Cât de distanțați vom rămâne?

Acum câteva luni auzeam pentru prima dată de noțiunea de distanțare socială: păstrați distanța pentru a preveni răspândirea coronavirusului, era recomandarea specialiștilor. La scurt timp, ni s-a cerut să ne izolăm, să stăm în case pe cât posibil, la fel, pentru a împiedica răspândirea COVID-19. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a venit, totuși, cu o precizare atunci. Distanțarea socială nu trebuie confundată cu cea fizică. Distanța socială nu este ceea ce avem nevoie acum, ci din contră, trebuie să rămânem „conectați” unii cu alții, pe cât putem, în perioade atât de grele, cu atât mai mult cu cât stăm în izolare.
Și ne-am conectat. Ne-am scris, am vorbit la telefon, pe rețelele de socializare, i-am putut îmbrățișa pe cei dragi doar virtual. Cât de bine a reușit acest gen de comunicare superficială să o suplinească pe cea firească? Prea puțin. Realitatea a arătat că izolarea lasă urme adânci în creier și în suflet, ne face mai irascibili, mai stresați, iar lipsa socializării reale, nu pe telefon sau laptop, ne poate arunca în depresie. Și specialiștii au atras atenția asupra acestor aspecte.
Doar suntem „zoon politikon”, după cum spunea Aristotel, suntem „animale sociale” care trebuie să relaționeze, să se uite unii la alții, să stea față în față.
Oricum, din cauza tehnologiei, comunicarea „face to face” era tot mai șubredă, iar fiecare își vedea de treaba lui. Oricum, în autobuze stăteam unii lângă alții, fără să ne mai uităm unii în ochii celorlalți, iar în loc să privim pe geam, priveam în telefoane și stăteam cu căștile în urechi, „butonând”. Acum „butonăm” mai mult, ne scriem mai mult, ne vedem mai rar și … păstrăm distanța. Virusul ucigaș ne-a făcut să ne înstrăinăm mai tare, deși nu era cazul.
Și din păcate, viitorul nu e tocmai roz: infecţiile cu coronavirus ar putea reizbucni după renunţarea la restricții sau ne-am putea confrunta cu un al doilea val de îmbolnăviri, la toamnă. N-am scăpat încă de pericol și de teamă. Vom păstra distanța fizică, vom fi tot mai prezenți în mediul online și tot mai departe unii de alții. Adică singuri. „Pandemia schimbă tot” a devenit deja un clișeu, din păcate foarte adevărat. Schimbă comportamente, sisteme de valori, societăți, schimbă vieți. Nu vom mai fi niciodată cum am fost. Cât de distanțați vom rămâne și mai ales, vom mai ști să ne îmbrățișăm ca înainte?

Anca M. COLIBĂȘANU