Ca toți să fie una!

Scrisoare Pastorală la Învierea Domnului a ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului

Iubiți credincioși,

Înainte de Pătimirile Sale de bunăvoie, Domnul Iisus Hristos S-a rugat ca toți cei ce vor crede în El să fie una, ca lumea să fie convinsă că El a fost trimis de Tatăl. Citim în Scripturi că, după moartea, învierea și înălțarea Domnului și trimiterea Sfântului Duh, întemeindu-se Biserica, toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște (Faptele Apostolilor 2, 44).

Între creștini era o comuniune deplină și o dragoste puternică. Dezbinările au intervenit mai târziu. Simbolul unității creștine era și este cămașa lui Hristos. Citim în Evanghelia Sfântului Ioan că, după ce L-au răstignit pe Domnul Hristos, soldații I-au împărțit hainele în patru, dar cămașa era fără cusătură, de sus țesută în întregime. Deci au zis unii către alții: Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui să fie (Ioan 19, 23-24).

Ce n-au îndrăznit să facă soldații romani, păgâni, au îndrăznit mai târziu creștinii. Sfântului Petru, Arhiepiscop al Alexandriei în veacul al IV-lea, i se arată în vedenie Domnul Hristos cu cămașa zdrențuită, și acesta Îl întreabă: Mântuitorule, cine ți-a zdrențuit cămașa? Arie cel fără rușine Mi-a rupt-o! a răspuns Mântuitorul.

Din nefericire, de atunci și până astăzi, sunt mulți cei ce sfâșie cămașa lui Hristos, dând naștere la sumedenie de confesiuni și secte. Ori noi nu uităm că Domnul Hristos I-a cerut Tatălui ca toți să fie una (Ioan 17, 21), ca lumea să nu fie derutată în buna ei credință.

Totuși, de două mii de ani, Creștinismul, Religia iubirii, le oferă oamenilor cel mai frumos mod de a trăi și de a se mântui. Cartea de temelie a lui este Evanghelia Domnului Hristos. Sunt multe cărți în lumea aceasta, dar nici una nu se poate compara cu Evanghelia, din simplul motiv că nici una nu se impune, nu ne încântă, nu ne hrănește și nu ne satisface ca Evanghelia. În Evanghelie este Duh Sfânt, lumină lină și simplitate cum nu se întâlnește în nici o carte.

În inima Evangheliei este persoana Domnului Iisus Hristos. Cine este El? Răspundem într-un glas cu Tatăl, cu profeții, cu apostolii, cu martirii, cu toți sfinții și cu toată creștinătatea: Acesta este Fiul lui Dumnezeu Mântuitorul Lumii. Referindu-se la Persoana Lui, Părintele Dumitru Stăniloae zice că El deține locul central pe arena istoriei, că atâtea milioane de oameni îi dedică tot ce e mai adânc în ființa, în dragostea și-n atenția lor. Persoanei Lui, creștinismului, îi datorează Europa, și nu numai, toată civilizația ei.

Dreptmăritori creștini,

Dacă Domnul Hristos Cel înviat din morți unește, tămăduiește, mântuiește, de unde toate neînțelegerile și fracturile pe care le întâlnim în lume? Se săvârșesc crime, sinucideri, furturi, apostazii, se jură strâmb, se dorește bunul altuia; unii se îmbată, unii se învrăjbesc, se ceartă, se bat, se dușmănesc, soții se despart, tinerii se corup, se înjosește în mulți chipul lui Dumnezeu. În viața publică, oamenii, fiind cuprinși de iubirea de mărire și putere, se lasă atrași în dispute lipsite de eleganță și se lucrează unii pe alții pe la spate.

Cauza primă a neînțelegerilor și dezbinărilor este diavolul. Cuvânt de origine greacă, înseamnă învrăjbitor, calomniator, ispititor. El este spiritul rău care dezbină pe om de Dumnezeu și care inspiră ură, perfidie și minciună între oameni. Este cunoscut și sub numele ebraic de «satana». Diavolul se împotrivește planului lui Dumnezeu, îi ispitește și îi seduce pe oameni, este principiul distructiv. De ființa lui ține însuși păcatul, ura și minciuna: El de la început a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii (Ioan 8, 44). Diavolul, deoarece urăște pe Dumnezeu și nu poate să se războiască cu El, se războiește cu noi, care suntem după chipul lui, închipuindu-și că prin aceasta înfrânge pe Dumnezeu. Iar pe noi ne află ascultători de voia lui.

Noi, însă, când facem rău, nu putem da vina numai pe el, pentru că avem voie liberă și putem apela la ajutorul lui Dumnezeu. Dar rezultatul activității sale distructive îl vedem peste tot. El umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5, 8). Cu toate eforturile noastre de a face lucruri bune în societatea noastră, se ivesc așa de multe lucruri rele. și nu se poate să nu ne aducem aminte de pilda Mântuitorului: Asemenea este împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus (Matei 13,  24-25). Vremea distrugerii neghinei va fi la secerișul cel mare, la sfârșitul veacurilor.

Iubiți frați și surori,

Domnul Hristos S-a rugat Tatălui pentru unitatea noastră spirituală. Anul acesta însă ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a ajutat, acum un secol, la 1 Decembrie 1918, să se realizeze și unitatea noastră națională. Această unitate avea la temelie unitatea noastră spirituală. În rugăciunea pe care Patriarhul Miron Cristea a rostit-o la Alba Iulia erau și frazele acestea: Doamne, Dumnezeul nostru, Tu ești părintele nostru, Tu ai văzut strâmtorarea părinților noștri și ai auzit strigarea lor, căci se făcuseră ei ca floarea în brumă și plecat spre pulbere era sufletul lor, și trupul lor lipit de pământ. Tu ai împlinit și cu noi ceea ce ai făgăduit de demult: «Sfărâma-voi jugul de pe tine și voi rupe legăturile tale, lărgi-voi hotarele tale, aduna-vă-voi dintre popoare și vă voi strânge din țările unde sunteți împrăștiați».

Acesta era visul de generații a românilor. Mulți au trecut în veșnicie fără să-l vadă realizat, dar cu credința că momentul unirii va veni. În anul 1898, Ion Luca Caragiale scria: Doamne, dacă mie nu mi-e dat să intru în pământul făgăduinței, să auz trâmbițele cântând și să văd zidurile Ierihonului surpându-se în fața soarelui ce s-a oprit în cale din porunca Ta, fă-mă  s-adorm pe drum cu speranța că aceea ce nu mi-a fost dat mie, fiilor mei le va fi dat.

Euforia unității i-a marcat pe participanții la Adunarea de la Alba Iulia pe întreaga viață. Tânărul învățător Marin Mureșan, întors din primul război mondial, a participat la Marea Adunare de la 1 Decembrie la Alba Iulia. După marele eveniment hoinărea pe câmp și dialoga cu țara: Eu văd că ești alta, eu văd că ești fericită, eu simt bucuria și noua ta viață! Te-aș mângâia ca pe un copil, de-ar fi să trăiesc veacuri. Câmpiile tale, codrii tăi, apele tale, toate-mi vorbesc de negrăita ta fericire, patria mea! Nu ești pământ mort, nu ești vânt, nu ești apă; ești suflet ce tremuri de bucuria libertății.

și atunci, ca și acum, nu toți erau pătrunși de fiorul sfânt al unității. Pe mulți îi fascinau lucruri mai prozaice și mercantile. Dascălul amintit își continuă dialogul cu țara: Credeam că se va face o liniște de biserică de jur-împrejur, și tu vei fi altarul. și, iată, în jurul tău e larmă, e alergare, oamenii se zbat după lucruri trecătoare, și tu, veșnică frumusețe, veșnică avuție, ești dată uitării.

Ce să zicem de gustul amar ce ni-l lasă convulsiunile de pe arena vieții noastre publice de astăzi? De absolutizarea banalului și neglijarea esențialului? Oare nu ne spune Mântuitorul: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).

Două valori și atunci, ca și acum, aveau și au valoare absolută: credința în Dumnezeu și dragostea față de țară. Dacă le păstrăm, suntem oameni fericiți, dacă le pierdem, valul vremelniciei ne înghite.

Iubiți credincioși,

Domnul Iisus Hristos S-a răstignit, S-a îngropat și a Înviat din morți pentru noi și a noastră mântuire. A întemeiat Biserica și-n Biserică, prin Sfintele Taine, în care lucrează Duhul Sfânt, omul devine o făptură nouă. Conlucrând cu harul Duhului Sfânt omul devine un creștin bun. Creștinul este omul cum îl vrea Dumnezeu, omul model, omul ideal, așa după cum a fost întrupat mai întâi în persoana Mântuitorului Iisus Hristos.

Omul care are preocupări religioase, care caută Biserica și încearcă să pună în practică Evanghelia Domnului Iisus Hristos, devine un om bun. Răul prezent în noi poate fi preschimbat în metal prețios. Dumnezeu întrupat a venit în veac să sprijine această minune a nașterii din nou. Omul poate deveni mereu bun, mereu curat.

Religia creștină întemeiată de Domnul Hristos este Religia Iubirii. Iubirea este darul cel mare pe care l-a adus Mântuitorul lumii. Citim în Sfânta Scriptură că primii creștini stăruiau într-un cuget în templu și frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii (Faptele Apostolilor 2, 46).

Dacă Religia Creștină este Religia Iubirii, Sfântul Pavel ne spune că Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă (1 Corinteni 13, 4-7). Iar Sfântul Apostol Ioan, vrând să-I dea o definiție lui Dumnezeu, zice: Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el (1 Ioan 4, 16). În această Religie a Iubirii dorește Domnul Hristos cel Înviat să-i atragă pe toți. O spune textual: Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor (Ioan 10, 16).

Și dacă e să încheiem în spiritul celor zise, rugându-L pe Dumnezeu să ne păstreze unitatea, ne vom folosi de o cântare din slujba Sărbătorii: Ziua Învierii! și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le.

Dorindu-vă să vă bucurați de acest praznic frumos și luminat, pe toți, tineri și bătrâni, vă binecuvântăm și vă zicem:  Hristos a înviat!

†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului