Capul unui partizan omorât de Securitate, căutat de arheologii IICCMER

Echipa arheologilor de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), alcătuită din Gheorghe Petrov (coordonator), Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu și Marius Oprea, a desfășurat, în zilele de 9 și 10 august, o campanie de investigații arheologice în satul Poiu, com. Bistra, județul Alba, pentru verificarea unor informații conform cărora, în zona unei gospodării din sat, ar fi fost îngropat capul partizanului anticomunist Traian Ihuț, ucis de Securitate la 5 august 1952.

Conform datelor furnizate de IICCMER, Traian Ihuț, născut la 18 noiembrie 1917, în satul Aronești, comuna Bistra, avea o stare materială bună, fiind catalogat de autoritățile comuniste drept chiabur. A fost membru al Partidului Național-Țărănesc (Maniu). Intrat în conflict cu autoritățile statului, pentru a evita arestarea, în vara anului 1948 și-a părăsit gospodăria, devenind fugar alături de alte persoane aflate în aceeași situație. A stat ascuns prin munții din zona Bistrei, fiind ajutat și alimentat de familie, rude și prieteni. La începutul anului 1949 s-a înregimentat în organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale, condusă de maiorul deblocat Nicolae Dabija, care și-a stabilit o bază permanentă în zona Groși.

„În timpul atacului Securității din 4 martie 1949 asupra bazei partizanilor, Traian Ihuț era plecat după alimente, reușind astfel să evite atunci posibila sa capturare sau chiar moarte. După destructurarea grupului Dabija, a continuat să supraviețuiască stând ascuns prin munți, împreună cu un alt partizan, Nicolae Selagea din Dealu Capsei, fiind permanent urmăriți și hăituiți de echipe mixte formate din cadre de securitate și miliție. Nicolae Selagea a fost surprins și împușcat mortal în 2 septembrie 1950, chiar în satul natal. Rămas singur, Ihuț a continuat să reziste cu greu până în ziua de 5 august 1952, când, prin trădarea unui cioban, a fost atras de Securitate într-o ambuscadă organizată la o stână din zona Muntele Mare, unde a fost ucis prin împușcare. Desfășurarea acestei acțiuni este consemnată în mod detaliat într-un raport întocmit de Securitatea Raionului Turda, adresat Direcției Regionale a Securității Statului Cluj. Cadavrul a fost îngropat superficial de către ciobanii de la stână, într-o margine de părău. Soția sa nu a vrut să creadă că soțul ei a fost omorât, susținând că acesta s-ar afla în continuare ascuns undeva în munte. Pentru a o convinge, un apropiat al casei, Gheorghe Donea, prieten bun cu Ihuț, s-a dus în toamna anului 1953 la locul unde aflase că era înmormântat Traian Ihuț, i-a dislocat craniul și l-a adus soției, aceasta recunoscându-l după resturile de păr încă păstrate și o lucrare dentară din aur. După ce a fost convinsă în acest mod că soțul ei este într-adevăr mort, au îngropat împreună capul în preajma casei părintești a Mariei, din satul Poiu, păstrând această taină pentru mulți ani. Cei doi au rămas să conviețuiască împreună, însă nu au putut să se căsătorească legal deoarece moartea lui Traian Ihuț a fost declarată oficial abia în anul 1969, printr-o sentință civilă pronunțată de Judecătoria orașului Câmpeni. Nici după acest moment relația acestora nu a fost legalizată, însă au avut împreună trei copii. Din motive obiective, destinele celor doi s-au despărțit la un moment dat. Gheorghe Donea a decedat în anul 2001, iar Maria Ihuț a trăit până în 2007” – informează IICCMER.

În urma unei cereri adresate institutului de una dintre fiicele Mariei Iluț și a lui Gheorghe Donea, Maricica Dobra, în august 2010 s-a organizat o primă campanie de căutare a rămășițelor capului partizanului Traian Ihuț, acțiunea încheindu-se fără un rezultat pozitiv. Acum, după trecerea a nouă ani, cu acordul familiei, institutul a organizat o a doua intervenție arheologică, verificându-se în mod exhaustiv întreaga suprafață de teren ce fusese indicată arheologilor ca loc de reînhumare a capului.

„Din păcate, cu toate eforturile depuse, nici de această dată nu s-a găsit nimic. După aprecierile făcute de unii urmași, există posibilitatea reală ca rămășițele capului să fi fost dezgropate în secret la un moment dat de către Gheorghe Donea, care le-a putut ascunde în altă parte, fără ca acest lucru să fie cunoscut de Maria Ihuț. Acest fapt s-a putut întâmpla în perioada în care între cei doi au intervenit neînțelegeri și certuri frecvente care, în cele din urmă, au condus la despărțirea lor. Pe acest fond, Maria Ihuț l-a amenințat în mai multe rânduri pe concubin că o să-l reclame la Miliție pentru faptul că i-a adus capul fostului soț acasă, acesta fiind un motiv serios care a putut să-l determine pe Donea să facă în așa fel încât să dispară principala probă care l-ar fi putut incrimina în cazul unei eventuale verificări din partea autorităților” – precizează cercetătorii IICCMER.

Potrivit acestora, în cursul investigațiilor desfășurate de-a lungul timpului în cazul respectiv, au fost obținute o serie de informații care ar putea conduce la descoperirea locului unde a rămas îngropat restul trupului lui Traian Ihuț, acesta fiind ultimul partizan din organizația anticomunistă a maiorului Dabija care a fost anihilat de Securitate.

M. TRIPON