Casa Mariei și a Martei

Și pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui (Luca 10, 38-39).

În fiecare an, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, auzim citindu-se în biserică pericopa evanghelică cu Marta și Maria. În casa lor și a fratelui lor Lazăr, Mântuitorul se simțea bine. Atmosfera ce domnea era una specială, liniștită și duhovnicească. Era mediul în care prezența preocupărilor spirituale dădea o noimă și o frumusețe întregii vieți.

În grai scripturistic, prin noțiunea de casă se înțelege familie. Se amintește de casa lui David (Luca 1, 27) sau, la convertirea lui Zaheu, Mântuitorul spune: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia (Luca 19, 9). Sfântul Pavel amintește casa lui Ștefanas (1 Corinteni 16, 15), iar pe Timotei îl îndeamnă să îmbrățișeze casa lui Onisifor (2 Timotei 4, 19). În toate aceste cazuri, și-n multe altele, prin casă se înțelege familie.

Familia are un rol esențial în ceea ce privește mersul înainte al societății omenești, în general, și al lumii creștine, în special. Familia este prima și cea mai mică celulă a organismului social. Originea ei stă în natura socială a omului și în voința divină exprimată pozitiv la crearea acestuia: Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți (Facere 1, 27-28).

Familia se întemeiază prin căsătorie, adică prin legătura de bunăvoie și pentru toată viața a unui bărbat și a unei femei. Însușirile ființiale ale căsătoriei sunt: unitatea, trăinicia, sfințenia și egalitatea între soți. Scopul căsătoriei este: înmulțirea neamului omenesc, ajutorul reciproc, înfrânarea trupească și, mai ales, stabilirea unei stări desăvârșite în dragostea dintre soți, ca să se împlinească reciproc, transmițând unul altuia calitățile și darurile care sunt proprii fiecăruia, înnobilându-se reciproc și formându-se reciproc și lucrând laolaltă la îndeplinirea menirii morale a fiecăruia. Cei doi se ajută reciproc la sfințirea vieții.

E limpede că familia este cel dintâi cadru social de care fiecare om are nevoie ca să trăiască. Familia este mediul cel mai prielnic unde se nasc, cresc și se educă copiii. Familia este prima societate naturală și adevărata celulă socială. Familia este așezământul în care se cultivă respectul reciproc, demnitatea, libertatea interioară și seninătatea constructivă.

Dacă în toată lumea sunt adevărate afirmațiile făcute mai înainte, în mod special sunt valabile în România. Iată ce spunea referitor la această instituție tradițională care este casa, familia, poetul național Octavian Goga: Din casa voastră, unde-n umbră/ Plâng doinele și râde hora,/ Va străluci odată vremii/ Norocul nostru, -al tuturora.

Scriitorul nostru transilvănean Ioan Alexandru, care a prețuit sănătoasa spiritualitate tradițională, afirmă că familia este întemeiată pe cea mai trainică dimensiune a universului care nu piere niciodată, și aceasta este dragostea[. Voind să o definească cât mai cuprinzător, el spune că familia este locul unde se întemeiază rânduiala unei Patrii și statornicii, în spiritul legilor morale, al jertfei de sine, al răbdării, încrederii și dragostei, este acest cuib arhaic și sacru unde doi oameni, mai întâi un tânăr bărbat și o fată, se hotărăsc să-și unească viața în cuget și simțire, prin legământul de aur al inelului nunții care desăvârșește cerul pe pământ, în vederea lucrării și privegherii, a nașterii de prunci și împlinirii spirituale în lumina moștenirilor părinților.

Din nefericire, asistăm în numeroase cazuri la o criză a familiei. Divorțurile se înmulțesc îngrijorător. Familia naturală, tradițională, se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert, în toată Europa, astfel încât criza familiei este percepută ca un simptom al civilizației occidentale, o criză a societății contemporane însăși. Cauzele care duc la această stare sunt multe: mutații de ordin cultural, tehnic, ideologico-pragmatic, fenomenul de secularizare ca pierdere a dimensiunii sacre a vieții și intensificarea în mod alarmant a mentalității individualiste, mercantilă, narcisistă și nihilistă.

