Cei bolnavi vin cu credință

Cu nostalgie îmi aduc aminte că, din tinerețea mea, la praznicul Adormirii Maicii Domnului făceam pelerinaj pe jos, dimpreună cu mulți credincioși, la o mănăstire închinată Născătoarei de Dumnezeu. Pe vremea aceea erau potrivnicii de natură ideologică, cum și astăzi sunt potrivnicii de natură secularistă, dar ce importanță avea? Pelerinajul și participarea la slujbe ne făcea bine, iar când plecam acasă sufletul ne era plin de bucurie și cântam cu toată convingerea: „În suflet ducem credință, / Dragoste și pocăință, / În suflet ducem tărie, / și cerească bucurie. / Niciodată n-om uita, / Marie, dragostea ta, / Ci ne vom ruga mereu, la Maica lui Dumnezeu”.

Oamenii mergeau și merg la Praznicul Maicii Domnului cu bucuriile și necazurile lor. Și una dintre marile încercări este boala. Adresându-se lui Dumnezeu, Psalmistul David zicea că El este „Cel ce curățește toate fărădelegile tale, Cel ce vindecă toate bolile tale; Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta” (Psalmul 102, 3-4). Iar Maicii Domnului îi zic credincioșii: „Am venit Măicuță, să te mai vedem, / Să-ți spunem necazul pe care-l avem”.

Noi știm că Dumnezeu l-a făcut pe om tânăr, frumos, sănătos și nemuritor. Zice cartea Facerii că Dumnezeu „a privit toate câte a făcut și iată erau bune foarte” (Facerea 1, 31). Și de unde, atunci, suferința, boala, neputința și moartea? Păcatul neascultării este originea lor: „Din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!” (Facerea 2, 17). Și bietul om n-a ascultat și a mâncat.

Sfântul Apostol Pavel face legătura între lanțul de nenorociri care au intrat în lume datorită păcatului și finalizarea lor prin moarte: „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el” (Romani 5, 12). Suferința și boala sunt precursoare ale morții, și noi ne rugăm Domnului Hristos și Maicii Sale să le curme și să le îndepărteze cât de mult de la noi.

E drept că acum pe pământ sănătatea este un „un echilibru provizoriu între forțele vieții și alte forțe care i se opun, cele dintâi neavând decât o fragilă supremație”. Dar Doctorul cel Mare este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care intervine prin rugăciunile Maicii Sale. Spune Sfântul Chiril al Ierusalimului că „în limba ebraică «Iisus» înseamnă «Mântuitor», iar în limba greacă «cel care vindecă». Căci El este doctorul  sufletelor și al trupurilor și tămăduitorul celor ținuți de duhuri rele. El vindecă și ochii orbilor, dar în același timp luminează și mințile. Este doctorul șchiopilor, dar îndreaptă și picioarele păcătoșilor spre pocăință. Spune paraliticului «să nu mai păcătuiești»; dar spune și «ia-ți patul tău și umblă». Pentru că trupul lui se paralizase din pricina păcatului sufletului, a vindecat mai întâi sufletul ca să aducă prin asta vindecare și trupului”.

Pe Maica Domnului o rugăm să intervină la Mântuitorul pentru noi. În Condacul al 13-lea de la Acatistul Maicii Domnului îi ziceam: „Vindecă neputințele noastre cele sufletești și trupești. Alungă de la noi toată răutatea și întristarea. Dăruiește-ne sănătate și cu rugăciunile tale ne izbăvește de munca cea veșnică”. Iar în Acatistul Buneivestiri îi cerem să ne scape „de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, de toate durerile și de toată îmbulzeala”. Maica Domnului acționează prin Domnul Hristos, așa cum  a făcut  și la nunta din Cana Galilei: „Faceți orice vă va spune!”, le-a  zis celor ce slujeau (Ioan 2, 5), și apa s-a transformat în vin.

