Celor ce candidează

Uf, uf, uf…Urmează zile de foc pentru toată lumea, de parcă nu ajunge canicula prin care trecem. Pentru omul de rând, sunt zile în care-și cântărește opțiunile prin prisma promisiunilor pe care le faceți. Necazul este altul, promisiunile sunt multe, credulii mult mai mulți. Toți cred în cuvintele voastre, pentru foarte mulți, luminița de la capătul tunelului a devenit flacără în toată puterea cuvântului. Locale sau guvernamentale nu contează. Contează ce promiteți, lucruri pe care le cunoaștem de foarte, foarte multă vreme, e domeniul în care nu s-a schimbat nimic.

Sunteți în plină campanie electorală, demarată cu incidente. Un sediu de partid a fost spart (nu e nici primul, nu va fi nici ultimul), un fost viceprimar PSD și un PNL-ist s-au bătut la Focșani nu cu mult timp în urmă, unele corturi electorale au fost desființate, Vela și Băsescu s-au bălăcărit în public (penibili amândoi; Băsescu este conflictual prin felul său, uită multe lucruri din mandatele sale, inclusiv incidentul cu fratele penal; suprinde neplăcut Vela, lumea aștepta altă atitudine din partea minstrului în funcție), interlopii își scot ochii în continuare, școlile se deschisd și nu se deschid, unii oameni nu v-au întâmpinat deloc bine…

Trei sunt tipurile de discursuri pe care le promovați și pe care le cunoaștem. Primul este angajamentul ferm, de ducere la îndeplinire a tuturor dorințelor cetățenilor, ceva de genul ”voi face absolut totul…”, ”mă voi implica personal în rezolvarea…”, ”nimic nu ne  va opri să rezolvăm stringenta nevoie de…” Al doilea tip de discurs  este cel al promisiunii  de ”mai mult” și de ”mai bine” decât au făcut-o predecesorii. Apar ca ciupercile după ploaie, drumuri asfaltate, locuințe sociale cu miile, grădinițe noi, școli noi, parcuri reabilitate, locuri de joacă noi, sportul se va umple de bani. Promisiunile vizează apoi noile locuri de muncă prin deschiderea de noi oportuntăți locale sau naționale, bani pentru cultură, bani pentru agricultură, bani pentru centuri dar nu de castitate, bani pentru spitale și clinici la cele mai înalte standarde europene sau mondiale, după cum este scris discursul,  bani și iar bani. Vor fi, teoretic numai,  pentru toate tipurile de investiții și pentru absolut toate domeniile vieții sociale. Culmea, cum tot ”aveți bani” vor apărea măștile, tabletele pentru elevii școlilor rurale, vor dispărea toaletele din toate curțile (chiar și din cele ale familiilor), totul va fi  miere.  După alegeri  urmează  al treilea tip de discurs, care vizează  amânările proiectelor discutate în campania electorală, amânări pentru vremuri când vor fi…”bani”. Și lucrurile intră în normalul lor firesc, etern pilot automat, din care oamenii de rând pierd, în timp ce voi aveți timp să puneți deoparte bani pentru zile negre.

Ce-i rezervați omului de rând în aceste zile? Omul de rând va primi sacoșe, plase (plase ia de peste 30 de ani!), pixuri, agende, brichete, brelocuri cu însemnele partidului, calendare, publicații de moment. Nu este exclus, cu toată starea de alertă, să oferiți mâncăruri calde (o fasole scăzută, sarmale, un vin la botul calului, o țuică), o manea că tot e la modă și prinde bine, cu respectarea măsurilor de siguranță impuse. Nu sunt excluse de asemenea, vizitele unor obiective sociale (școli, grădinițe, spitale, clinici, cămine pentru persoane vârstnice, diferite firme de stat sau private). Veți strânge în brațe diferite animale și animăluțe, gesturi care emoționează votanții. Nu este exclusă o miuță în curtea vreunei școli, nu orice școală,   incinte cu grupuri sociale, telefoane, televizor, calculatoare, oameni zâmbitori, mulțumiți doar conjunctural. Sigur nu vreți să auziți ce se  spune după ce plecați.

Promisiuni? Nu am auzit nimic despre combaterea corupției, nimic despre spitale și clinici noi, despre trimiterea interlopilor la închisoare, despre pensii/alocații și salarii decente, despre eliminarea diferenței între rural și urban în învățământ, despre…

Astăzi,  în joc este soarta moțiunii, va trece sau nu, oricum altă mare măgărie. O luptă surdă pentru putere și nimic altceva,  vorbe goale, pentru voi alți bani (salarii, pensii speciale…) pentru zile negre. E pohta ce-o pohtiți pentru voi, nu și pentru cei de rând.

Necazul este că mulți, foarte mulți vă cred. Vă cred și după 30 de ani, ani în care România a ajuns, prin ”munca și grija” voastră, fără supărare, la sapă de lemn. Față de voi, Baronul Munchhausen este mic copil, nevinovat.