Familia, ca instituție sfântă întemeiată de Dumnezeu în Eden, este socotită anacronică. Faptul că Mântuitorul Hristos, prin participarea la nunta din Cana Galileii, a ridicat nunta la demnitatea de taină nu-i mai problematizează pe mulți. Divorțează prin consens, uneori în fața notarului. Monogamia, ca singura cale a comuniunii dintre bărbat și femeie, este considerată depășită. Căsătoriile de probă, uniunile consensuale sunt tot mai multe. Tinerii sunt sfătuiți, din nefericire, de către instituții care se cred educative, să-și înceapă viața intimă înainte de căsătorie.

Pe deasupra, slăbiciunea unora care întrețin relații trupești cu persoane de același sex se dorește să fie instituționalizată. Constituția actuală spune că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, iar Biserica insistă ca în noua Constituție să se menționeze că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie. Fără dorința de a fi pedepsiți cei ce au particularitățile lor, trebuie să ne gândim la destinul neamului.

În fața tuturor acestor cauze care slăbesc familia, Biserica vine și afirmă că această instituție fundamentală reflectă în constituția ei misterul Sfintei Treimi. Familia este formată din bărbat, femeie și copii. Taina Cununiei se sfârșește cu rugăciunea: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea întru tot sfântă și de o ființă și începătoare de viață, o Dumnezeire și o împărăție, să vă binecuvinteze pe voi. Să vă dea vouă viața îndelungată, naștere de prunci buni, spor în viață și în credință.

Învățătura Bisericii Ortodoxe consideră că familia are și fundament creațional sau natural, potrivit voinței divine, care a făcut pe om bărbat și femeie, ca să viețuiască împreună, să se înmulțească și să stăpânească creația și toate cele ce se află în ea.

și totuși, constatând câtă derută domnește în lume și în ce criză a intrat familia, ne întrebăm care este soluția de îndreptare? O găsim tot în pericopa evanghelică ce se citește la Adormirea Maicii Domnului. Marta se îngrijea de multe, iar Maria, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Aceasta e soluția: ascultarea de cuvântul Lui! Și cuvântul Lui ne sugerează trei sfaturi practice pe care le dăm tuturor familiilor noastre. Sfaturile par simple, dar nu sunt banale.

Primul sfat pe care-l dăm este ca soțul și soția, dimpreună cu copilașii lor, să găsească dimineața și seara câte zece minute pentru rugăciune. Cu toată graba, rugăciunea de dimineață va binecuvânta întreaga zi. Iar rugăciunea de seară, chiar cu riscul de a ne uita mai puțin la televizor, va crea o comuniune dulce și ne va oferi un somn liniștit. Iată ce ne sfătuiește în acest sens părintele Paisie Aghioritul: Părinții trebuie să se poarte cu bunătate. Ei să rostească toate rugăciunile de seară, iar copiilor lor să le spună: Dacă vreți, puteți rămâne și voi puțin. Atunci când copiii sunt mai mărișori, familia poate avea un program de rugăciune. De pildă, cei mari să se roage cincisprezece minute, iar copiii două sau cinci minute, și, dacă vor, se pot ruga și mai mult.

Al doilea sfat este ca duminica, după o săptămână de trudă, toată familia să participe la Sfânta Liturghie. Nu numai bunicul sau bunica, ci tata și mama, dimpreună cu copiii lor, să fie prezenți în biserică. Întăriți prin rugăciune și participând la Ospățul credinței avem toate șansele ca săptămâna ce urmează să fie una reușită. Sunt și astfel de familii care duminica merg la biserică și se împărtășesc, apoi se întorc la «chilia» lor, așa cum merg pustnicii duminica la biserica așezământului, după care se liniștesc în chiliile lor. Slavă lui Dumnezeu că există multe astfel de suflete în lume.

Al treilea sfat este ca bucuriile îngăduite de Dumnezeu oamenilor, soții să le guste împreună. Altfel riscul de a apărea disensiuni este foarte mare. Anturajele dubioase, în care poate ajunge doar unul dintre soți, pot conduce la prăbușirea familiei.

În perspectiva nu foarte îndepăratată a începutului Postului Adormirii Maicii Domnului, și la Sărbătoarea ei, gândindu-ne la toate crizele prin care trece familia, să-i zicem: Nădejdea noastră, adună pe cele risipite. Pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc.

† Arhiepiscop și Mitropolit Andrei Andreicuț