Hristos rămâne singurul Doctor, Maica Domnului și sfinții sunt intermediari, în numele Său. De-a lungul celor două mii de ani de creștinism însă, s-a constatat cât de eficiente sunt rugăciunile Maicii Domnului către Fiul său, și câte minuni de vindecare s-au făcut în locurile închinate ei și prin intermediul icoanelor ei făcătoare de minuni. Dintre toate terapeuticile creștine, „prima este rugăciunea, căci ea este temeiul și însoțitoarea necesară a tuturor celorlalte și are împotriva bolilor o eficiență deosebită”. Sfântul Iacov este foarte limpede în acest sens: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacov  5, 14-15). Această povață ne îndeamnă să ne rugăm pentru cei bolnavi și, în același timp, să săvârșim pentru ei Taina Sfântului Maslu. Iar  pelerinajul la mănăstire are și rolul acesta: „Cei bolnavi vin cu credință, încărcați de suferință, / Vin vărsând lacrimi amare, să primească vindecare.”

Actualmente, epidemia de coronavirus, care a cuprins lumea întreagă, este cea pe care ne rugăm ca Maica Domnului să o înlăture. Pandemia de COVID-19 a dat peste cap viața normală a omenirii și o rugăm pe Născătoarea de Dumnezeu să intervină la Domnul Hristos, Doctorul cel Mare, ca să-I  fie milă de noi și să înlăture  această epidemie. Ne aducem aminte că între anii 1918-1919 a bântuit gripa spaniolă, făcând între 50 și 100 de milioane de victime. Ne rugăm bunului Dumnezeu ca epidemia de acum să nu facă același lucru. Credem că pentru îndepărtarea ei, pe lângă toate mijloacele sanitare folosite, e nevoie și de rugăciune și de post. Citim în Sfânta Scriptură, în cartea Proorocului Iona, că la un moment dat Dumnezeu hotărâse distrugerea cetății celei mari a Ninivei. Ce au făcut ninivitenii? „Din porunca regelui și a dregătorilor săi, s-au strigat și s-au zis acestea: oamenii și animalele, vitele mari și mici să nu mănânce nimic, să nu pască și nici să nu bea apă; Iar oamenii să se îmbrace cu sac și către Dumnezeu să strige din toată puterea și fiecare să se întoarcă de pe calea cea rea și de la nedreptatea pe care o săvârșesc mâinile lui” (Iona 3, 7-8). Rezultatul? Dumnezeu i-a cruțat pe oameni!

Dacă contemporanii noștri ar face același lucru, credem că Dumnezeu ar fi milostiv cu această lume care se confruntă cu mari probleme, și întâi de toate cu pandemia de coronavirus. Oricum, noi ne rugăm Domnului Hristos și Maicii Domnului să ne izbăvească de epidemia prezentă în lume.

Exemplele pozitive sunt multe. Vrednicul de pomenire Părinte Petroniu Tănase ne-a lăsat cartea „Icoane smerite”. Printre chipurile de oameni credincioși menționați este și cel al Părintelui Ilarion Ionică, economul mănăstirii Sihăstria. La 86 de ani, mergând cu boii la pădure, a căzut un buștean peste el și i-a rupt piciorul. Credea că i-a venit sfârșitul și se ruga mereu la Maica Domnului. „Într-o noapte, pe când se ruga, intră în chilie o doamnă care, i s-a părut lui, era o doctoriță din Târgu Neamț: «De ce plângi, părinte Ioane?» îl întrebă ea. «Plâng, doamnă doctor, că mi  s-a rupt piciorul și nu se mai tămăduiește, și iată că o să mor nepregătit». – «Nu plânge, că o să te faci bine…»”. Și s-a făcut! Era Maica Domnului.

Ar părea o întâmplare banală, dar nu este. Intervențiile Maicii Domnului sunt multe, și ele ne dau curaj și nouă să apelăm la ajutorul ei cu toate necazurile noastre. De data aceasta ne rugăm pentru lumea întreagă cuprinsă de epidemia de coronavirus. Ne folosim și de Tainele tămăduitoare ale Bisericii: Spovedania și Maslul. Spovedania ne împărtășește harul iertării păcatelor săvârșite după Botez, dacă ne căim și ne mărturisim sincer. Iar Sfântul Maslu ne împărtășește harul tămăduirii trupești în primul rând, dar și al celei sufletești. Și încă o dată amintim îndemnul Sfântului Iacov: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Mărturisiți-vă deci unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 14-16).

Dorim ca postul Maicii Domnului, și pelerinajul la Mănăstire, să ne fie de folos tuturor. Și la sfârșit să putem cânta din toată inima: „Maică tu ne-ai ajutat, / De-am făcut ce ni s-a dat. / Ne-am ușurat sufletul, / Ne-am îndreptat umbletul”

† Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI