Cânta un matelot în proză

A scăzut simțitor numărul dulapurilor pentru schelete. Cererea este foarte mare, dar fabrica de mobilă, specializată, este în insolvență, muncitorii pleacă, așa cum pot, unii călare pe stivele de lemne, frumos prelucrate de grupul acela austriac, care nu lasă nici rumegușul după el, îl duce pe Dunăre în sus și, prelucrat, devine mobilă stil, Franț Joska.

Scoaterea unor schelete din dulapuri, a fost o soluție, adoptată în unanimitate, mai ales că, ca să folosesc o expresie tâmpită, „alegerile bate la ușă”. Printre acestea se află și dosarul lui Petrov, Ilf fiind deja pastramă de gulag.

S-a reactivat mașina de făcut cafea nes de la „Cățeaua leșinată” și ea resuscitată prin bușabuș, și au dat în insomnii câțiva care l-au slujit sinecural, ba mai mult l-au ajutat cu drag. Doamne, cum mai înfiera Băsescu comunismul, cum îl ținea de gâți și îl scutura ca pe puii de mâță care fac mizerie, uitând că ăia i-au dat sub cur ditamai vaporu’. Unul l-a perdut, s-a aprins singur, așa de-amp…, la Anvers raportul, mai băgăm în cală câte ceva, și haida-hai, acăsucă!

Despre femeia aceea care a avut rău de înălțime, și a luat-o vântul, de la al X-lea etaj, fără ca ea chiar să fi dorit să vază priveliștea de Isus, nicio vorbuliță.

„După noi, tot noi”, spunea taticu’ unuia care își vopsește părul și de pe cap, știa el ce știa, și se adeverește.

În largul seren plutește o barcă, dar nu încărcată de refugiați, disperalnici: este o parte din elita intelectualității, plecată în căutarea unei americi a certitudinii. Alții, fiindcă tot se poartă învățământul la depărtare, care scoate juriști, enjeneri, la tonă, și cu amănuntul, dau glas trîmbițelnic, revoltei care îi macină la ficați.

Încă de dimineață au început căratul de dulapuri. Pentru ca p… să nu știe ce se întâmplă, cu adevărat, pe aceeași scară, dar în sus, se cară un pian. Da, avea dreptate, viitorul martir al neamului de la șes, atunci cînd zicea că o să avem comune mai frumoase ca alea din Șvițeria, Francia, Letiția, pentru căci avem oameni mai frumoși. Cît despre noroaie,  avem atâta că putem și exporta… flotă nu mai avem, cu ce să îl ducem…

În altă ordine de idei, să ne gândim la faptul că nu trebuie să ne inflamăm amigdalele și se ne umflăm bojocii protestatari, pentru că această campanie are și părțile ei bune: oameni care nu au ieșit din satul lor, de pe vremea răscoalei din 1907, care a fost în 1906, au fost aduși cu autobuzele la oraș, li s-a dat de lucru, să ție pancartele sus, cu o mână, cu cealantă să danseze, mai o băuturică, mai un bănuț, și cine a avut ochiul vigil, a adunat de pe jos pliculețe lăsate de Marea Neagră, odată cu refluxul.

Au existat și două feluri de stomatologi la fața locului: felul 1, care s-a ocupat cu extracții și produceri de botox ad-hoc, cealantă, în halat alb, model Bacalbașa, care vroia să puie dinți la majoritate, când zâmbește la cameră.

Pe toți cei care nu sunt cu noi, i-a ajuns blestemul metalic al Rovanei, care atât și-a agitat pumnișorii, că s-au pornit aversele de ploaie însoțite de descărcări electrice.

De din vale din Rovana/Îți zic servus dragă mama/Și în gara din Pașcani/E oameni contemporani.

Cornel UDREA