Ce mai contează?…

ILIE CĂLIAN

Miercuri, o ştire a readus în discuţie un episod deja uitat de majoritatea populaţiei: “filmuleţul” difuzat în timpul campaniei  electorale prezidenţiale din 2009, referitor la un episod din campania electorală din 2004, cu scena în care Traian Băsescu pare că îl loveşte pe un copil aflat lîngă scena “de campanie”. După ce, la emisiunea “în direct”, Traian Băsescu a căutat o explicaţie, începînd cu bănuiala sa că, poate, îl va fi admonestat pe copil pentru că ar fi fost obraznic cu o doamnă, a revenit şi l-a dat în judecată pe Dinu Patriciu –, care anunţase că a fost martor la incident şi ştie de existenţa “filmuleţului”, şi firma Best Media, care edita “Gardianul”, cu acuzaţia de “minciună şi trucarea unor filmări”. Aşadar, preşedintele a cîştigat la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, obligîndu-l pe Dinu Patriciu la plata a 50 de bani (Băsescu ceruse un leu) şi publicarea deciziei, de două ori la rînd, în două publicaţii cu difuzare naţională.

Însă decizia Judecătoriei poate fi atacată în continuare. (Observaţi, între altele, că formularea “trucarea unor filmări” este destul de ciudată şi interpretabilă. Expertiza pe care s-a bazat Băsescu s-a făcut de către unicul – cică! – specialist autorizat, de la o instituţie dintre acelea care, ca “serviciile” şi procurorii, sînt controlate de Băsescu. În plus, altă ciudăţenie, specialistul respectiv a plecat din ţară. CD-ul analizat nu era cel original, în schimb a fost deteriorat chiar de cei care l-au expertizat.)

Probabil, Dinu Patriciu (care şi el l-a dat în judecată pe Traian Băsescu, dar procesul său nu s-a încheiat) poate se va adresa instanţelor superioare. Şi va mai trece oareşce vreme pînă să se dea decizia finală. Pe care, desigur, o vom privi cu suspiciune unii sau alţii, întrucît există multe circumstanţe “nebuloase”. De fapt: mai contează astăzi decizia pe această temă? Cum toţi cetăţenii României cunosc temperamentul impulsiv şi comportamentul de şef absolut ale lui Băsescu, pe nimeni n-a mirat posibilitatea ca fostul căpitan de vapor să-l fi lovit pe copil. (De altfel, la confruntarea dintre Băsescu şi Geoană – vă amintiţi? -, Băsescu a jurat că nu l-a lovit cu pumnul – ceea ce deschide posibilitatea să-l fi lovit altfel – cu palma, cu cotul etc.) Cum pe nimeni n-a mirat nici episodul în care Băsescu, după o noapte de chef cu Gigi Becali, s-a urcat băut la volan, fără ca autorităţile (Poliţia, Justiţia) să fi intervenit.

I-au şifonat acestea imaginea lui Băsescu în mintea a cel puţin jumătate dintre români?! Se pare că nu, din moment ce, la campania electorală din 2009, a izutit să adune atîtea voturi. Şi dacă s-ar dovedi – urmare a unei analize imparţiale a originalului acelei filmări – că Băsescu i-a dat un dos de palmă unui copil – unul mai dezgheţat, mai tupeist, care se înfipsese chiar lîngă scena “electorală” – ce efecte ar avea asta asupra electoratului român? Pentru că este vorba despre electoratul din România, nu din vreo ţară democratică, cu vechi tradiţii, cu altă cultură şi altă mentalitate. În România, violenţa aşa-zis domestică, din familie, sau în relaţiile dintr-un grup, ori pe stradă, în incinte şi spaţii publice ţine de normalitate pentru o largă categorie de oameni de toate vîrstele. Dacă ne gîndim cît de puternică este, la unele categorii de oameni, tradiţia rezolvării disputelor cu parul, toporul, cuţitul şi sabia, nu trebuie să credem că o simplă palmă dată unui copil poate stopa ascensiunea unui “veritabil” politician “democrat”…

Articole din aceeasi categorie