lui.Carmen si Ileana.
    Ii vom pastra un loc in inima noastra si ii dorim odihna vesnica!

  2. Ileana Rollason

    Dr. Farcasiu : un om între oameni, pentru oameni, sursele lor de subsistenta si prietenii cei mai fideli, animalele.